Bucureștiul înseamnă cel mai trăit oraș

Ilinca Goia: Bucureștiul înseamnă cel mai trăit orașIlinca Goia: Me, Bucharest means the most intensely experienced city

Foto: (c) RADU TUȚĂ

Foto: (c) RADU TUȚĂ

Actrița Ilinca Goia afirmă în cadrul proiectului ‘‘ORAȘUL MEU, BUCUREȘTI”, că este îndrăgostită de nopțile bucureștene, de parfumul teilor și al castanilor resimțit noaptea în Capitală.

”Noaptea parcă totul capătă altfel de noimă. Bucureștiul devine mai frumos, mai grăitor. (…) Zgomotele, care ziua sunt descreierate, se potolesc, devin aproape un fel de muzică. Noaptea îmi place la București, mă regăsesc în zgomotele Bucureștiului”, recunoaște actrița.

Aceasta vorbește și despre cea mai dragă amintire a ei, care este legată de strada unde a copilărit. ”Cea mai dragă amintire este legată tot de strada Parfumului unde am copilărit, în casa bunicilor. Este cea mai dragă și cea mai veche amintire a mea”, se destăinuie Ilinca Goia.

Reporter:: Sunteți născută în București. Ce înseamnă pentru dumneavoastră orașul București?

Ilinca Goia

Ilinca Goia

Ilinca Goia: Înseamnă cel mai trăit oraș. Am convingerea că nu îți rămân un oraș, un spațiu decât în deplinătatea intensității pe care ai trăit-o, ai parcurs-o, a trăirilor pe care le-a lăsat în tine și atunci amintirile mele lăsate de București sunt ca și cele legate de viața mea, de familie, pentru că m-am tot întors la București de-a lungul anilor.

Reporter:Cum arăta Bucureștiul pe vremea copilăriei dumneavoastră?

Ilinca Goia: Altfel decât acum. Bine, era altfel vremea, era altfel de timp, parcă era un timp care curgea cu mai multă răbdare. Acum suntem mai biciuiți, parcă, nu știu, dar acolo unde am copilărie eu, în cartierul istoric, cum s-ar zice, cu clădiri de pe vremea lui Caragiale, zona Parfumului — Udriște — Matei Basarab, era o atmosferă foarte patriarhală și plină de conace frumoase, boierești. Deja se dărăpănau de pe atunci, era un cartier care, din păcate, puțin înainte de Revoluție, a fost luat cu japca de țigani și a fost întinat, din punctul acesta de vedere, și acum dacă mă uit în zona aceea nu mai recunosc absolut nimic din ce era pe vremea copilăriei mele.

Reporter: Ce vă place cel mai mult la acest oraș?

Ilinca Goia: Nopțile. Noaptea îmi place la București. Ziua nu prea îl agreez, nu sunt îndrăgostită de el, dar noaptea parcă totul capătă altfel de noimă. Bucureștiul devine mai frumos, mai grăitor.

Reporter: Cu mai multe lumini…

Ilinca Goia: Da, nu știu, lumina devine mai de metropolă. Parfumul teilor și al castanilor îl simți mai bine noaptea sau de Regina nopții. Zgomotele, care ziua sunt descreierate, se potolesc, devin aproape un fel de muzică. Noaptea îmi place la București, mă regăsesc în zgomotele Bucureștiului.

Ilinca Goia

Ilinca Goia

Reporter: V-ați gândit vreodată să vă mutați din București?

Ilinca Goia: Da, m-am gândit și chiar m-am mutat niște ani sau mai multe luni din viață foarte departe, peste ocean. Odată ce m-am întors aici, la București, ca să-mi fac meseria, am considerat că este cel mai bun loc din România ca să fii în miezul pulsatil, vibrant, al acestei profesii.

Reporter: Ce v-a făcut să plecați?

Ilinca Goia: Tinerețea, dorința de perfecționare, am vrut să mă confrunt și cu alte meleaguri, și cu alte spații.

Reporter: Ați vizitat foarte multe orașe și datorită meseriei și în concedii. Care este orașul care v-a plăcut cel mai mult?

Ilinca Goia: San Diego mi-a plăcut foarte mult, Luxembourg de curând, Rio de Janeiro, fiecare pentru un anumit motiv, Sibiul îmi place, sunt înnebunită după Sibiu, fiecare cu câte ceva aparte.

Reporter: Ce nu vă place la București? Ați spus că ziua în București …

Ilinca Goia: Nu știu dacă asta este neapărat să nu-mi placă, doar că în asta nu mă regăsesc, este foarte mult zgomot, este foarte multă lume nevropată. Poate că nu este bine să generalizez, dar uite, acum mă tentează să generalizez, e o anumită lipsă de civilitate diurnă, oamenii nu se respectă pe ei înșiși și probabil că din cauza asta nu-și respectă nici seamănul. În plus, atunci când ești la volan, ai parte de niște experiențe foarte traumatizante.

Ilinca Goia

Ilinca Goia

Reporter:: Ce v-ar place să se schimbe în București, în afară de atitudinea oamenilor?

Ilinca Goia: Ar trebui să avem mai multă grijă față de cum arătăm și asta înseamnă și un fel de fin patriotism, să fie mai multă grijă pe stradă pentru curățenie, pentru verdeață, pentru aerul curat, am umblat străzi întregi și nu am găsit un coș de gunoi, spre exemplu. Este vorba de curățenie.

Reporter: Care este locul dumneavoastră preferat din București?

Ilinca Goia: N-am idei fixe. Acum, mai nou, am descoperit un spațiu verde foarte frumos — eu nu am apucat să ajung acolo decât de curând — Parcul Bordei. Foarte frumos. Acum să zicem că l-aș alege, dar poate că mâine, dacă mă întrebați, o să zic Muzeul Țăranului sau Muzeul Satului.

Reporter: Dacă ar fi să alegeți Bucureștii de altădată sau Bucureștii de azi, ce ați alege și de ce?

Ilinca Goia: Ei, acum știți cum e, totul este în imaginația noastră și frumusețea este tot în ochii celui care se uită. Noi suntem tentați să alegem Bucureștii de altădată, pentru că știm povești, pentru că nu avem imaginile atât de vii și atât de cotropitoare cum este contactul direct cu Bucureștiul de azi. Și atunci cel din imaginație, povestit de bunici, aflat din ce am citit și din felul cum ne-am format reperele, bineînțeles că este mult mai atrăgător. Aș alege Bucureștiul de altădată cu bătăile de flori de la șosea din mai, cu trăsuri, dar știu eu dacă, confruntată cu această realitate, mi-ar mai conveni, nu mi-ar lipsi vibrația și vânzoleala și demența de acum?

Reporter:: Care este cea mai dragă amintire din București?

Ilinca Goia: Cea mai dragă amintire este legată tot de strada Parfumului unde am copilărit, în casa bunicilor. Este cea mai dragă și cea mai veche amintire a mea. Eram bebeluș sau ceva de genul — pentru că eram într-un pătuț cu grilaj, în camera bunicii, ea deschidea larg toate geamurile, toate ferestrele de la casă, vedeam vizavi un perete plin cu zorele și bunica îmi cânta. Eu țin minte că făceam să sune și grilajul de la pat în ritmul în ceea ce-mi cânta bunica: “La căsuța albă/ Sunt atâtea flori la fereștri”. Cred că eram foarte, foarte mică, nu cred că vorbeam încă, dar asta este cea mai dragă amintire a mea și este legată de București și de strada Parfumului.

Ilinca Goia

Ilinca Goia

Reporter: De ce ar trebui străinii să viziteze și să iubească Bucureștiul?

Ilinca Goia: Străinii vizitează Bucureștiul și am văzut că este destul de populat de străini, mai ales vara, pentru că e Micul Paris, pentru că este mai frumos pe alocuri decât Parisul, după gustul meu, pentru că e un oraș care mustește de istorie, de informație culturală, pentru că e un oraș foarte viu, foarte tânăr, plin de tineret. Când a trebuit să fac pe ghidul pentru câțiva străini, prieteni sau întâmplător ajunși la București pentru câteva zile, a fost foarte dificil, e largă paleta, nu mai prididești arătându-le. Deci au ce vedea și au ce afla și pot participa la diverse evenimente care mai de care mai culturale.

Reporter: Dacă ar fi să transmiteți un mesaj pentru București la aniversarea a 555 de ani, care ar fi?

Ilinca Goia: Ai grijă de mine ca de tine însuți!

e-Cultura.info/ autor: Petronius Craiu, editor: Georgiana Tănăsescu

Proiect editorial iniţiat de Agerpres

 

Photo credit: (c) Radu TUTA

Photo credit: (c) Radu TUTA

Actress Ilinca Goia confesses in the ‘MY CITY BUCHAREST’ project, that she is in love with Bucharest nights, with the scent of linden and chestnut trees that perfumes the air of the city in the late hours when quietness finally sets in.

CITEȘTE ȘI  Sportivul Marian Drăgulescu: Sunt mândru că sunt bucureștean; nu aș putea să trăiesc în alt orașSportivul Marian Drăgulescu: I'm proud to be a Bucharester, I couldn't live in another city

“At night everything seems to acquire a different meaning. Bucharest becomes more beautiful, more eloquent. (…) The mad noises of the day subside, and become almost a kind of music. It’s at night that I like Bucharest, I find myself in the sounds of Bucharest,” admits the actress, who, among others, pursued a study stint at the “Old Globe” Theatre/University of San Diego (US) and also received a full scholarship at the American Musical and Dramatic Academy (“AMDA”), New York.

She also talks of her dearest memory, which is linked to the street of her childhood. “My fondest memory is also linked to Parfumului / (Perfume) Street, where I grew up in my grandparents’ house. It’s my dearest and my oldest memory,” Ilinca Goia opens up.

Ilinca Goia

Ilinca Goia

Reporter: You were born in Bucharest. What does Bucharest city mean to you?

Ilinca Goia: It means the most intensely experienced city. I am convinced that a city, a certain space, doesn’t dwell with you but according to the intensity you’ve experienced, you’ve been through there, to the impressions it left on you, therefore the memories Bucharest left to me are those related to my life, to my family, because I’ve returned to Bucharest over and over through the years.

Reporter: What did the Bucharest of your childhood look like?

Ilinca Goia: Different than today. Well, the weather was different, there was a different time, like it was flowing more patiently. Now it seems that we are all the time whipped into hectic activity, I don’t know, but in the part of the city where I spent my childhood, in the historic quarter, so to say, with buildings from Caragiale’s time [at the turn of the century], the Parfumului — Udriste — Matei Basarab area preserved a very patriarchal atmosphere and was full of beautiful aristocratic mansions. They were already crumbling back then; regrettably the neighborhood was hijacked by gypsies shortly before the Revolution, and was spoiled from this point of view, and now when I look around in that neighborhood I don’t recognize anything from the time of my childhood.

Reporter: What do you like most about this city?

Ilinca Goia: The nights. It’s at night that I like Bucharest. I don’t like it much at daytime, but at night everything seems to acquire a different meaning. Bucharest becomes more beautiful, more eloquent.

Reporter: With lights glistening more powerfully…

Ilinca Goia: Yeah, I don’t know, the light shifts into that of a metropolis. You feel the scent of linden and chestnut trees better at night, or the fragrance of the moonflower. The frantic noises of the day subside, they become almost a kind of music. It’s at night that I like Bucharest, I find myself in the sounds of Bucharest.

Ilinca Goia

Ilinca Goia

Reporter: Have you ever considered moving out of Bucharest?

Ilinca Goia: Yes, I did consider this and I even moved for some years or straight months far away, over the ocean. But once I returned to Bucharest, to do my job, I considered it the best place in Romania to be at the pulsating, vibrant core of this profession.

Reporter: What determined you to leave?

Ilinca Goia: Youth, the desire for improvement, I wanted to encounter other realms, other places.

Reporter: You have visited many cities, both taken by your profession and during holidays. What is the city you liked the most?

Ilinca Goia: San Diego I liked the most, then Luxembourg of recent, Rio de Janeiro, each of them for a specific reason; I like Sibiu a lot, I’m crazy about Sibiu, each of them has something special.

Reporter: What is it that you don’t like about Bucharest? You said daytime in Bucharest …

Ilinca Goia: I don’t know if this is necessarily about disliking, it’s just that I don’t identify myself with this, it’s too loud, with a throng of neurotic people… Maybe I shouldn’t generalize, but look, now I’m tempted to do it, there’s a certain lack of civility at daytime, people do not respect themselves and probably for this reason they don’t respect their peer either. In addition, when you’re driving, you can get some very traumatic experiences.

Ilinca Goia

Ilinca Goia

Reporter: What would you like to see changing in Bucharest, apart from the people’s attitude?

Ilinca Goia: We should care more about the way we look and this means some sort of refined patriotism, to be more careful on the street for cleanliness, for green spots, fresh air, I walked miles and miles in the streets and couldn’t find a garbage bin for instance. It’s also about cleanliness.

Reporter:What is your favorite place in Bucharest?

Ilinca Goia: I don’t have fixtures. Just a little time ago I discovered a beautiful green area — I only got there recently — the Bordei Park. It’s very nice. Now I’d say it would be my pick, but maybe tomorrow, if you ask again, I’ll say the Peasant Museum or the Village Museum.

Reporter: If you were to choose between yesteryear Bucharest and nowadays Bucharest, which would you choose and why?

Ilinca Goia: Well, you know how it is, everything is in our imagination and beauty is in the eye of the beholder. We are tempted to choose yesteryear Bucharest because of the stories we know, because the pictures are not so vividly and grippingly imprinted in our mind as those arising from the direct contact with Bucharest of today. And then, shaped by imagination, ‘storified’ by our grandparents, assimilated from what we read and the way we defined our benchmarks, of course the Bucharest of the past is much more attractive. I would choose yesteryear Bucharest with the flower battles among the horse-drawn carriages parading in May on the boulevard, but who knows if faced with this reality, it would still suit me, if I wouldn’t miss today’s vibration and hectic life and madness?

Ilinca Goia

Ilinca Goia

Reporter: What is your fondest memory of Bucharest?

Ilinca Goia: My fondest memory is also linked to Parfumului Street where I grew up in my grandparents’ house. It’s my dearest and oldest memory, I was still a baby or something like that — because I was in my lattice bed in granny’s room — she would open wide all the windows, all the windows of the house, and across the street I would see a wall fully draped in morning glory and my grandmother would sing to me. I remember that I made the bed rail sound in the rhythm of granny’s tune that went: “At the neat little white house / Flowers blooming at the windows.” I think I was very, very young, I couldn’t talk yet, but this is the memory I hold dearest and it’s related to Bucharest and Parfumului Street.

Reporter: Why should foreigners visit and love Bucharest?

Ilinca Goia: Foreigners come to visit Bucharest and I’ve seen it is quite populated with foreign visitors, especially in summer; well, because it’s the so-called ‘Little Paris’, because it is sometimes even nicer than Paris — according to my taste — because it is a city brimming over with history and cultural information, because it’s a city that is very much alive, very young, full of youth. When I had to play guide for friends or a group of foreigners who had incidentally landed in Bucharest for a few days, it was very difficult, the palette is so broad and you have your hands full showing them around. So there’s plenty of sightseeing to do and a lot to learn, and they can also participate in various events with a more or less intense cultural hue.

Reporter: If you were to convey Bucharest a message on its 555th anniversary, which would that be?

Ilinca Goia: Take care of me like of yourself!

By e-Cultura.info

Editorial project initiated  byAgerpres

Tweet about this on TwitterShare on FacebookShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Citrește și

RĂMÂI CONECTAT

DESPRE NOI

CATEGORII

AGENȚII DE PRESĂ PARTENERE
                                                                                                                                        

                  Conținutul website-ului este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale.
         Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                                                     
 e-cultura.info © 2013 - 2017