Ion Pillat

Ion Pillat

Ion Pillat

Ion Pillat

Unul dintre poeții apărători ai tradiției și clasicismului, al folclorului ca sursă regeneratoare a specificului românesc, Ion Pillat s-a născut la București, la 31 martie 1891, fiind fiul lui Ion N. Pillat, descendent al unei vechi familii boierești, și al Mariei (n. Brătianu).

Poezia lui Ion Pillat e ”transpunerea poeziei lui Alecsandri prin tot progresul de sensibilitate și prin toate prefacerile limbii pe care le-au putut înfăptui cincizeci de ani de evoluție… Aceeași viziune idilică a naturii, aceeași seninătate pătrunsă însă și de un sentiment elegiac, ce-i crește emotivitatea și deci lirismul, și aceeași simplicitate de limbă și mijloace de materializare poetică” consemna Eugen Lovinescu în ”Opere”.

După studiile primare și liceale în particular, tânărul Pillat a absolvit ultima clasă a cursului inferior al colegiului ”Sf. Sava” din București (1905). În același an a fost înscris la liceul ”Henri IV” din Paris pe care l-a absolvit în 1909. A devenit student (1910) la Sorbona, unde și-a luat licența în litere (1913) și în drept (1914).

A participat, ca sublocotenent, la campania din Bulgaria (1913) și ca ofițer de legătură pe lângă Misiunea Militară Franceză, în timpul Războiului de Reîntregire Națională (1916-1918). În 1919 a fost prezent la Conferința de pace de la Paris, în calitate de secretar al lui Al. Vaida-Voevod. A călătorit mult, între anii 1926-1937, în Spania, Italia, Grecia.
A colaborat, de-a lungul timpului, la revistele “Gândirea”, “Viața românească”, “Azi”, “Vremea”; a participat, alături de Adrian Maniu și Horia Furtună, la conducerea revistei “Flacăra” (1914); a editat, împreună cu Tudor Arghezi, revista “Cugetul românesc” (1922-1924).

Scriind versuri încă din 1906, pe când era licean la Paris, și-a făcut debutul editorial cu volumul “Povestea celui din urmă sfânt” (1911), apoi publicistic în revista “Convorbiri literare” (1911).

Cunoscându-l și admirându-l pe Al. Macedonski, i-a editat acestuia volumul ”Flori sacre” (1912). A subvenționat tipărirea volumului ”Plumb” de G. Bacovia (1916).

CITEȘTE ȘI  Florin Piersic

Până în 1924, poetul mai tipărise volumele ”Visări păgâne” (1912), “Eternități de-o clipă” (1914), “Amăgiri” (1917) și “Grădina între ziduri” (1919).

Volumul “Pe Argeș în sus” (1923) a inaugurat faza tradiționalistă a poeziei lui Ion Pillat, ilustrată și mai departe în “Satul meu” (1923), “Biserică de altă dată” (1926), “Limpezimi” (1928) și volumul de eseuri ”Tradiție și literatură” (1943).

Lirica pillatiană marchează o nouă fază de clasicizare, cu un plus de rafinament formal, odată cu apariția volumelor ”Caietul verde” (1932), “Scutul Minervei” (1933), “Poeme într-un vers” (1935), “Țărm pierdut” (1937) și “Umbra timpului” (1940). “Împlinire” (1942) încheie opera antumă a poetului, iar “Poezii” (vol. I-III, 1944) în ediție definitivă, cuprinde întreaga sa operă lirică originală, publicată în perioada 1906-1941. Ciclul de poeme ”Cumpăna dreaptă”, rămas în manuscris a apărut abia în 1965.

A colaborat cu poetul Adrian Maniu, alături de care a scris două piese de teatru: comedia ”Dinu Păturică” (1925) și feeria ”Tinerețe fără bătrânețe” (1926). A editat “Antologia toamnei” (1921) și “Antologia poeților de azi” (vol. I-II, 1925-1927, împreună cu Perpessicius), dar și volumul “Portrete lirice” (1936), în care a strâns o parte din conferințele ținute cu privire la momente semnificative din istoria liricii universale moderne.

Ion Pillat a fost un foarte bun cunoscător al liricii moderne universale, traducând din poezia franceză, engleză, germană, spaniolă și americană: ”Poezii alese” de Francis Jammes (în colaborare cu N.I. Herescu, 1927), ”Anabasis” (Saint-John Perse, 1932), ”Poezii” de Charles Baudelaire (Les Fleurs du mal) (1937), ”Din poezia germană” (1937).
A devenit membru corespondent al Academiei Române (26 mai 1936). În același an a fost distins cu Premiul național pentru literatură.

Poetul Ion Pillat a murit la 17 aprilie 1945.

e-Cultura.info


Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.
URMĂREȘTE
e-cultura.info pe FACEBOOK și e-cultura.info pe TWITTER

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Citrește și

RĂMÂI CONECTAT

DESPRE NOI

CATEGORII

AGENȚII DE PRESĂ PARTENERE
                                                                                                                                        

                  Conținutul website-ului este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale.
         Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                                                     
 e-cultura.info © 2013 - 2017