Gigi Căciuleanu: Clipele mi s-au părut întotdeauna mai importante pentru viață decât anii

Gigi Căciuleanu: Clipele mi s-au părut întotdeauna mai importante pentru viață decât anii

Coregraful Gigi Căciuleanu

Coregraful Gigi Căciuleanu

Dansatorul și coregraful Gigi Căciuleanu mărturisește, cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani, că, pentru viață, clipele i s-au părut întotdeauna “mai importante și mai dense” decât anii.

El vorbește în interviu despre locurile sale de suflet, dar și despre oamenii și întâlnirile care i-au marcat cariera.

Coregraful a anunțat, în exclusivitate, și două dintre proiectele sale — spectacolul “Wolfgang”, cu Lari Giorgescu, la UNTEATRU, și o producție în cadrul Festivalului Enescu.

Reporter: Pe 13 mai este ziua dumneavoastră, domnule Gigi Căciuleanu. Ce planuri aveți pentru aniversarea din acest an?

Gigi Căciuleanu: Clipele mi s-au părut întotdeauna mai importante și mai dense pentru viață decât anii. Dacă am număra, în locul anilor, clipele de împlinire, am fi — și asta pe bună dreptate — considerați ca fiind cu mult mai tineri.

Reporter: În ultimii ani, fanii dumneavoastră v-au descoperit multe alte laturi artistice. Pe lângă dansator și coregraf sunteți și un cuceritor actor, poet și desenator, un excelent, fotograf dar și un pedagog îndrăgit de trupa sa de tineri actori-dansatori. Cum reușiți să le faceți pe toate?

Gigi Căciuleanu: De fapt nu fac decât un singur lucru; francezii spun: “Il fait du Gigi”!

Reporter: În ultimii ani ați lucrat ceva mai mult în România, atât la București, cât și la Iași sau Târgu Mureș. Aveți vreun loc preferat?

Gigi Căciuleanu: Bineînțeles, Bucureștiul, orașul unde m-am născut, este preferatul meu. Dar, datorită lui Beatrice Rancea, managerul Operei, și “Ieșii” străbunicei mele Smaranda (soția unui prefect de Iași) îmi sunt dragi. Și Târgu Mureș, datorită lui Alina și Gabi Cadariu, cu ale sale Teatru Național și adult-păpușărescul “Ariel”, care m-au adoptat ca artist. Orașe și trupe pe care le iubesc din ce în ce.

Reporter: Spectacolele bucureștene, în care dumneavoastră ați urcat pe scenă, au avut întotdeauna în public un spectator deosebit — doamna Miriam Răducanu. Ce înseamnă prezența dumneaei acum și ce a însemnat ea pe tot parcursul
carierei dumneavoastră?

Gigi Căciuleanu: Miriam Răducanu este o prezență permanentă în viața, creația și gândurile mele. Precum cele mai mari iubiri, Miriam respiră în tot ceea ce fac și ce am făcut dintotdeauna. Dansul alături de dumneaei m-a îmbogățit pe moment, dar mă hrănește, inspiră și minunează până în ziua de azi.

După ce ai lucrat o secundă cu această femeie, nu mai ești la fel. Dumneaei nu mi-a fost profesoară în sensul pedagogic normal. De fapt, am și plecat din școală pentru că avea un gen pedagogic care nu era pe linia sistemului. Și această alteritate a lui Miriam mi se pare foarte interesantă, pentru că nu mi-a zis “fă ca mine!”, în niciun fel. De fapt, când dansam cu ea, nu făceam niciodată ce făcea dumneaei. Nu mi-a zis “fă ceva!”, mi-a deschis niște portițe, mi-a dat niște chei, asta înseamnă să fii profesor adevărat.


Coregraful Gigi Căciuleanu

Coregraful Gigi Căciuleanu


Reporter: De-a lungul carierei ați avut ocazia să aveți partenere de scenă mari balerine ale lumii. Care a fost pentru dumneavoastră partenera ideală?

CITEȘTE ȘI  George Mihăiţă, la Gala HOP

Reporter: Am tot pomenit mereu de “triunghiul magic”: Miriam Răducanu, Pina Bausch, Maya Plissettskaia. Am coabitat pe scenele lumii alături de aceste doamne ale nebuniei dansate. Și le găsesc foarte înrudite artistic, în ciuda diferențelor geografice, istorice și mondene.

Am iubit-o și admirat-o pe Maina Gielgud, care mi-a dat și oportunitatea de a mă manifesta la venirea mea în Occident, ca tânăr și trăznit creator-coregraf pe scenele londoneze și pariziene. Cel mai mult însă am dansat “trans-continental” cu Ruxandra Racoviță, o minunată dansatoare, o superbă plantă și un extraordinar animal de scenă. Partenera mea de o viață.

Reporter: Sunt două locuri din lume, alături de România, de care v-ați legat numele — Franța și Chile. Care este locul dumneavoastră de suflet?

Gigi Căciuleanu: Uitați să pomeniți de Montevideo, al cărui “vizitant ilustru” am fost numit oficial tocmai datorită creațiilor mele pe acele meleaguri. Însă (…) locul meu de suflet a fost din primul moment și rămâne Parisul!

Reporter: Privind în urmă, dacă nu ar fi existat dansul, care credeți că ar fi putut să fie drumul dumneavoastră? Vă gândeați în tinerețe că puteați să faceți altceva în afara dansului?

Gigi Căciuleanu: Mi-ar fi plăcut mult să fac filologie. Chiar filologie comparată. Ador latura matematică (sic!) a gramaticii, precum și mecanismele sintaxei atât de specifice caracterului psihologic al fiecărei limbi.

Reporter: Din punct de vedere artistic și personal, care este cea mai mare împlinire? Dar cel mai mare regret?

Gigi Căciuleanu: V-aș răspunde cu vorbele cântecului minunatei Edith Piaf: “Non, rien de rien/Non, je ne regrette rien!”

Reporter: Ce urmează pentru artistul Gigi Căciuleanu? Ce planuri artistice aveți pentru viitor?

Gigi Căciuleanu: Un spectacol cu și pentru Lari Giorgescu, la UNTEATRU. E foarte greu să vii după o atât de minunată creație a doamnei Miriam Răducanu, “Poezia Visului”, tot cu Lari și tot la UNTEATRU. Piesa mea se va numi “Wolfgang”, ca o replică poetică la super-cunoscutul și narativul Amadeus. Un dublu challenge și un dublu pariu!

Apoi, în toamnă, la Festivalul Enescu, pe scena Operei din București, la invitația lui Beatrice Rancea, o creație pe muzica lui Rodion Scedrin, soțul legendarei Maya Plissetskaia, căreia îi voi dedica spectacolul.

Poate vi se va părea curios ceea ce vă voi spune acum. Cu toate că nicio artă nu este mai setoasă de un vizibil imediat decât dansul, a mea artistică grădină secretă este cu mult mai stufoasă decât ceea ce se vede sau ceea ce ar fi putut fi văzut până acum. Nenumărate idei de dans, diverse crâmpeie de texte, poeme, povești, povestiri, destăinuiri, desene, scenarii dramatice începute, piese de teatru neterminate așteaptă prin sertarele și cutiile mele de carton să iasă la iveală…

e-Cultura.info/ Autor: Petronius Craiu


Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Citrește și

RĂMÂI CONECTAT

DESPRE NOI

CATEGORII

AGENȚII DE PRESĂ PARTENERE
                                                                                                                                        

                  Conținutul website-ului este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale.
         Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                                                     
 e-cultura.info © 2013 - 2017