Asta înseamnă București - mă întorc la mine acasă

Mihai Constantinescu: Asta înseamnă București – mă întorc la mine acasăMihai Constantinescu: That’s what Bucharest is to me – coming back home

Foto: (c) Alex MICSIK

Foto: (c) Alex MICSIK

Cântărețul Mihai Constantinescu afirmă, că Bucureștiul înseamnă pentru el orașul unde s-a născut și s-a format, un loc pe care nu a reușit niciodată să-l părăsească. ”Deci am rămas bucureștean, așa cum m-am născut, așa cum încă sunt și voi fi probabil până la final”, spune artistul, în interviul acordat în cadrul proiectului ”ORAȘUL MEU, BUCUREȘTI”.

El face un arc peste timp și își aduce aminte de Bucureștiul copilăriei sale. ”Dacă dai timpul înapoi și încerci să o iei de atunci, de când erai copil și până acum, îți dai seama că parcă toate au fost un vis, sincer, ca un vis, un vis care a trecut prea repede”, își amintește Mihai Constantinescu.

Reporter: Sunteți născut în București. Ce înseamnă orașul pentru dumneavoastră?

Mihai Constantinescu: București pentru mine înseamnă orașul unde m-am născut, unde m-am format, orașul unde am mers prima oară la școală, unde am făcut facultatea, orașul unde am făcut primii pași în muzică, orașul unde am compus, unde am avut primele succese în meseria mea de compozitor, de artist, și orașul pe care cândva, odată, mă gândeam să-l părăsesc, dar nu am reușit niciodată, deci am rămas bucureștean, așa cum m-am născut, așa cum încă sunt și voi fi probabil până la final.

Reporter: Cum era orașul în vremea copilăriei dumneavoastră și cum vi se pare că arată el astăzi?

Mihai Constantinescu: Sunt foarte multe lucruri schimbate, sunt străzi pe care chiar nu le mai recunoști, sunt străzi unde s-a construit foarte mult, imens, și până în ’89 și după aceea. Chiar m-am întâlnit (n.r. — în aceste zile) cu cineva care tocmai venea din afară și spunea că, dacă n-ar avea ghid, n-ar mai cunoaște Bucureștiul. Poate parcul în care ne aflăm (n.r. — Parcul Kiseleff) a existat dintotdeauna — țin minte că atunci când era toamnă mă plimbam și îmi place să mă plimb prin frunze galbene, uscate — anumite lucruri au rămas pe loc, neschimbate. Dar s-au schimbat foarte mult străzi, s-au schimbat foarte mult zone de case vechi, care astăzi nu mai există. Cineva care să spunem a plecat din București acum 30 de ani și vine astăzi sigur nu-l mai cunoaște, are nevoie de un ghid.

Reporter:  Ce vă place cel mai mult la acest oraș?

Mihai Constantinescu: Să știi că de foarte multe ori m-am gândit: Domne, e un oraș aglomerat, e un oraș cu multă poluare, să spunem, un oraș zgomotos. Uite că, dacă ne-am născut aici, ne-am obișnuit așa. Când spunem București, mă întorc la mine acasă. Asta înseamnă București: mă întorc la mine acasă.

Reporter: V-ați gândit vreodată să vă mutați din București?

Mihai Constantinescu: Să știi că da. M-am gândit, dar după aceea mi-am pus întrebarea unde. După aceea, ca să pleci din București, să mergi undeva unde să fii cât de cât și aproape de București, dar să ai și o viață pe care noi am avut-o, mă refer artistică, poate astăzi este mai simplu. Altădată era mult mai complicat, dar sigur îți trebuie o sumă de bani ca să poți să faci o mutare: plec de aici și mă duc undeva, în altă parte, să-mi construiesc ceva, să fie ceva, în fine, sunt lucruri care țin de detalii și deocamdată nu sunt soluții.

Mihai Constantinescu

Mihai Constantinescu

Reporter:  Profesia v-a purtat prin multe orașe ale lumii și ale țării. Care este cel care v-a plăcut cel mai mult?

Mihai Constantinescu: Ce să spun? Cel mai mult și cel mai mult — o să spun o prostie acum, dar o accept — de multe ori îți pui întrebarea: “Ce mașină îți place cel mai mult?” și răspunsul e simplu: “Mașina pe care o am!”. Așa mi-au plăcut multe orașe, sigur, cât am putut să văd. Mi-a plăcut Parisul, mi-a plăcut foarte mult Hamburgul, mi-a plăcut Berlinul, atunci era partea Berlinului de Vest, dar mă gândesc înglobat acum Berlinul mare cred că este un oraș imens. Am văzut Moscova, care iarăși este un oraș enorm, am înțeles că nici Moscova nu o mai recunoști astăzi dacă ai merge să o vezi. Mă refer la orașe reprezentative, dar până la urmă te întorci la tine acasă unde ai prieteni, unde ai oameni cu care poți vorbi, ai oameni lângă care te poți simți bine și până la urmă spui: “Domne, e mult mai bine acasă!”, adică la mine, la București.

Reporter:  Ce v-ar plăcea să se schimbe în București?

Mihai Constantinescu: Probabil că ține foarte mult de infrastructură. Bucureștiul ar trebui să aibă o infrastructură de oraș modern, ar trebui să aibă foarte multe poduri, foarte multe soluții de a facilita circulația, locuri de parcare care ar trebui organizate nu pe orizontală, ci strict pe verticală, ceea ce nu s-a întâmplat absolut deloc în 25 de ani. Se pare că asta este o problemă foarte serioasă pentru că toată lumea vrea să vândă mașini și mașinile pe unde să mai circule? Probabil că noi așteptăm epoca mașinilor zburătoare pe care o să le parcăm prin balcoane, pe deasupra blocurilor. E o chestiune foarte serioasă treaba cu locurile de parcare și cu infrastructura Bucureștiului, deci Bucureștiul ar trebui să nu aibă absolut nicio groapă, mai ales că uite, de o vreme, ne tot lăudăm că suntem europeni, dar doar spunem că suntem europeni, nu prea suntem europeni la capitolul ăsta, și mă gândesc că, probabil, știu eu, cei care se ocupă și diriguiesc destinele unei capitale numite București ar trebui să fie mult mai serioși și mai concentrați asupra acestei probleme care este esențială.

Reporter: Care este locul dumneavoastră preferat în București?

Mihai Constantinescu: Mi-ai pus o întrebare la care ar trebui să-ți răspund cu mai multe răspunsuri, sincer. Uite, de exemplu, parcul în care suntem este superb. Mai am amintiri și din Cișmigiu, mai am amintiri dintr-un parc care astăzi nu mai există, pentru că pe vremuri era un hipodrom frumos, un parc frumos, cu iarbă înaltă, frumoasă, bine întreținută. Era undeva între Calea Plevnei și, nu știu cum se numește strada acum, spre Podul Cotroceni, spre Dâmbovița, deci practic este ca un fel de pătrat acolo, pe care s-a construit cândva Casa Radio, pe lângă care am trecut și mi-am dat seama ce trist este, o construcție în care trebuia să se mute România Actualități sau tot ce se numește radio național și acum este o clădire făcută praf, împărțită în două. Foarte trist, pentru că orice s-a construit, indiferent când, cum și în ce fel, nu mă interesează pe mine asta, pe mine mă interesează dacă era o chestiune utilă. Asta era o chestiune utilă și nu trebuia făcută zob, trebuia să profităm de ea. Eu acolo am făcut sport la vremea respectivă, de asta spun că era un parc care îmi plăcea foarte mult, am făcut călărie-obstacole de performanță, când eram copil.

Îmi place și parcul Herăstrău foarte mult, dar deja doar părculețul acesta de aici, Cișmigiul, Herăstrăul și desigur mai sunt câteva parcuri și în alte zone ale Bucureștiului, unde sunt foarte multe blocuri, cartiere imense de blocuri, foarte multe, sunt totuși puține la numărul de locuitori și la dorințele și la cerințele care ar fi pentru păstrarea unor locuri cu verdeață, cu mai multă liniște. Sigur, ar trebui construite, făcute și bineînțeles îngrijite și iubite, acesta este cuvântul. Trebuie să iubești ceea ce ai și să păstrezi cu drag ceea ce ai pentru că nu sunt numai pentru mine, sunt pentru generații întregi, iar parcurile sunt într-adevăr plămânul unei capitale care, cu cât este mai aglomerată, cu cât este mai poluată, verdele din parcurile astea, ierburile, pomii, tot sunt niște plămâni serioși pentru un oraș poluat.

Mihai Constantinescu

Mihai Constantinescu

Reporter: Străinii vin din ce în ce mai mult în București. De ce credeți că ar trebui ei să iubească Bucureștiul?

Mihai Constantinescu: Nu putem să-i rugăm să iubească Bucureștiul. Cei care vin în București ar trebui, pe unde merg sau pe unde sunt conduși să meargă și să vadă, ar trebui într-adevăr să se simtă extraordinar și să simtă adevărata ospitalitate a poporului român, care este un popor bun, blând și ospitalier. Deci, ospitalitatea ar trebui să fie la ea acasă. Sigur, ne-am modernizat, am împrumutat foarte mult din ce nu este al nostru, bănuiesc că ar trebui să existe, cum este renumitul “Carul cu bere”, trebuie să existe localuri cu specific românesc, pentru că, dacă vine un străin de afară și îl duci la McDonald’s sau îl duci la o pizzerie, așa ceva are de cel puțin 50 de ani la el acasă.

La noi acasă ar trebui să găsească altceva, locuri tipic cu specific românesc unde să spună: “M-am simțit bine, m-am distrat bine, am mâncat, vai ce frumos a fost!”. Asta-i foarte important, pentru că asta putem noi să le arătăm din specificul poporului român, din ceea ce putem să numim: “Da, domne, asta este o chestiune românească!”. Deci, asta ar trebui foarte mult să fie locul unde să-i ducem. Sigur, muzee, statui, Ateneu… Ateneul este unul singur, Arcul de Triumf este unul singur, se renovează, Statuia Aviatorilor este una singură, e frumoasă și stă în picioare de când mă știu eu, și multe, multe, multe alte lucruri care ar trebui să rămână și să fie păstrate, dar avem nevoie de încă multe alte lucruri care sunt necesare, mă gândesc eu. Sigur, așa cum am vorbit mai devreme, nu se pot face peste noapte, lucrurile mai durează o perioadă suficient de mare ca să ajungem acolo unde practic ne dorim să ajungem. Poate generațiile ce vor veni după noi.

Mihai Constantinescu

Mihai Constantinescu

Reporter:  Bucureștii de altădată sau Bucureștiul de astăzi, ce ați alege?

Mihai Constantinescu: Vezi, Bucureștiului de altădată i se spunea Micul Paris, avea un parfum al lui, avea ceva al lui. Astăzi, trecând pe un bulevard care s-a deschis între Guvern și Uranus, am văzut stânga-dreapta casele alea vechi care sunt convins că sunt de 100 sau peste o sută de ani, iar locurile alea, casele alea, nu-și mai găsesc locul acolo, sincer. Ele ar trebui rezolvate, dărâmate și construit într-adevăr altceva pentru că nu mai putem să trăim la 1900. La 1900 nu se mai poate trăi astăzi, în 2014, sau, știu eu, în viitor. Chestiunile alea trebuie să dispară mai ales că sunt foarte vechi, sunt deloc recondiționate, garduri ruginite, nu este o imagine plăcută și nici frumoasă pentru un bulevard larg și lat care s-a deschis aici, între Guvern și, cum am spune, Palatul Parlamentului. Trebuie lucruri noi, lucruri făcute frumos, sau poate o arhitectură care să păstreze un parfum anume, dar vechiturile alea nu mai au ce căuta acolo, sunt triste.

Reporter: Care este cea mai dragă amintire a dumneavoastră legată de București?

Mihai Constantinescu: Sunt multe, sunt foarte multe. Cum am spus de la bun început, aici mi-am petrecut copilăria, aici m-am dus la școală, aici m-am dus să fac sport, aici am mers să fiu student, deci am făcut atât de multe lucruri încât nu aș putea să spun: uite, aia este cea mai frumoasă, aia este cea mai plăcută. Sunt atât de multe practic… este un parcurs de-o viață și îmi este foarte greu să localizez: “Uite, ăla a fost momentul cel mai fericit!” sau “Uite, ăla a fost momentul extraordinar din viața mea!”. Sunt foarte multe. Dacă dai timpul înapoi și încerci să o iei de atunci, de când erai copil și până acum, îți dai seama că parcă toate au fost un vis, sincer, ca un vis, un vis care a trecut prea repede. Ca și cum te-ai culca acum să te odihnești și dimineață, când te trezești… domne, am visat ceva frumos. Așa este și viața noastră, un vis frumos, mai puțin frumos, dar oricum un vis.

Reporter:  Dacă ar fi să transmiteți ceva orașului de ziua lui, care ar fi urarea care i s-ar potrivi cel mai bine?

Mihai Constantinescu: Eu i-aș spune cam așa: ”Dragă oraș București, toți cei care te vizitează și toți cei care locuiesc aici și te iubesc să te respecte mai mult, să aibă grijă să fii mai frumos, să aibă grijă să fii mai curat, să aibă grijă să fii mai competitiv, să aibă grijă ca însăși viața celor care trăiesc în București să fie mai frumoasă, mai generoasă. Avem nevoie de oameni care să fie iubitori de orașul lor, iubitori și de locuitorii Bucureștiului, să fim într-un fel mai înțelepți și mai toleranți. Avem nevoie de oameni de factura asta și oameni care să aibă o conștiință mult avansată și să spună: “Ăsta-i orașul în care locuiesc eu. Cum mi-l doresc? Curat! Cum mi-l doresc? Frumos! Cum mi-l doresc? Bine organizat, bine gospodărit!”. Astea sunt lucruri la care putem fiecare dintre noi să participăm cu foarte puțin. Dacă fiecare am participa cu foarte puțin, mă gândesc că pentru multe alte lucruri pe care primăriile și Primăria Generală nu le pot face în momentul ăsta, fiecare putem să contribuim cu ceva.

CITEȘTE ȘI  Cristian Gațu: Dacă m-aș mai naște o dată, aș vrea să mă nasc în București, indiferent cum ar fiCristian Gațu: If I were born again, I'd like to be born in Bucharest

e-Cultura.info/autor: Petronius Craiu, editor: Georgiana Tănăsescu

Un proiect editorial iniţiat de Agerpres

 

Photographies by Alex MICSIK

Photographies by Alex MICSIK

Pop singer Mihai Constantinescu says Bucharest is to him the city where he was born and raised, a place he never got to quit.  In an interview under the MY CITY BUCHAREST project: ‘So I remain a Bucharester, as I was born, as I still am and as I will probably be until the end.’

In an arch over time, he recalled his childhood’s Bucharest: ‘If we get the time back and try to start from there, from your childhood until now, you realize it was all like a dream — honestly, a dream, one that ended too early.’

Reporter: You were born in Bucharest. What’s the city to you?

Mihai Constantinescu: Bucharest is for me the city where I was born, where I was raised, where I first went to school and where I graduated from faculty, the city where I took my first steps into music, the city where I composed, where I had my first professional successes as a songwriter and as an artist, and the city I once, long time ago, wanted to leave, but never got to; so I remained a Bucharester, as I was born, as I still am and as I will probably be until the end.’

Reporter: How was the city when you were a child, and how does it look to you today?

Mihai Constantinescu: Many things have changed; there are streets plainly unrecognizable, where there has been a lot, a tremendous amount of building, before ’89 [the falling of communism, a milestone in many Romanians' minds] and after that. I have just met someone coming from abroad who said if there weren’t a guide, they wouldn’t recognize Bucharest. Perhaps the park we’re in [the Kiseleff Park] has always been here — I remember that I used to stroll in the autumn, and I love walking through yellow, fading leaves; some things are left unchanged. But many streets did change; there are many changes in old neighbourhoods that no longer exist. Someone, say, who left Bucharest 30 years ago and now returns would surely not recognize it; they would need a guide.

Reporter: What do you like most about this city?

Mihai Constantinescu: Let me tell you, I’ve thought many times ‘Man, this is a crowded city, a city with high pollution, a noisy city, if I may say so. Well, if we’re born here, we’re used to it. When we say Bucharest, I am coming back home. This is what Bucharest means: I am coming back home.

Reporter: Have you ever considered moving elsewhere?

Mihai Constantinescu: Actually, I have. I have considered it, but then I asked myself, ‘where?’ Then, leaving Bucharest for a place reasonably close to it, while also having the life we had — I mean the artistic life — would probably be easier nowadays. It used to be a lot more complicated, but one would surely need a lot of money to move: I am getting out of here to some place to build something, to have something; well, there are details and no solutions yet.

Mihai Constantinescu

Mihai Constantinescu

Reporter: Your profession took you to many cities in Romania and abroad. Which one did you like most?

Mihai Constantinescu: What could I say? Most of all — I’ll say a stupid thing, but I’m assuming it — you often ask yourself, ‘Which car I like most?’ and the answer is simple, ‘The one I have!’. This way, I loved many cities — what I could see of it, certainly. I liked Paris, I loved Hamburg, I liked Berlin — it was West Berlin back then — but I think overall Berlin must be a huge city now. I’ve seen Moscow, which is also a huge city; I hear Moscow is also unrecognizable if you were to visit it today. I am talking about representative cities, but in the end you get back home where you have friends, people with whom you can talk, with whom you can feel good, and you end saying ‘Man, it’s a lot better home!’ — which for me is Bucharest.

Reporter: What would you like to change in Bucharest?

Mihai Constantinescu: It’s probably much about the infrastructure. Bucharest should have the infrastructure of a modern city, it should have many bridges, many solutions to help the traffic, parking spots that shouldn’t be organized horizontally, but strictly vertically, which has not happened at all in 25 years. It seems it’s a very serious problem, because everyone wants to sell cars, and where would cars travel then? Perhaps we’re waiting for the age of flying cars, which we’ll park in our balconies, on top of buildings. It’s a very serious thing, the parking places and the infrastructure of Bucharest, so Bucharest should have absolutely no craters, especially as, see, we keep bragging lately about being Europeans — but we just say we’re Europeans, we’re not very Europeans in this aspect. And I think probably, I don’t know, those in charge and managing the future of a capital called Bucharest should be much more serious and more focused on this issue, which is an essential one.

Reporter: What’s your favourite place in Bucharest?

Reporter: Honestly, this question needs many answers. Here, for instance, the park we’re in is splendid. I have memories of the Cismigiu [Park], too, and I also have memories of a park that no longer exists, a beautiful park with tall, pretty, well-cured grass. It used to be somewhere near Calea Pleveni and — I don’t know how it’s called now, towards the Cotroceni Bridge and the Dambovita [River] — so practically it’s a square area where the Radio Hall was built some time ago. We passed by it and I realized how sad it was, a building where Romania Actualities [Radio] should have moved, or all the national broadcast — and it’s now devastated, split in two. It’s very sad, because everything they built, no matter when and how, I don’t want to know it, I want to know if it was useful. This was a useful thing that shouldn’t have been trashed; we should have taken advantage of it. I used to practice sport there, back then, that’s why I say it was a park I liked a lot; I have practiced performance horse jumping as a child.
I also love the Herastrau Park, but already this tiny park here, the Cismigiu, the Herastrau and of course there are several other parks in other areas of Bucharest, where there are many blocks, huge block neighbourhoods; there are nevertheless few of them [parks] for the number of inhabitants, and for the wishes and requests for preserving greenery, more quiet places. Of course, they [parks] should be built, made and of course cured and loved — this is the right word. One should love what one has, and lovingly preserve it, because it’s not just for me, it’s for entire generations; and parks are indeed the lungs of a capital which — the more it gets crowded and polluted, this greenery in the parks, the grass, the trees are still serious lungs for a polluted city.

Mihai Constantinescu

Mihai Constantinescu

Reporter: Foreigners come in ever greater numbers to Bucharest. Why should they love Bucharest?

Mihai Constantinescu: We cannot beg them to love Bucharest. Those who come to Bucharest should really, wherever they go or they’re taken to see, they should really feel excellent and feel the true hospitality of the Romanian people, which is a kind, mild and welcoming people. So hospitality should be inherent. Of course, we got modernized, we borrowed a lot of foreign things, I guess there should be, like the famous Caru cu Bere [Beer Chariot, a pub in the downtown], there should be joints with Romanian specific, because if a foreigner comes and you take them to McDonald’s or to a pizzeria, they have it for at least 50 years back where they come from.

Here they should find something else, places typically with Romanian specific, where they would say, ‘I felt good, I had fun, I ate — my, was that beautiful!’ It’s very important, because that’s what we could show from the specific of the Romanian people, from what we could call ‘Yes, sir, this is a Romanian thing!’ So that’s very much how the place we take them should be. Of course, museums, statues, the Athenaeum… The Athenaeum is unique, the Triumphal Arch is unique, it’s being renovated, the Aviators’ Statue is unique, beautiful and standing since as long as I can remember, and many, many other things that should stay and be preserved, but we need many more other necessary things, I think. Of course, as we discussed earlier, it cannot be done overnight, things take enough time to get where we practically want. Perhaps the coming generations.

Mihai Constantinescu

Mihai Constantinescu

Reporter: Old days’ Bucharest or today’s Bucharest, what’s your choice?

Mihai Constantinescu: You see, old days’ Bucharest used to be called Little Paris, it had a scent of its own, this something of its own. Today, going down a boulevard opened between the Government and Uranus, I saw those old houses on the right and left, which I’m sure are 100 or more years old. And those places, those houses honestly don’t belong there anymore. They should be dealt with, they should be demolished, and something completely different should be built instead, because indeed we cannot live in 1900 anymore. It’s impossible in 2014 or what do I know, in the future, to live in 1900. Those things got to go, they’re not reconditioned at all, rusty fences, it’s not a pleasant or fine image for a wide, broad boulevard opened here, between the Government and what’s its name, the Palace of Parliament. We need new things, beautifully done, or perhaps architecture preserving some scent, but those wrecks have no place there anymore; they’re sad.

Reporter: What’s your fondest memory of Bucharest?

Mihai Constantinescu: There are lots of them; lots. As I said from the very beginning, I lived my childhood here, I went to school here, I practiced sports here, I went to college here. So I did so many things I couldn’t say — here, this is the most beautiful, this is the most pleasant. There are actually so many of them… it’s a lifelong travel, and I find it difficult to pinpoint ‘There! That was the happiest moment!’ or ‘There! That was the extraordinary moment in my life!’ There are lots of them. If you turn back in time and try to start from there, from your childhood until today, you realize it was all like a dream — honestly, a dream, one that ended too early. It’s like going to bet now, to get some rest and in the morning when you wake up … man, I had a beautiful dream. That’s how our life is, a beautiful or less beautiful dream, but still a dream.

Reporter: If you were to send a message to the city on its anniversary, what would the most appropriate wish be?

Mihai Constantinescu: I’d say something like, ‘My dear City of Bucharest, all those who visit you or live here and love you should respect you more, see that you are prettier, see that you are cleaner, see that you are more competitive — see that the very lives of those who live in Bucharest are more pleasant, more generous. We need people who love their city, who love Bucharest’s people, too; [we need to] be somehow wiser and more tolerant. We need this kind of people, and people with a more advance conscience who should say: ‘This is the city where I live. How do I want it? Clean! How do I want it? Beautiful! How do I want it? Well organized, well managed!’ These are things to which every one of us could contribute a little. If every one of us would contribute a little, I think that we could all contribute to many things the [district] municipalities and the City Municipality are unable do right now.

By e-Cultura.info/author: Petronius Craiu, editor: Georgiana Tănăsescu

An editorial project initiated by Agerpres

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Citrește și

RĂMÂI CONECTAT

DESPRE NOI

CATEGORII

AGENȚII DE PRESĂ PARTENERE
                                                                                                                                        

                  Conținutul website-ului este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale.
         Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                                                     
 e-cultura.info © 2013 - 2017