Moștenirea necunoscută a Antoanetei Ralian

Moștenirea necunoscută a Antoanetei Ralian

Antoaneta Ralian

Antoaneta Ralian

Anul trecut, cînd Antoaneta Ralian a împlinit 90 de ani, i-am urat mulți ani înainte, în ziarul tîrgului Gaudeamus. Decana traducătorilor români era de o stenică vitalitate și nu dădea nici cel mai mic semn că ar fi vrut să se retragă.

Avea, atunci, cîteva cărți de a căror traducere voia să se apuce, cu speranța că vîrsta și bolile de care suferea n-aveau s-o împiedice să-și vadă de lucru. Parolistă de modă veche, doamna Ralian își nota cînd ar fi trebuit să predea o traducere la editură, iar dacă își programa vreo ieșire în public, chiar dacă ținea minte unde și cînd, își nota data și ora în agendă.

Totdeauna ajungea cu un sfert de oră mai devreme. Nu-și mai făcea iluzii despre punctualitatea altora, dîndu-le crezare ironic celor ce ajungeau cu întîrziere la ea în vizită. Trafic, probleme personale, le găsea ea scuze cînd întîrziau, povestindu-mi asta cu umor, cînd i-am spus că mă mai plimbam prin fața blocului ei, ca să nu-i sun la ușă prea devreme și s-o opresc din treabă. În duminica asta, n-am mai hotărît împreună cînd să ne întîlnim. M-a anunțat o prietenă comună că la 12,30, la Cimitirul Sefard, peste drum de Bellu, va începe slujba de înmormîntare a prietenei noastre.

Doamna Ralian n-avea o relație apropiată cu eternitatea. I-ar fi plăcut să creadă că o așteaptă ceva dincolo, dar cu tot regretul, nu credea. Avea însă un respect fără margini față de cei care credeau.

CITEȘTE ȘI  Fluturele din fântână

A lăsat în urmă o traducere neterminată pe care Irina Horea a promis azi că o va duce pînă la capăt. În biblioteca Antoanetei Ralian, însă, a rămas corespondența ei cu mari scriitori ai lumii pe care i-a tradus în românește și pe care, din modestie sau din scrupule personale, Antoaneta Ralian n-a vrut s-o publice în timpul vieții sale.

E o listă lungă, din care numai străbătînd-o îți poți da seama că doamna Ralian avea relații personale, cu autorii pe care i-a tradus, unii, laureați ai Premiului Nobel , alții, adevărate legende ale literaturii universale, încît aceste scrisori ar trebui să facă parte din patrimoniul nostru cultural cunoscut și să fie publicate ca atare. Sînt convins că scriitoarele Adriana Bittel și Denisa Comănescu, prietene apropiate ale Antoanetei Ralian, cea dintîi legatară testamentară a drepturilor ei de autor, vor avea grijă ca acest tezaur al corespondenței decanei să fie păstrat și publicat, ca o dovadă în plus că marea noastră traducătoare s-a bucurat și de recunoașterea olografă a marilor autori a căror ambasadoare și purtătoare de cuvînt a fost doamna Ralian în România.

e-Cultura.info/ Cristian Teodorescu

Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.
URMĂREȘTE
e-cultura.info pe FACEBOOK și e-cultura.info pe TWITTER

Tweet about this on TwitterShare on FacebookShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Citrește și

RĂMÂI CONECTAT

DESPRE NOI

CATEGORII

AGENȚII DE PRESĂ PARTENERE
                                                                                                                                        

                  Conținutul website-ului este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale.
         Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                                                     
 e-cultura.info © 2013 - 2017