Interviu Kelemen Hunor Ministrul Cutrurii

Interviu Kelemen Hunor Ministrul Cutruri

Ministerul Culturii trebuie să beneficieze de un buget substanțial pentru proiectele mari, susține, într-un interviu acordat Agerpres.

În interviu, ministrul vorbește despre necesitatea aducerii la zi, din punct de vedere legislativ, a unor zone din domeniul culturii — patrimoniu, cinematografie, artele vizuale sau uniunile de creație — și accentuează importanța modificării grilei de salarizare în instituțiile de spectacole despre care spune că se va schimba, probabil, în 2015.

Acesta consideră că în ceea ce privește finanțarea culturii trebuie să existe înțelegere și în alte zone guvernamentale, pentru că, în opinia sa, ”un teatru, un muzeu, o operă sau o operetă nu pot fi tratate ca un butic în care se vinde o marfă”.

Reporter: Dl. ministru Kelemen Hunor, ați anunțat că va fi definitivat Codul patrimoniului național. Când așteptăm acest cod? Ce se poate face pentru valorificarea patrimoniului național?
Kelemen Hunor: S-a lucrat mult pe textul Codului. L-am început în timpul mandatului meu și bănuiesc că și ceilalți colegi de-ai mei au continuat munca. Există un text în mare parte pregătit, dar cum au trecut foarte mulți ani de la începerea acestei munci trebuie să reluăm o grămadă de proceduri. Trebuie să mergem în Guvern cu un memorandum, apoi trebuie să luăm câteva decizii importante legate de cod, sunt câteva lucruri mai sensibile. Apoi dezbatere publică, urmând să-l trimitem în Parlament undeva în vară, în așa fel încât în sesiunea de toamnă acesta să aibă posibilitatea de a începe dezbaterile pe acest cod.

Părerile sunt împărțite și în acest moment. Unii specialiști spun că este nevoie de un cod, un text de lege, un corp în care sunt încadrate toate legile care guvernează domeniul patrimoniului cultural național, că e vorba de patrimoniu construit, de patrimoniu mobil, arheologic sau imaterial. Sunt alții care susțin că nu e nevoie: e bine să avem fiecare domeniu reglementat separat și, eventual, dacă e nevoie să amendăm legile existente, să le amendăm.

Eu cred că e bine să avem un singur corp de lege în care toate domeniile sunt reglementate, fiindcă există și foarte multe aspecte care sunt corelate. Pentru că, atunci când vorbim de restaurarea monumentelor istorice, nu poți să nu ții cont de arheologie, de fiecare dată se face o cercetare arheologică, trebuie să dai descărcări de sarcină arheologică; când vorbim de patrimoniu material, de foarte multe ori, sunt relații ușor de văzut cu patrimoniul imaterial. E important deci să găsim o soluție pentru a salva patrimoniul construit, patrimoniul mobil și să le punem în valoare, pentru că s-au schimbat foarte multe și legislația din acest domeniu nu a fost revizuită.

De asemenea, trebuie să vedem sancțiunile și acolo unde intenționat se distruge patrimoniul cultural — construit sau mobil — amenzile să fie usturătoare.

Apoi, avem nevoie de proceduri mai relaxate, în anumite domenii și zone sau în anumite subdomenii, pentru că, într-adevăr, când vorbim despre o clădire care este în categoria B, atunci, probabil, trebuie să găsim o soluție prin care comisiile zonale, de exemplu, să aibă un cuvânt de spus. Să nu fie posibilă o contestație la Comisia Națională, fiindcă de foarte multe ori noi am constatat că la nivelul comisiilor zonale avizul este nefavorabil, fiindcă aceia care trăiesc în zona respectivă cunosc realitatea și știu ce au de făcut. Mă refer la specialiști, care resping anumite proiecte, pe bună dreptate, indiferent că vorbim de o clădire sau de zonă protejată. Se face contestație, ajunge la Comisia Națională, unde s-a mai întâmplat că ceea ce au spus colegii din comisiile zonale nu a mai fost valabil la centru. Deci și procedurile trebuie puțin simplificate, dacă vreți, e nevoie de o oarecare descentralizare în acest domeniu.

Reporter:  Cum putem valorifica patrimoniul?

Kelemen Hunor: E nevoie de foarte mulți bani. Peste jumătate din monumentele care sunt înscrise în lista monumentelor istorice necesită o renovare, o intervenție substanțială, nu numai de zugrăvit sau de ceva superficial. Asta necesită și enorm de mulți bani și depinde de buget. În acest an bugetul e foarte mic. Anul viitor trebuie să creștem substanțial acest buget și să vedem dacă din fondurile europene 2014-2020 în programele operaționale regionale va fi posibilă restaurarea monumentelor. Așa cum am văzut eu strategia va fi o astfel de posibilitate și oportunitate și sunt convins că pe un termen de 8-10 ani, cu investiții foarte serioase, cu un buget consistent, am putea arăta câte ceva.

Dar aici trebuie să spunem că nu numai statul și autoritățile centrale au un rol și o responsabilitate, ci și autoritățile locale au rolul și posibilitatea de a finanța restaurarea monumentelor istorice. Mai ales acele clădiri, acele centre din orașe care se află în administrarea autorităților locale, care au posibilitatea de a finanța renovarea lor. Am văzut foarte multe exemple unde, dacă se implică Consiliul Județean, Consiliul Local, și cu bani puțini se pot realiza lucruri importante.

Și încă nu am vorbit de responsabilitatea proprietarilor. Cei care dețin clădiri clasate pe Lista monumentelor istorice au o responsabilitate. Sigur, costă, dar dacă ai în proprietate o clădire atunci ai și responsabilitatea de a o întreține și a o renova. Aici trebuie să găsim o soluție când se va schimba Codul fiscal. Am mai avut astfel de propuneri, așa cum se întâmplă în foarte multe țări din Uniunea Europeană. În Germania am văzut, de exemplu, în Bavaria: dacă investesc în monumentele istorice, proprietarii au posibilitatea de a deduce din impozit, de a plăti mai puțin către stat. Se face un control extrem de riguros al autorităților.

Dar trebuie să dai și proprietarilor ceva înapoi. Dincolo de faptul că acea clădire — conacul, castelul — este în proprietatea lui, este și o atracție pentru zona respectivă și este și o bogăție a țării. Trebuie să le dai înapoi ceva, dacă ei investesc și eu cred că trebuie să găsim acele facilități prin care într-un fel dăm și un impuls și încurajăm proprietarii să investească. O familie cu venituri medii sau un pic peste nu are cum să întrețină și să renoveze o clădire de mare valoare fiindcă restaurarea costă enorm. Deja responsabilitatea e și la autoritatea centrală și la autoritățile locale, dar și la proprietari. E o responsabilitate care, până la urmă, e comună.

Reporter:  Ce se va întâmpla cu patrimoniul existent la Roșia Montană. Va fi afectat prin intervenții industriale?

Kelemen Hunor: Momentan, la Roșia Montană, lucrurile sunt destul de simple și clare. La Suceava, cei care au contestat avizul de descărcare de sarcină iarăși au câștigat. Mai este un termen de o altă speță, am impresia, la Curtea de Apel de la Buzău, și în acest moment eu văd că vor fi suspendate toate avizele date pentru exploatare. Dacă aceste avize sunt anulate, suspendate de instanță, dacă cineva vrea să investească în continuare, trebuie să reia procedura.

Între timp, la Roșia Montană patrimoniul construit se degradează și despre patrimoniul arheologic nu putem vorbi pentru că nu putem vedea decât o mică parte din el, marea majoritate a galeriilor romane și medievale nu a fost cercetată și curățată. Dar, sigur, în acest moment, nu avem nici resursele financiare pentru a face acolo o intervenție foarte mare. Deci, se degradează și dacă nu se lucrează, și dacă începe exploatarea. Din acest punct de vedere e greu să vă dau un răspuns. Atâta pot să vă spun că în perspectiva exploatării acum nu putem discuta pentru că în justiție au fost câștigate aproape toate procesele intentate de societatea civilă sau de către cei care s-au dus în justiție.

Din cât am verificat, atât Masivul Cârnu, cât și Masivul Orlea au rămas pe lista monumentelor istorice. Eu când am plecat de la minister, în 2012, nu am declasat aceste monumente. Și am verificat, nici cei ce mi-au urmat la conducerea Ministerului Culturii nu le-au declasat. Deci există o protecție din acest punct de vedere.

Reporter:  Va fi înaintat un nou proiect de lege privind cinematografia? Poate fi perfectibil proiectul lui Sorin Roșca Stănescu?

Kelemen Hunor: Nu cunosc proiectul de lege al lui Sorin Roșca Stănescu. Încă nu l-am văzut, dar știu că există. Am vorbit cu oamenii care lucrează în acest domeniu, cei care au mai contribuit la scrierea legii actuale. Ei spun că anumite aspecte din legea pregătită de Sorin Roșca Stănescu pot fi preluate și sunt importante. Urmează să ne întâlnim cu regizori, cu producători și cu cineaști, să discutăm amendarea legii sau o altă lege. Există dorința și necesitatea unei noi legi, fiindcă au trecut totuși 14 ani de când legea actuală a fost votată și au mai fost amendamente, dar nu substanțiale.

Important este că sistemul de finanțare prin CNC trebuie să rămână, este un sistem care funcționează, poate și trebuie îmbunătățit. Trebuie să vedem resursele extrabugetare dacă pot fi îmbunătățite. Au fost tot timpul discuții de unde aducem bani, de la Loterie, de la care dintre timbrele culturale. Trebuie să mai aducem bani la Fondul cinematografic și, bineînțeles, acolo unde lucrurile pot fi nuanțate trebuie să vedem cum, în ce direcție mergem. Dar eu nu m-aș gândi la un alt sistem de finanțare. Acesta este acceptat de Comisia Europeană și de fiecare dată dacă schimbăm sistemul trebuie să mergem, trebuie să-l validăm, să-l acredităm acolo, ca să nu fie subvenție. Trebuie să vedem ce se întâmplă, pentru că este sub formă de împrumut și în acest moment. Dacă nu recuperează banii, atunci, după 10 ani, cedează pelicula către stat, către Arhiva Națională de Filme și intră în proprietatea CNC-ului. Dacă recuperează și returnează banii, atunci aceștia sunt folosiți pentru alte filme. Până acum nu s-a întâmplat ca investiția să fie recuperată, dar nu neapărat din cauza producătorului, din cauza regizorului.

Sunt și alte aspecte atât în domeniul distribuției, cât și în zona cinematografiei, care ne blochează. Nu avem o rețea de cinematografe. Doar în orașele mari există mall-uri. Acolo însă, dacă intră un film românesc sau un film european, un film artistic, acesta intră în perioade când nu prea vin vizitatori, pentru că orele de vârf sunt păstrate pentru filmele de acțiune, pentru filmele hollywoodiene.

Reporter: Vorbeați despre necesitatea unei serii de schimbări legislative pentru a ajunge în secolul XXI în zona artelor vizuale. La ce vă refereați mai exact?

Kelemen Hunor: Comerțul cu produse de artă, cu tablouri, tot ce înseamnă acest segment extrem de important s-a schimbat enorm de mult. Dacă nu există o circulație permanentă a produselor de cultură, inclusiv a tablourilor, nu poți să te faci cunoscut în lume. Trebuie să găsim acele mecanisme prin care procedurile sunt simplificate. Nu pierdem din patrimoniu, pentru că ce se află în patrimoniu nu se pierde, dar, în același timp, putem să ducem ce avem în țară, inclusiv ce se află în Tezaur, în străinătate, pentru o perioadă foarte bine determinată. Nu definitiv, nici nu se poate discuta despre așa ceva când vorbim de Tezaur. Dar altfel nu vom fi cunoscuți în lume.

De asemenea, trebuie să găsim acele mecanisme prin care autenticitatea lucrărilor care se vând în diferite galerii, prin diverse magazine de artă, să fie verificată și asigurată. Pentru că dacă cineva investește în tablouri trebuie să știe că ceea ce a cumpărat e originalul și nu o copie, un fals. Pentru acest lucru e nevoie de un mecanism de identificare a tablourilor și cei care autentifică tablourile trebuie să fie extrem de responsabili. Și trebuie să existe și posibilitatea de a retrage autorizația celor care fac greșeli în mod repetat și, eventual, celor care intenționat fac lucruri pe lângă lege.

Atunci când a fost votată legea actuală nu exista o piață de artă. Nici acum nu există o piață de artă cum există la Berlin, la Paris sau la Londra. Suntem foarte departe, dar am depășit faza copilăriei, am intrat în adolescență. Și de aceea trebuie să mai adoptăm și legislație. Am discutat cu specialiștii, există câteva propuneri interesante. Analizăm în această perioadă. Vom avea o discuție mai aplicată după ce propunerile vor fi analizate.

Reporter:  Actualul cadru legislativ care reglementează funcționarea bibliotecilor ar trebui modificat — spun profesioniștii din domeniu — “pornind de la multiplele roluri pe care bibliotecile publice îl au”. Ce va cuprinde Legea privind funcționarea bibliotecilor și când va fi finalizată?

Kelemen Hunor: Am avut o întâlnire cu două personalități importante din zona bibliotecilor, cei care au gestionat programul Biblionet și am discutat despre Legea bibliotecilor publice. Am avut o discuție cu sindicatele din Biblioteca Națională acum vreo șase săptămâni, așa cum am discutat cu câțiva bibliotecari din provincie și acum încercăm să adunăm toate observațiile lor la această lege. De la cei care lucrează în programul Biblionet am primit deja observațiile, care sunt foarte voluminoase. Le așteptăm și pe ale celorlalți și apoi vom finaliza acest proiect de lege. Biblioteca trebuie să devină un spațiu comunitar, nu unul prăfuit, care e folosit doar pentru a da un salariu, pe o jumătate de normă, cuiva din sat, din comună. Foarte rar se întâmplă ca oamenii să mai împrumute o carte, dacă biblioteca nu este atractivă. Din acest punct de vedere, Biblionet-ul a fost o investiție extrem de importantă nu numai ca infrastructură, ca dotări ale bibliotecilor, dar a schimbat și mentalitatea oamenilor care lucrează în biblioteci și care doresc ca biblioteca, în comună, în orașe mici, în municipii, să devină un spațiu cultural, atractiv pentru tineri, pentru elevi sau oameni mai în vârstă. Dar pentru asta trebuie să ofere și altceva decât rafturi prăfuite și cărți din anii ’70-’80, eventual de la începutul anilor ’90.

Un alt aspect în ceea ce privește legislația sunt achizițiile în domeniul bibliotecilor publice, care trebuie regândit. În acest moment există posibilitatea, atât la nivelul autorităților locale, cât și al celor centrale, de a face achiziții de carte. Trebuie să găsim și soluția juridică prin care nu facem neapărat o obligație din acest lucru, ci trebuie să-i încurajăm pe cei care dețin biblioteci și aici e vorba, în primul rând, de autoritățile locale. Pentru că la nivelul Ministerului Culturii sau al autorităților centrale nu există altă instituție. Biblioteca Națională trebuie să fie cea care coordonează activitatea din punct de vedere și metodologic, profesional, dar mai ales digitizarea conținuturilor. Trebuie digitizat tot ce se află în biblioteci și acesta este iarăși un program foarte ambițios, vorbim deja de ani de acest lucru. Au fost investiții în acest domeniu, pentru că ceea ce nu există în lumea virtuală nu este digitizat, la un moment dat nu există. Dacă doriți puteți accesa acum tot ce doriți din Biblioteca Națională din Londra sau din Statele Unite, în vreme ce în România există foarte puține lucruri digitizate. Acesta trebuie să fie deci un alt domeniu în care și prin legislație trebuie să-i încurajăm pe cei din biblioteci.

CITEȘTE ȘI  David Grossman: Este foarte uşor să dai "Like", dar nu aşa se schimbă lucrurile

Reporter: Ce veți face pentru a îmbunătăți situația salarială a artiștilor de la Opera Națională București?

Kelemen Hunor: Nu există în acest moment, și asta nu e singura problemă, și nu e vorba doar de Opera Națională sau de Operetă, ci de toate instituțiile de spectacole, nu există, repet, studii superioare în anumite domenii și de aceea nici încadrarea nu poate fi făcută la nivelul studiilor superioare și atunci trebuie să mergi tot timpul cu derogare. Dar asta este problema cea mai mică. Aici trebuie să avem o discuție și cu Ministerul Educației Naționale, pentru că ar trebui să găsim o formulă și Răzvan Dincă are un proiect, un model preluat din Milano în primul rând și adaptat pentru România, în scopul de a da diplome universitare pentru acele segmente care în acest moment nu au această posibilitate.

Dincolo de aceste aspecte extrem de importante, dar mult mai puține la număr decât tot ce înseamnă instituții de spectacole trebuie să găsim însă o formulă la grila de salarizare atunci când se va schimba. Probabil în 2015 se va modifica grila de salarizare, am înțeles că mai repede nu se poate. Atunci va trebui să găsim un coeficient mult mai mare în grila de salarizare pentru artiști.

Dacă vorbim de instituțiile de spectacole, mai sunt și alte lucruri care trebuie spuse. Nu e ok să fie doar contracte pe perioadă nedeterminată, pentru că, într-adevăr, sunt artiști care au devenit bursierii statului. Poate n-au jucat de ani de zile. Au un salariu mic, dar nici nu poți să le desfaci contractul de muncă. Trebuie să găsim o soluție ca acei artiști care o perioadă de doi, trei, patru ani, din varii motive — că așa este în artă, în zona de creație — nu joacă sau joacă mai puțin să aibă un salariu decent, dar cei care joacă în fiecare seară, cei care au o performanță, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă, să primească mai mulți bani. Pentru că nu poți să le dai nici lor conform prestației, un salariu mai mare, nu poți să-i plătești așa cum ar trebui pe cei care aduc spectatori, aduc venituri.

Cred că, din acest punct de vedere, toată zona trebuie regândită. Trebuie să existe și o siguranță pentru artiștii, care au avut o activitate, poate o activitate o viață întreagă, dar au ajuns într-un moment când nu mai pot, nu mai vor, nu există pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă posibilitatea de a urca pe scenă. Pentru că nu e drept să rămână fără venituri, să ajungă în condiții extrem de precare din punct de vedere financiar — și avem, din păcate, foarte multe exemple — dar nici nu e bine să nu poți să-i plătești pe cei care în fiecare seară urcă pe scenă.

E greu de explicat colegilor de la Finanțe — și nu vorbesc de ministru, de demnitari — ci funcționarilor că e un domeniu care nu se compară cu celelalte, fiindcă aici e vorba de creație artistică, nu de contabilitate, ceea ce nu înseamnă că nu e vorba și de contabilitate sau de celelalte domenii. Dar nu poți să tratezi un teatru sau un muzeu sau o operă sau o operetă ca un butic în care se vinde o marfă extrem de necesară pentru fiecare om. Mai repede de anul viitor cred că nu putem să facem, din păcate, un pas, dar problema e cunoscută, știm ce ar trebui să facem, mai trebuie să existe înțelegere și în alte zone guvernamentale.

Reporter:  Și scriitorii vorbeau de aceleași probleme. Vorbeam cu dl. Manolescu despre chestiunea timbrului literar. Sunt și acolo situații în care scriitorii o duc foarte rău.

Kelemen Hunor: Pentru revistele culturale, probabil că săptămâna viitoare, sper, dacă nu, atunci peste două săptămâni vom avea o hotărâre de guvern, prin care, așa cum am mai făcut în 2010-2011, dăm un ajutor financiar pentru revistele literare, culturale care au acoperire națională. Nu vorbim de cele locale. E pregătită. Am discutat și cu premierul și urmează să discutăm și cu cei de la Finanțe. În ceea ce privește timbrul literar sau timbrul cultural există un proiect de lege. Noi i-am dat un aviz favorabil și urmează ca să existe o dezbatere parlamentară unde, probabil, vor fi modificări față de proiectul existent, dar care sunt convins că se va finaliza cu o lege care va aduce mai multe venituri către uniunile de creație, pentru că nu vorbim numai de scriitori, ci și de compozitori și de interpreți.

Reporter: Pe când un nou sediu al Operetei?

Kelemen Hunor: Am înțeles că această clădire, care se află aici, lângă Ministerul Culturii, se va finaliza în septembrie. Nu e o clădire frumoasă, recunosc. Nu este o bijuterie arhitecturală, dar este o clădire funcțională. În 2010 ne-am trezit într-o situație de care se știa. Pentru mine era o urgență, pentru că am venit la Ministerul Culturii la sfârșitul anului 2009, și a trebuit să mutăm Opereta din clădirea Teatrului Național. Noi pregăteam o reabilitare a clădirii, dar, oricum, acea zonă aparținea Teatrului Național și era clar că, după renovarea clădirii, Opereta nu se mai putea întoarce acolo. Ea trebuie mutată fiindcă au început lucrările în 2011 și am găsit un sediu care era Sala Omnia. Aceasta a fost preluată la Operetă, dar nu aveam proiectul, nu am putut să ne înțelegem cu Primăria Generală pe niște terenuri extrem de mici, dar extrem de necesare pentru Operetă și nu am reușit să ajungem la un consens cu proiectantul. Asta nu înseamnă că am renunțat la Sala Omnia. Nu. Există un proiect care ar transforma-o în Academia pentru artiști din Operă. Vorbeam mai înainte de proiectul foarte interesant al lui Răzvan Dincă pe care eu îl susțin. Până când se va finaliza acest proiect, pentru noi era necesar să găsim o soluție și atunci am cedat terenul către o instituție publică, fiindcă era pe lângă Biblioteca Națională. Revenind la clădirea în curs de finalizare — e vorba de o construcție ușoară, în care se poate juca și 15 și 20 de ani. Nu este pentru un an, doi. Din punct de vedere funcțional este o clădire foarte bună. Are o scenă mare, poate un pic mai mare decât aceea din clădirea Teatrului Național și cu tot ce au nevoie artiștii, mă refer la cabine, etc.

Reporter:  Acustica?

Kelemen Hunor: Are și acustică. Așa că Opereta va avea această scenă, această clădire, pe care, așa cum am înțeles, repet, o putem inaugura în septembrie.

Reporter:  Și pentru a rămâne în același registru, încă din vremea ministeriatului dlui Adrian Iorgulescu s-a lansat proiectul unei noi săli de concerte competitive, pentru că Sala Mare a Palatului pune multe probleme cu privire la acustică. Mai este de actualitate o astfel de inițiativă?

Kelemen Hunor: Sala Palatului a fost transferată la RA-APPS, după ce am plecat eu de la minister. Nu mai știu exact dacă era Mircea Diaconu sau Puiu Hașotti, dar asta s-a întâmplat în 2012. Eu nu mă bucur că o sală precum aceasta a fost cedată RA-APPS-ului, dar am înțeles raționamentul. Acesta are venituri proprii și fiind o regie are posiblitatea de a renova sala.

Proiectul despre care vorbiți dvs era unul extrem de amplu, în jurul Sălii Palatului. Nu se face. Și vă spun de ce. Terenul din jurul Sălii Palatului nu aparține acesteia, ci Primăriei și nu se poate ajunge în acest moment la un proiect comun cu aceasta. De aceea, se va renova Sala Palatului, există proiectul doar pentru Sala Palatului și câțiva metri în jurul acesteia, care a fost finalizat când am fost eu ministru, dar n-am avut bani să începem investiția. El a fost preluat cu tot cu proiectant și foarte curând încep lucrările la Sala Palatului.

Nu știu exact când, dar sigur în acest an. Important este să găsim o etapizare a lucrărilor, în așa fel încât, anul viitor, Festivalul Enescu să nu fie afectat. Asta este extrem de important. Poate că nu se vor finaliza toate lucrările până la începerea Festivalului. Am avut o discuție cu colegii din Cabinet și, încet, încet vom găsi o soluție, astfel încât, anul viitor, Festivalul Enescu să nu fie afectat. Sigur, va fi un festival mai scurt. Asta s-a decis încă de anul trecut, dar nici nu vrem să ne gândim la o altă locație, fiindcă ea nu există.

Va fi o problemă cu acustica și anul viitor, tot prin sistemul digital se poate face pentru că sala de concerte nu va fi finalizată. Dar pot să vă spună că dacă RA-APPS-ul a început lucrările și va avea bani, atunci peste doi ani vom avea Sala Palatului pusă la punct în așa fel încât pentru orice concert simfonic va fi un spațiu excelent. Pentru că în proiect și partea de acustică a fost foarte bine gândită și sper că și investiția va fi pe măsura proiectului. Nu putem să rămânem singura capitală care nu are o sală de concerte cu 2.000-3.000 de locuri, pentru că dacă vine Orchestra de la Berlin sau de la Chicago, orchestre mari, atunci vin și oamenii, că vor să audă. Și trebuie să ai o sală. Și așa cum România nu a avut mult timp o clădire pentru Biblioteca Națională și acum are, nu are încă o sală de concerte cum ar trebui să aibă, dar sunt convins că o va avea peste doi ani. Așa se poate ajunge, cu investiții în infrastructura culturală, să recuperăm tot ceea ce s-a pierdut, tot ceea ce nu s-a făcut.

Reporter:  Ce alte priorități are ministerul pe care îl conduceți?

Kelemen Hunor: Sunt multe lucruri de făcut. Anul viitor trebuie să avem un buget substanțial pentru proiectele mari și trebuie să ne gândim dacă reușim să pregătim un proiect multianual pentru infrastructura culturală. Și aici vorbesc de investiții foarte serioase care nu pot fi făcute în doi, trei, patru ani. Foarte multe muzee, și vorbesc doar de instituțiile din subordinea Ministerului Culturii, foarte multe teatre au probleme atât cu sistemul antiincendii, cu cortina de fier, cu infrastructura în general. Așa că trebuie să ne gândim la un proiect mai amplu, care trebuie discutat și în Guvern și după aceea, în fiecare an, trebuie prevăzută în buget suma necesară. Pentru că, altfel, această infrastructură se degradează de la an la an și nu o vom putea recupera. Eu știu ce probleme sunt la Târgu Mureș, la Timișoara, ce probleme sunt la Cluj, la ambele teatre și la Teatrul Național, și la cel maghiar, ori la Muzeul Național de Istorie; nici nu vreau să ne gândim cine și cum a greșit cu investiția la începutul anilor 2000 și de ce s-a blocat și cum putem recupera. Pentru Tezaur trebuie să găsim o soluție.

Deci eu cred că cea mai mare problemă în ceea ce privește infrastructura, cel puțin pentru minister, sunt muzeele. Cel de la Cluj are probleme foarte serioase. Depozitele sunt pline și nu există bani pentru renovarea clădirii ori posibilitatea de a valorifica tot ce înseamnă Muzeul de Istorie de la Cluj. Asta ar fi prioritatea numărul unu, zero, dacă vreți, dar nu pentru un singur an, pentru mai mulți.

Pe de altă parte, eu cred că o altă zonă foarte importantă ar fi Fondul Cultural Național. Sunt extrem de nemulțumit de ce se întâmplă acolo, în ceea ce privește resursele care trebuie atrase, pentru că nu știu de ce au renunțat colegii la acea sumă care venea de la Loterie, una importantă. Să vedem cum putem recupera, eventual de la buget, sau să revenim la acea taxă, la acel procent care vine de la loterie la AFCN.

De asemenea, sunt extrem de nemulțumit și de modul cum a fost gestionat, cel puțin în acest an, programul de la AFCN. Ar trebui să fie o resursă importantă, poate cea mai importantă resursă de la bugetul național pentru sectorul independent, nu pentru instituțiile care au o oarecare finanțare, subvenție de la stat. Cred că și aici trebuie regândită strategia și trebuie pusă pe tapet această instituție și trebuie văzut cum mergem mai departe.

Sigur, în domeniul monumentelor istorice cu 20 de milioane pe an nu poți face mare lucru. Iată de ce aș vrea să ne întoarcem — la rectificare și în bugetul anului 2015 — măcar la nivelul anului 2012, când aveam aproape 60 de milioane de lei în buget pentru monumente. Trebuie să mergem etapizat. O să fiu foarte sincer. Dacă noi am primi acum 200 de milioane de lei în buget pentru restaurarea monumentelor istorice, util, onest, corect, nu am putea folosi banii. Probabil că trebuie să mergem în două-trei etape, să mărim suma, dar să avem și proiectele pregătite, avizate. Aș vrea să ajungem anul viitor la nivelul anilor 2011 — 2012 și după aceea să depășim că e nevoie de foarte mulți bani în acest domeniu.

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Citrește și

RĂMÂI CONECTAT

DESPRE NOI

CATEGORII

AGENȚII DE PRESĂ PARTENERE
                                                                                                                                        

                  Conținutul website-ului este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale.
         Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                                                     
 e-cultura.info © 2013 - 2017