Vreau să mă implic pentru salvarea casei marelui compozitor

PE URMELE LUI ENESCU: Alexandru Tomescu: Vreau să mă implic pentru salvarea casei marelui compozitor

Violonistul Alexandru Tomescu

Violonistul Alexandru Tomescu

Violonistul Alexandru Tomescu, inițiatorul Turneului Stradivarius, a declarat, într-un interviu, că proiectul de restaurare a casei lui George Enescu de la Mihăileni, județul Botoșani, demarat de pianista Raluca Știrbăț, l-a acaparat cu totul și că dorește să se implice cât de mult poate în salvarea acestui imobil, care a însemnat atât de mult pentru cel mai mare compozitor român.

În acest sens, violonistul, alături de pianistul Eduard Kunz, a decis ca Turneul Stradivarius — Enescu Experience 2015, în cadrul căruia ”Integrala pentru vioară și pian a lui Enescu” este prezentată în premieră în România, să fie pus în slujba atragerii de donații pentru restaurarea casei compozitorului din Mihăileni.

Pentru salvarea casei lui George Enescu, Alexandru Tomescu a anunțat că, pe lângă cutia de donații care îl însoțește în Turneul Stradivarius 2015, a fost deschis un cont pe numele fundației Pro Patrimonio RO87 BPOS 7070 2802 395 ROL01 (în lei) și RO54 BPOS 7070 2802 395 EUR01, (în euro), la Bancpost Sucursala Grivița din București.

Violonistul a declarat că, după restaurare, în casa lui George Enescu în Mihăileni va fi deschis un centru cultural, în cadrul căruia tinerii să aibă posibilitatea de a-și descoperi talentul artistic.

Alexandru Tomescu și Eduard Kunz s-au aflat zilele acestea la Palatul Culturii din Târgu Mureș, locul în care George Enescu îl descoperea pe Constantin Silvestri în anii ’20, unde au susținut un concert cameral în cadrul celei de-a 45-a ediții a Festivalului ”Zilele Muzicale Târgumureșene”.

Tomescu a precizat că va merge mai departe cu Turneul Stradivarius și în anii care urmează, întrucât sunt foarte multe de făcut în domeniul muzicii clasice.

Reporter: Domnule Tomescu, ați câștigat cele mai mari competiții muzicale din lume, aveți un mare succes pe plan internațional, dar ați decis să vă reîntoarceți în România, unde v-ați implicat în organizarea unor turnee naționale de muzică clasică, cum este Turneul Stradivarius. Care a fost motivația dumneavoastră?

Alexandru Tomescu: Pentru mine nu a fost vorba de a mă reîntoarce în România, nu a fost un drum înapoi, ci un drum înainte. Am mers în străinătate pentru a învăța și pentru a experimenta direct ceea ce e mai important legat de fenomenele culturale și artistice și mi-am dat seama că în România aș putea ajuta mult mai mult în această direcție și am simțit că locul meu este aici. Cred că în clipa în care îți iubești țara cu adevărat, atunci poți să îți asumi anumite lucruri, adică să o iei așa cum este, și cu bune, și cu mai puțin bune.

Lucrurile s-au schimbat foarte mult față de perioada de dinainte de 1989, când într-adevăr a trăi în România și a funcționa aici, ca artist, era un proiect foarte frustrant, pentru că nu puteai să te miști. Și chiar dacă aveam doar 13 ani la momentul Revoluției, am simțit și eu direct, pe pielea mea, primeam invitații în străinătate cărora nu puteam să le dau curs fiindcă nu puteai pleca așa de pe o zi pe alta sau de pe o lună pe alta, erau adevărate aventuri birocratice. Or, în ziua de astăzi ne-am câștigat un drept extrem de important, acela de a putea călători liberi și asta pentru un artist înseamnă foarte, foarte mult. A trăi în România și a funcționa aici ca artist este, după părerea mea, la fel de bine ca în orice țară europeană, din punctul de vedere al libertății de mișcare.

Pe de altă parte, la nivelul a ceea ce este de făcut, simt că este nevoie de aportul pe care îl pot aduce și eu și sper să am suficientă energie pentru a duce la bun sfârșit toate proiectele în care sunt implicat.

Reporter: Sunteți descris ca un violonist capabil să abordeze cele mai grele partituri în concerte-maraton, în turnee de zeci de orașe, așa cum este și ”Turneul Stradivarius — Enescu Experience 2015”. Când timp v-a luat organizarea acestui turneu și pregătirea repertoriului și care este gradul de dificultate al acestuia?

Alexandru Tomescu: E destul de greu să trasezi o limită atât de precisă când e vorba de muzică, pentru că muzica lui Enescu o cânt încă de când eram copil. Acest proces al devenirii muzicale nu se încheie niciodată, pentru că viziunea muzicală evoluează odată cu tine, ca artist, mereu.

Organizarea propriu-zisă a turneului, organizarea fizică, un milion de lucruri care aparent nu au nicio legătură cu muzica, este foarte importantă. La primele turnee, cele de acum 10 ani, mă ocupam de organizare împreună cu colegii mei din ”Romanian Piano Trio”. Am ajuns însă la momentul în care colaborăm cu profesioniști, cei mai buni profesioniști, pentru a putea funcționa perfect. Când faci pionierat, trebuie să faci totul, de la lipit afișe, la stabilit cele mai mici detalii — lucruri pe care le-am făcut și a fost o școală foarte bună—, dar în momentul de față mi se pare că a venit și în România momentul ca artiștii să aibă un manager, care să se ocupe de aspectele organizatorice, pentru ca artistul să se poate concentra pe partea muzicală.

Integrala pentru vioară și pian a lui Enescu, care, din câte știu, nu a fost cântată niciodată în România în această formă în public, este un program integral Enescu de la A la Z. Nu este ușoară nici pentru violonist, nici pentru pianist și nici pentru public, dar în ultimii patru ani cred că am creat o așteptare la publicul care vine la spectacolele din Turneul Stradivarius pentru astfel de priviri globale, de ansamblu, asupra unor compozitori și asupra unei opere. Pornind de la Integrala Paganini sau Integrala Bach — care dura circa două ore și jumătate, un concert fără întrerupere cântat exclusiv în catedrale — cred că atunci când abordezi un astfel de program odată tu, ca artist, ai această viziune a tot ceea ce a însemnat compozitorul respectiv în toată devenirea lui și poți să o împărtășești și publicului. Publicul, cel puțin acum, în concertele Enescu, vede cum compunea el la vârsta de 12 ani, când scria Balada, vede cum compunea în anii lui de școală, când compunea Sonata I, sau în anii de maturitate când compunea Sonata a 3-a și pe urmă în ultimii săi ani, de la Paris.

Publicul are ocazia să empatizeze și să simtă în mod direct tot ce simțea și Enescu. În România, dintr-o supra protecție a valorilor naționale — e de înțeles oarecum această supra protecție, nu avem foarte multe, suntem departe de alte culturi occidentale — așa că acest puțin pe care îl avem e apărat cu strășnicie și suit pe niște piedestaluri de neatins, niciodată nu poți spune ceva altfel, ceva uman despre Eminescu sau despre Enescu. Cred că de fapt aceasta lucrează în defavoarea acestor mari creatori, a acestor genii ale noastre, pentru că le îndepărtează de public. Publicul trebuie să empatizeze, să îl înțeleagă pe Enescu și în latura sa umană, așa că mi se pare foarte important ca pe lângă muzica pe care o cântăm în concert să dispun și de libertatea de a prezenta lucrările, de a spune ceea ce simt și ceea ce gândesc legat de piesa respectivă. Asta deschide foarte mult calea pentru a înțelege muzica.

Toate aceste concerte sunt dublate în majoritatea localităților și de întâlniri mai puțin formale cu publicul, cu tinerii, la licee, facultăți sau conferințe motivaționale pe care le ținem legate de ideea Enescu Experience și toate aceste lucruri ajung să genereze o înțelegere mai adevărată și mai profundă a muzicii pe care o cântăm.

Reporter:Ce înseamnă George Enescu pentru dumneavoastră?

Alexandru Tomescu: Enescu este pentru mine prototipul artistului renascentist, care a excelat în toate domeniile pe care le-a atins, cu toate că el își dorea de fapt să fie doar compozitor. Toate celelalte cariere ale sale — cea de violonist, de pedagog sau de dirijor — le vedea ca pe niște activități care îi aduceau satisfacții artistice importante, dar îi răpeau din timpul necesar compoziției, un om consumat de această pasiune, de această nevoie de a așterne pe hârtie ceea ce îl măcina. Avea această flacără, toți marii creatori au în ei această neliniște care trebuie comunicată. Enescu asta a încercat să facă întreaga sa viață, un om de o vitalitate impresionantă, care a ajuns la niște profunzimi spirituale la care puțini ajung și care a avut marea generozitate ca să ne lase o muzică ce te copleșește. În clipa în care o asculți, în clipa pe care o trăiești în ritmul ei, devii alt om.

Reporter: Acesta este motivul pentru care veți contribui la refacerea casei memoriale a lui George Enescu de la Mihăileni?

Alexandru Tomescu: Este o poveste foarte interesantă, poate prea familiară pentru multe alte locuri din România, o casă care a aparținut familiei lui George Enescu, de altminteri singura casă care făcea parte din patrimoniul familiei lui Enescu, căzuse într-o uitare totală, dublată de o distrugere lentă, dar sigură.

Am aflat despre povestea dramatică a acestei case citind un apel lansat de pianista Raluca Știrbăț, la Viena, care a lansat la nivel internațional toată această poveste: să salvăm casa lui Enescu de la Mihăileni!

PROMO

PROMO

Din păcate, reacția autorităților din România e de cele mai multe ori foarte lentă și am auzit reacții de genul. ”Ce nevoie mai avem de încă o casă a lui Enescu fiindcă o avem pe cea de la București, pe cea de la Sinaia?”. Și stăteam să mă întreb dacă în Austria s-ar descoperi prin Alpi o casă a lui Mozart, unde el să fi creat, să fi simțit atâtea lucruri, ar fi tratat-o cu aceeași indiferență? Eu cred că nu.

CITEȘTE ȘI  PE URMELE LUI ENESCU: Pentru mine Enescu înseamnă 'acasă'

E un proiect care m-a acaparat cu totul, de la bun început, am știut că vreau să mă implic cât de mult pot pentru a salva acest loc care a însemnat atât de mult pentru George Enescu. Acum, la un an de când am aflat despre povestea casei, progresele care s-au făcut sunt absolut remarcabile. Proiectul a devenit unul al solidarității între artiști, pentru că foarte mulți artiști muzicieni au sprijinit acțiunea de salvare, nu doar la nivel declarativ, ci și la nivel de evenimente caritabile. Acțiunea caritabilă din Turneul Stradivarius am deschis-o împreună cu Raluca Știrbăț într-un concert caritabil la Londra, numeroși alți artiști și-au manifestat deschiderea și dorința de a contribui cu operele lor la salvarea casei.

Persoana care m-a inspirat cel mai mult și mi-a dat încrederea că nu este un proiect nebunesc, ci unul fezabil și cu sorți de izbândă este domnul Șerban Sturdza, președinte al Ordinului Arhitecților din București și al Fundației Pro Patrimonio, care a văzut din start întregul potențial al acestui proiect și faptul că poate arăta întregii comunități că există o solidaritate între artiști la un nivel larg.

Anul trecut, în urma strângerii unor fonduri la nivel local s-au adunat suficienți bani pentru a proteja casa de la o prăbușire iminentă, pentru că e vorba despre o casă tradițională din lemn, cu pereții din chirpici, care are peste 100 de ani și care stătea să cadă fiindcă nu mai fusese întreținută aproape deloc. În clipa de față, casa este asigurată cu niște stâlpi care susțin acoperișul și grinzile, acoperișul care era cam ciuruit și stătea să cadă a fost acoperit cu niște prelate care împiedică pătrunderea apei, deci procesul de degradare rapidă a casei a fost stopat.

Pentru vara acestui an sunt prevăzute lucrări foarte minuțioase de restaurare a casei — este extrem de important a face o restaurare și nu o renovare sau reconstrucție. În clipa în care ai la dispoziție astfel de locuri care poartă amprenta lui George Enescu, eu cred că niciun efort nu este prea mare pentru a păstra ceea ce s-a păstrat acolo. Dl. Sturdza chiar a descoperit niște lucruri absolut remarcabile din punct de vedere arhitectural, ceea ce crește valoare casei — ea este încadrată pe lista monumentelor istorice datorită încărcăturii istorice. Dar iată că încărcătura istorică a lui Enescu este dublată și de calitățile intrinseci ale casei.

Planul nostru este de a face acolo mult mai mult decât o restaurare: vrem să deschidem un centru cultural de care să beneficieze în primul rând comunitatea locală, vrem să creăm un loc viu care să aducă un plus pentru comunitatea de acolo — în special tinerii să poată descoperi artele frumoase, să își poată descoperi talentele. România are o rezervă uriașă de talente care se pierd fiindcă majoritatea celor tineri nu au acces la cultură ca să știe ce ar putea face și, în clipa în care și-ar descoperi un talent, să și-l poată cultiva.

Dorim să fie un centru cultural cu deschidere largă, odată ca adresabilitate către comunitatea locală și către cea națională și internațională. Vrem să oferim cursuri nu doar de muzică clasică — bineînțeles că nu vor lipsi din ofertă — dar și cursuri de muzică populară, precum și de alte feluri de muzică, dublate de cursuri de arte dramatice și de arte vizuale. Îmi doresc să îi invit să participe și pe cei de la Festivalul Ideo Ideis din Alexandria, un festival de teatru tânăr, sprijinit de către cei mai renumiți actori ai momentului.

Reporter: Am remarcat că vorbiți cu pasiune despre George Enescu. Ce simte un artist interpretându-l pe George Enescu pe scena pe care a cântat acesta și, mai ales, pe scena Palatului Culturii din Târgu Mureș, exact în locul în care compozitorul l-a descoperit pe Constantin Silvestri?

Alexandru Tomescu: Orice loc atins de magia lui Enescu păstrează acea încărcătură emoțională. Palatul Culturii din Târgu Mureș este o bijuterie arhitectonică și, după părerea mea, una dintre cele mai frumoase săli de concerte din România. Poate fi o experiență copleșitoare, pentru că intensitatea trăirilor este extremă, iar atunci când te afli într-un loc în care coincid aceste energii cu cele istorice, lucrurile nu fac decât să se potențeze.

Reporter:În Turneul Stradivarius 2015 îl aveți ca partener pe pianistul Eduard Kunz, la fel ca anul trecut. Este acesta un parteneriat de durată între doi foști copii minune și actuali artiști a căror valoare este recunoscută în lume?

Alexandru Tomescu: Am în clipa de față o mulțime de parteneriate cu o mulțime de alți muzicieni, fie ei pianiști sau nu, este mult mai fecund pentru mine și experiența muzicală este mult mai interesantă cântând cu alți parteneri. Eduard Kunz este un artist remarcabil, nu am întâlnit pe nimeni care să se compare cu el prin creativitatea sa și prin felul în care simte muzica.

Aparent avem niște temperamente foarte diferite, opuse chiar, dar eu cred că exact din această combinație se poate naște acel echilibru care să ofere publicului un spectacol perfect. Eduard trăiește în România de foarte mulți ani, are o soție româncă, fetița lor este născută aici, este extrem de legat de țara noastră, de România, și pentru el muzica lui Enescu a reprezentat ocazia de a cunoaște și simți la modul cel mai direct și profund ce înseamnă să fii român. Cântăm Enescu în România, în toată țara, călătorim mii de kilometri și astfel se pot pune în legătură toate informațiile și toate energiile.

Reporter: Citeam pe site-ul Turneului Stradivarius 2015 că ați pornit acum câțiva ani pe un drum dificil pentru schimbarea percepției existente în România asupra muzicii clasice. Ați constatat o îmbunătățire a percepției publicului român asupra muzicii culte?

Alexandru Tomescu: Sunt niște lucruri remarcabile care s-au întâmplat sub ochii noștri, chiar mai repede decât m-aș fi așteptat. Astăzi, în 2015, propunând un program cu Integrala Enescu, sălile sunt pline, chiar arhipline, nu sunt suficiente bilete la câți doritori ar fi, ceea ce reprezintă un succes uriaș. În România a existat și există în continuare o anumită respingere a ceea ce este nou, mai ales în domeniul muzicii clasice. Un astfel de pariu de a propune un program integral — nu mai este nici Paganini, să fie muzică de virtuozitate, nu mai este nici Bach, pe care toată lumea îl cunoaște, este vorba de muzica lui George Enescu, care pentru mulți melomani este încă necunoscută.

Pentru mine este un succes foarte important și îmi arată că nu am greșit asumându-ne aceste riscuri în urmă cu aproape 10 ani. Cred că un artist trebuie să aibă și această misiune de a educa, de a cultiva gustul publicului.
De multe ori organizatorii de spectacole preferă programe mai puțin riscante, dar atunci când nu riști, nu ai șansa de a obține rezultate spectaculoase.

Dincolo de succesul de public, mulțumirea pentru mine este că încep să simt, că încep să mă apropii de lucrurile care contează pentru mine cu adevărat. A nu face rabat de la alegerea repertoriului, a păstra standardele muzicale cât de sus este posibil reprezintă un lucru foarte bun și mă bucur că pot să fac acest lucru în România. Media de vârstă a publicului care vine la concerte este foarte scăzută, deci suntem departe de acea prejudecată potrivit căreia muzica clasică este pentru pensionari. Foarte mulți tineri vin la concerte, le place să asculte muzica clasică, poate fi chiar cool să asculți un concert Enescu Experience și pe urmă să postezi pe Instagram sau pe Twitter ce ai simțit acolo.

Reporter: Turneul Stradivarius este realizat exclusiv din fonduri private, cum reușiți să faceți față unor astfel de cheltuieli și cum capacitați oamenii de afaceri să vă susțină, în condițiile în care mulți sunt înclinați să sponsorizeze mai mult acea muzica comercială, considerată de unii ca fiind mai atractivă și aducătoare de bani?

Alexandru Tomescu: Lucrurile evoluează inclusiv la acest nivel de finanțare. Dacă în urmă cu 10 ani a iniția un turneu național susținut privat părea o utopie, iată că în ziua de astăzi este un lucru fezabil. Turneul se bucură de sprijinul important, vital chiar, al unor sponsori care au înțeles importanța de a oferi publicului produse culturale de calitate premium. Avem și parteneriate cu instituțiile de cultură din orașele în care cântăm, colaborarea la nivel local este foarte importantă. Cred că lucrul cel mai important într-un astfel de program este să oferi un produs de cea mai bună calitate posibilă, fiindcă oricât de puternic ar fi marketingul într-un eveniment, oricâți bani s-ar cheltui pe publicitate, nu poți păcăli publicul an de an cu produse mediocre. În clipa în care ești sincer cu tine ca artist și dai tot ce e mai bun în tine, atunci lucruri minunate pot începe să se întâmple.

Voi merge mai departe cu Turneul Stradivarius și în anii care urmează. Sunt încă atâtea de făcut, atâta muzică extraordinară de descoperit împreună cu toți iubitorii de frumos din România! De idei pentru proiectele viitoare nu duc lipsa, totul este să am suficient timp și energie pentru a le duce pe toate la buna împlinire.

e-Cultura.info/Autor: Dorina Matiș

Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.

URMĂREȘTE
e-cultura.info pe FACEBOOK și e-cultura.info pe TWITTER

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Citrește și

RĂMÂI CONECTAT

DESPRE NOI

CATEGORII

AGENȚII DE PRESĂ PARTENERE
                                                                                                                                        

                  Conținutul website-ului este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale.
         Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                                                     
 e-cultura.info © 2013 - 2017