Centenarul Reginei Elisabeta a României 1881-1916

Centenarul Reginei Elisabeta a României 1881-1916 AUDIO

Principesa Elisabeta de Wied în tinerețe.

Principesa Elisabeta de Wied în tinerețe.

La 18 februarie 2016 se împlinesc 100 de ani de la moartea primei regine a României, regina Elisabeta (1881-1916). Ceremonia de încoronare a lui Carol I și a Elisabetei ca suverani ai României a avut loc la 10 mai 1881, independența României, cu statut de regat, precum și unirea Dobrogei cu România, fiind recunoscute prin Tratatele de pace de la San Stefano (3 martie 1878) și Berlin (13 iulie 1878).

Prințesa Paulina Elisabeta Otilia Luiza de Wied s-a născut la 17/29 decembrie 1843, la Neuwied, fiind fiica principelui Hermann de Wied și a principesei Maria de Nassau.

Educația în spirit protestant, dar și rigorile vieții princiare au influențat evoluția intelectuală a Elisabetei. Viitoarea suverană a studiat limbile clasice, literatura franceză și engleză, filosofia, istoria, gramatica și a dovedit un talent deosebit în asimilarea limbilor străine: italiana, franceza, engleza, suedeza și rusa. A primit lecții de pian de la Clara Schumann și Anton Rubinstein, a studiat desenul, acuarela și pictura, orga și clavecinul. Și-a desăvârșit cultura urmând cursuri de filosofie la Universități prestigioase, precum Budapesta și Heidelberg, și talentul, aprofundând pictura la Academia de Belle Arte din Berlin.


Elisabeta a României – portretul unei regine – Story mania


Prințesa Elisabeta l-a cunoscut pe Carol de Hohenzollern, domnitorul Principatelor Române din 1866, la Koln, la 30 septembrie/12 octombrie 1869, cu prilejul unui concert. Chiar în aceeași zi, Carol a obținut consimțământul principesei-mame, pentru a cere mâna fiicei sale. La 4/16 octombrie, la Monrepos, a avut loc ceremonia logodnei, iar căsătoria s-a desfășurat la Neuwied, la 3/15 noiembrie.

Ceremonia nunții a avut loc în palatul Neuwied, potrivit http://www.carmensylva-fwa.de/ro/bio.html, în prezența unei delegații românești, a reginei consoarte Augusta a Prusiei, trimiși ai împăratului Franței și ai țarului Rusiei. Perechea princiară a pornit, apoi, în călătorie spre România, trecând prin Viena și Budapesta. Călătoria pe Dunăre a continuat până la granița de la Turnu Severin, unde au fost întâmpinați de oficialitățile române, dar și de popor. Călătoria de la Giurgiu până la București a fost făcută cu trenul. În gara Filaret au fost întâmpinați de întreaga clasă politică, de înalta societate, precum și de numeroși bucureșteni. Principesa Elisabeta a primit în dar o diademă cu perle.

Elisabeta, regină a României (17/29 decembrie 1843-18 februarie 1916) și regele Carol I (8/20 aprilie 1839-27 septembrie 1914)

Elisabeta, regină a României (17/29 decembrie 1843-18 februarie 1916) și regele Carol I (8/20 aprilie 1839-27 septembrie 1914)

La 27 august/8 septembrie 1870 s-a născut principesa Maria, unicul copil al cuplului princiar. Patru ani mai târziu s-a îmbolnăvit de scarlatină și a murit. A fost înmormântată în grădina Palatului Cotroceni, aproape de biserică. Moartea prematură a copilului, a marcat pentru totdeauna relația dintre principele Carol și principesa Elisabeta. După mai multe încercări eșuate de a da țării un moștenitor, Elisabeta s-a resemnat. În acest context, potrivit regulilor dinastice stabilite, Ferdinand, nepotul de frate al lui Carol, a fost numit succesor.

Principesa Elisabeta împreună cu unicul copil al cuplului princiar, principesa Maria (1870-1874).

Principesa Elisabeta împreună cu unicul copil al cuplului princiar, principesa Maria (1870-1874).

Imediat după venirea sa în România, principesa Elisabeta s-a implicat în numeroase proiecte umanitare. A obținut subscripții pentru terminarea construirii Azilului ”Elena Doamna”, proiect inițiat de Elena Rosetti Cuza, soția domnitorului Al. I. Cuza, în 1862. A fondat, în 1876, ”Societatea Națională de Cruce Roșie” din România, a cărei președintă de onoare a fost.

CITEȘTE ȘI  Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" Bucureşti

Odată cu izbucnirea Războiului de Independență (1877-1878), alături de generalul Carol Davila, inspectorul serviciului sanitar român, a creat ”Serviciul de ambulanță”, iar implicarea sa i-a adus numele de ”mama răniților”. În paralel, au fost înființate spitale de campanie, iar mai mulți medici militari germani au activat în Principate sub conducerea directă a suveranei. În zona Palatului Cotroceni, au fost construite două barăci pentru răniți, iar Gara Cotroceni a fost, de asemenea, transformată în spital sub coordonarea doctorului Wilhelm Kremnitz.

”Institutul Surorilor de Caritate” din București, fondat în 1879, cu personal recrutat dintre asistentele medicale sau călugărițe, și-a desfășurat activitatea în spitale, îngrijind bolnavii la domiciliu, răniții de război, etc. ”Societatea Regina Elisabeta”, înființată în 1893, trata anual circa 17 000 de pacienți, distribuia medicamente gratuite și monitoriza starea familiilor nevoiașe.

La Sinaia, unde mersese pentru prima oară în 1871, regina a înființat o școală la mănăstirea Sinaia (1892) și a inaugurat o a doua școală primară din oraș (1899-1905). În cadrul complexului Peleș, a fondat ”Atelierele de Artă și Meșteșug”, unde s-au realizat o parte din valoroasele piese de mobilier din prima fază a construcției castelului (1875-1883).

Ilustrată de epocă înfățișând-o pe Regina Elisabeta, în port popular românesc; în fundal se vede Mănăstirea Sinaia.

Ilustrată de epocă înfățișând-o pe Regina Elisabeta, în port popular românesc; în fundal se vede Mănăstirea Sinaia.

Regina Elisabeta a adoptat portul popular românesc, fiind fascinată de frumusețea acestuia, pe care l-a impus suitei regale. Datorită inițiativei sale, România a participat la Expoziția Universală de la Paris, în anii 1867, 1889 și 1900 cu articole tradiționale variate, cu broderii, tapițerii și costume populare. În 1912, regina a organizat la Berlin expoziția ”Femeia în artă și meșteșuguri”, cu ecouri pozitive în presa occidentală.

Suverana s-a dedicat, de asemenea, serilor de muzică și literatură, pe care le-a organizat cu regularitate, mai întâi la reședința regală din București, apoi la castelul Peleș. În martie 1898, l-a cunoscut pe tânărul George Enescu, pe care l-a numit ”copilul meu de suflet”. Tânărul muzician a mers la Sinaia în fiecare vară, până în 1914. De multe ori au cântat în duet, George Enescu la vioară, și regina Elisabeta la pian.

Încurajată de poetul și diplomatul Vasile Alecsandri să scrie, Elisabeta a publicat primele traduceri de poezii românești în germană (printre poeții traduși s-au aflat Mihai Eminescu și Vasile Alecsandri) sub pseudonimul E. Wedi (anagramă a numelui său), cu titlul “Rumänische Dichtungen” în revista “Die Gegenwart”, nr. 19 din 11 mai 1878.

Regina Elisabeta la Sinaia, cu prilejul vizitei Principelui și Principesei de Wied (1912).

Regina Elisabeta la Sinaia, cu prilejul vizitei Principelui și Principesei de Wied (1912).

Însă, numele literar sub care va fi cunoscută de o lume întreagă, a fost acela de Carmen Sylva, cu care a debutat în 1880. În decursul anilor, regina-poetă a publicat peste 50 de volume, dovedindu-se o prolifică autoare de romane, eseuri, satire, piese dramatice, articole avangardiste, basme pentru copii, dar și o talentată traducătoare de folclor și poezie românească. Dintre acestea amintim: ”Poveștile Peleșului” (1882 și 1883), ”Cugetările unei Regine” (1882), ”Rinul meu” (1884), ”Monrepos” (1884), ”Robia Peleșului” (1888), ”Patria” (1891), ”Meșterul Manole” (1892), ”Poveștile unei Regine” (1901).

Carmen Sylva a fost distinsă în 1888 cu premiul Academiei Franceze și a devenit, în 1890, membră de onoare a Academiei Române.

După moartea regelui Carol I (27 septembrie 1914), regina Elisabeta s-a retras la mănăstirea de la Curtea de Argeș, unde a încetat din viață la 18 februarie 1916, în urma unei duble pneumonii. A fost înmormântată alături de Carol I, la Curtea de Argeș.

e-Cultura.info/ Documentare-Irina Andreea Cristea


Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.
URMĂREȘTE
e-cultura.info pe FACEBOOK și e-cultura.info pe TWITTER

Tweet about this on TwitterShare on FacebookShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Citrește și

RĂMÂI CONECTAT

DESPRE NOI

CATEGORII

AGENȚII DE PRESĂ PARTENERE
                                                                                                                                        

                  Conținutul website-ului este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale.
         Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                                                     
 e-cultura.info © 2013 - 2018                                                                                                                                                
Du-mă sus