Mănăstirea Sitaru

Mănăstirea Sitaru

Mănăstirea Sitaru

Mănăstirea Sitaru

Mănăstirea “Sfântul Nicolae – Sitaru” este situată în partea de nord-est a județului Ilfov, în pădurea din apropierea satului Sitaru din comuna Grădiștea, fapt pentru care este cunoscută și sub numele de “Mănăstirea Sitaru”, arată istoricului sfintei mănăstiri.

Întinderea Codrilor Vlăsiei a constituit o străveche vatră sihăstrească având multe așezări monahale (schituri și chili izolate) situate pe insule, în mijlocul râurilor și lacurilor din această regiune.

Movila pe care a fost construită Mănăstirea Sitaru a fost, inițial, o insulă în mijlocul apelor Ialomiței. Și în prezent, în anii ploioși, când apele Ialomiței cresc, zona din jurul Mănăstirii se umple de apă, iar movila redevine o insulă.

Pe insulița din mijlocul Ialomiței, înainte de zidirea actualei mănăstiri, a existat un schit a cărui vechime nu este cunoscută.

Ctitorul Mănăstiri Sitaru este Papa Greceanu, străbunicul voievodului martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714) (prin fiica sa, Păuna, bunica domnitorului).

Născut în anul 1578, Papa Greceanu era șeful cancelariei domnești în timpul voievodului Mihai Viteazul (1593-1601), având titlul de “vel logofăt”. Acest titlu l-a păstrat și în perioada celorlalte domnii care i-au succedat domniei lui Mihai Viteazul. Mai târziu a fost numit “vel vornic” și “biv vel vornic” (adică fost mare vornic), slujind sub 11 domnii.

Papa Greceanu a murit în anul 1632, în luna octombrie, într-o luptă împotriva lui Matei Aga din Brâncoveni.

Pentru ridicarea așezământului, lucrare începută în anul 1626, s-a folosit ca material piatră de râu, construirea bisericii încheindu-se în anul 1627. Apoi s-au ridicat zidurile înconjurătoare. Biserica zidită a fost închinată de ctitorul său, Sfântului Nicolae, hram pe care îl avusese și biserica de lemn aparținând vechiului schit.

În anul 1640 a murit unul din fii lui Papa Greceanu, Fota Spătarul, care a fost înmormântat în biserica mănăstirii.

Primul document care face referire la Mănăstirea “Sfântul Nicolae” datează din 15 aprilie 1631 și aparține voievodului Leon Tomșa. Aflăm astfel că sfântul locaș era la acea dată bine organizat, condus fiind de egumenul Serafim.

Așezământul de la Sitaru apare menționat și într-un pitac din decembrie 1785 ca important locaș cu viață înfloritoare și bine organizată, bucurându-se de multă grijă din partea domnitorului din vremea aceea Mihail Șuțu.

Ca urmare a decretului de secularizare a tuturor averilor mănăstirești din 1864, mănăstirea a intrat în stare de paragină și pustiire.

Mănăstirea Sitaru vedere de ansamblu

Mănăstirea Sitaru vedere de ansamblu

Întinderea Codrilor Vlăsiei a constituit o străveche vatră sihăstrească având multe așezări monahale (schituri și chili izolate) situate pe insule, în mijlocul râurilor și lacurilor din această regiune.

Movila pe care a fost construită Mănăstirea Sitaru a fost, inițial, o insulă în mijlocul apelor Ialomiței. Și în prezent, în anii ploioși, când apele Ialomiței cresc, zona din jurul Mănăstirii se umple de apă, iar movila redevine o insulă.

Pe insulița din mijlocul Ialomiței, înainte de zidirea actualei mănăstiri, a existat un schit a cărui vechime nu este cunoscută.

Ctitorul Mănăstiri Sitaru este Papa Greceanu, străbunicul voievodului martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714) (prin fiica sa, Păuna, bunica domnitorului).

Născut în anul 1578, Papa Greceanu era șeful cancelariei domnești în timpul voievodului Mihai Viteazul (1593-1601), având titlul de “vel logofăt”. Acest titlu l-a păstrat și în perioada celorlalte domnii care i-au succedat domniei lui Mihai Viteazul. Mai târziu a fost numit “vel vornic” și “biv vel vornic” (adică fost mare vornic), slujind sub 11 domnii.

CITEȘTE ȘI  Așezământul românesc de la Ierihon

Papa Greceanu a murit în anul 1632, în luna octombrie, într-o luptă împotriva lui Matei Aga din Brâncoveni.

Pentru ridicarea așezământului, lucrare începută în anul 1626, s-a folosit ca material piatră de râu, construirea bisericii încheindu-se în anul 1627. Apoi s-au ridicat zidurile înconjurătoare. Biserica zidită a fost închinată de ctitorul său, Sfântului Nicolae, hram pe care îl avusese și biserica de lemn aparținând vechiului schit.

În anul 1640 a murit unul din fii lui Papa Greceanu, Fota Spătarul, care a fost înmormântat în biserica mănăstirii.

Primul document care face referire la Mănăstirea “Sfântul Nicolae” datează din 15 aprilie 1631 și aparține voievodului Leon Tomșa. Aflăm astfel că sfântul locaș era la acea dată bine organizat, condus fiind de egumenul Serafim.

Așezământul de la Sitaru apare menționat și într-un pitac din decembrie 1785 ca important locaș cu viață înfloritoare și bine organizată, bucurându-se de multă grijă din partea domnitorului din vremea aceea Mihail Șuțu.

Ca urmare a decretului de secularizare a tuturor averilor mănăstirești din 1864, mănăstirea a intrat în stare de paragină și pustiire.

Potrivit site-ului oficial al așezământului, din punct de vedere arhitectonic biserica Mănăstirea Sitari poate fi considerată, prin eleganța liniilor arhitectonice și prin măiestria și bunul-gust al ornamentației, pe drept cuvânt ca o bijuterie a arhitecturii românești.

Dimensiunile bisericii sunt de 24 m lungime și 9 m lărgime în exterior, proporțiile sunt frumoase și decorația ei atât sculpturală cât și picturală este din cele mai bogate.

Planul este perfect executat, cu ziduri groase și cu bolțile frumos compuse. Are un pridvor semiînchis sprijinit pe coloane de piatră și două turle. Ferestrele sunt dispuse în două registre.

Altarul este semicircular, cu o calotă semisferică, având două ferestre în partea de est (una în registrul inferior, iar cealaltă în registrul superior) și alte ferestruici pe axul nord-sud (ambele în registrul inferior).

Naosul este dreptunghiular, alungit, cu bolți înalte, cu două abside laterale semicirculare, fiind prevăzut cu șase ferestre: patru dintre ele sunt dispuse la extremitățile absidelor (câte una în registrul inferior și una în registrul superior pentru fiecare absidă) și alte două ferestre sunt dispuse posterior absidelor, pe axa nord-sud, în registrul inferior.

Pronaosul, mai larg decât naosul, este boltit, cu o cupolă centrală flancată de câte două arcuri laterale excentrice de fiecare parte și are patru ferestre dispuse pe axa nord-sud (două în registrul inferior și două în cel superior).

Pridvorul boltit, de aceeași lărgime cu pronaosul, este susținut de coloane de piatră sculptată cu socluri și capiteluri bogat ornamentate.

Arhitectura exterioară se caracterizează printr-o ornamentație bogată, cu două rânduri de arcaturi în formă de acoladă orientală, sprijinite pe semicolonete încastrate în zid. Cele două rânduri de arcaturi sunt despărțite de un brâu obișnuit, toroidal.

Aceste arcaturi, cu decorația picturală ce le acoperă, fac ca biserica Mănăstirii Sitaru să se numere printre cele mai frumoase din veacul al XVIII-lea.

Ferestrele ca și ușa de la intrare au ancadramente de piatră sculptată, bogat ornamentate.

e-Cultura.info/ AutorMariana Zbora-Ciurel


Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.
URMĂREȘTE
e-cultura.info pe FACEBOOK și e-cultura.info pe TWITTER

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Citrește și

RĂMÂI CONECTAT

DESPRE NOI

CATEGORII

AGENȚII DE PRESĂ PARTENERE
                                                                                                                                        

                  Conținutul website-ului este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale.
         Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                                                     
 e-cultura.info © 2013 - 2017