Partitura “Cântec funebru” de Stravinsky, descoperită după 100 de ani

Partitura “Cântec funebru” de Stravinsky, descoperită după 100 de ani

Partitura 'Cantec Funebru' de Stravinsky

Partitura ‘Cantec Funebru’ de Stravinsky

Considerată pierdută, partitura acestui Cântec funebru a fost descoperită după 100 de ani de la scriere, într-un morman  prăfuit de manuscrise, la Conservatorul din Sankt Petersburg.

Lucrarea de aprox. 12 minute a fost scrisă în 1908, la puţin timp după moartea lui Nikolai Rimski-Korsakov, profesorul de compoziţie al lui Stravinsky. A fost interpretată o singură data în ianuarie 1909 la Conservatorul din Sankt Petersburg. Compozitorul îşi aducea aminte cum că ar fi fost unul  dintre cele mai bune opusuri ale sale din tinereţe, înainte de Pasărea de foc, baletul care i-a adus instantaneu celebritatea la Paris, în 1910

De-a lungul anilor, muzicologii ruşi au estimat că manuscrisul respectiv s-ar fi aflat în enorma cantitate de partituri necatalogată, existentă  în arhivele conservatorului  petersburghez sau ale filarmonicii din acelaşi oraş. În era sovietică, această  căutare nu a fost încurajată, mai ales după “expatrierea” lui Stravinsky.

După prăbuşirea sistemului sovietic, Natalya Braginskaya (unul dintre muzicologii ruşi specializaţi în muzica lui Stravinsky) a făcut mai multe tentative de căutare, cu ajutorul arhiviştilor din conservator – fără success însă. Toamna trecută, întregul corp de clădiri a trebuit evacuat  pentru lucrări de reabilitare. Abia atunci, partitura  Cântecului funebru s-a ivit dintr-un  teanc de manuscrise.

Partitura completă nu a fost încă asamblată şi trebuie, partial, reconstituită. După părerea muzicologului Natalya Braginskaya,acest Cântec  funebru prezintă o precesiune lentă, cu timbre foarte contrastante.

CITEȘTE ȘI  Gheorghe Zamfir sărbătorește 70 de ani de viață și 55 de carieră

Muzicologul a recunoscut  stilul lui Rimski-Korsakov, însă şi cel al lui Wagner, pe care tânărul Stravinsky îl admira în epocă, înainte de a se dezice de el. Mai trebuie însă să aşteptăm câţiva ani înainte de a vedea opusul complet, la mai bine de 100 de ani de la unica sa interpretare.

Despre partitura scrisă la 26 de ani, Stravinsky spunea că: “ a dispărut în timpul revoluţiei…nu îmi mai aduc aminte muzica, îmi amintesc idea de bază din rădăcina concepţiei sale, care era că toate instrumentele soliste ale orchestrei  treceau pe lângă mormântul maestrului în succesiune, fiecare aşternându-şi melodia ca un giulgiu, pe un adânc fundal  de murmure în tremolo care simula vocile başilor cântând în cor”.

Stravinsky a acordat o mare importanţă acestei partituri, prima dintr-o listă impresionantă de lucrări scrise în memoria unor prieteni:  ecouri ale acestei idei  pot fi descoperite în finalul coralului din Simfonia pentru instrumente de suflat dedicată memoriei lui Debussy, în Oda (Cântec elegiac în trei mişcări) în coralul trombonilor din Cantata In Memoriam Dylan Thomas şi în sonorităţile corului de bărbaţi cu timpani din Introitus (în memoria lui T.S. Eliot).

e-Cultura.info/ traducerea şi adaptarea: Sorina Goia

 

Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.
URMĂREȘTE
e-cultura.info pe FACEBOOK și e-cultura.info pe TWITTER

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Citrește și

RĂMÂI CONECTAT

DESPRE NOI

CATEGORII

AGENȚII DE PRESĂ PARTENERE
                                                                                                                                        

                  Conținutul website-ului este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale.
         Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                                                     
 e-cultura.info © 2013 - 2017