Compozitorul, a poposit de mai multe ori la Timișoara

PE URMELE LUI ENESCU: Compozitorul, a poposit de mai multe ori la Timișoara

Pe urmele lui Enescu

Pe urmele lui Enescu

Împletire armonioasă între melosul și spiritul românesc, George Enescu nu a scăpat niciun colț de țară unde să nu mângâie duios sufletele melomanilor, iar Timișoara este locul în care a poposit de douăsprezece ori pentru concerte simfonice consemnate de presa vremii.

Reputat om de cultură, Luciana Ianculescu, absolventă a Conservatorului “George Dima” din Cluj și profesor de muzică din Timișoara, a relatat lucruri mai puțin sau deloc cunoscute despre compozitor, trudă a multor ani petrecuți în Arhivele Statului pentru a cerceta prezența lui George Enescu în Timișoara.

“În Timișoara, maestrul George Enescu a susținut multe concerte, în cele douăsprezece popasuri (în anii: 1921, 1922, 1923, 1925, 1927, 1929, 1931, 1936, 1937, 1938, 1942 și 1943), concerte consemnate în presa vremii: Temeswar Zeitung, Nadejdea, Temesvari Hirlap, Banater Zeitung, Voința Banatului, Orai Ujsag, Magyar Neplap, Deli Hirlap, Fruncea, Vestul, Dacia.

Marele umanist Franyo Zoltan, care se întreținea de fiecare dată cu artistul, când acesta venea în Banat, insista în eseurile sale mai mult asupra sensului moral, mesianic al artei enesciene. ”Fiecare concert al lui George Enescu, celebrul violonist român, este o sărbătoare a spiritului (muzicii — n.r.). Cel de aseară a dobândit o semnificație cu totul deosebită în acești ani de război, când a te înălța câteva ceasuri în imperiul fără de limite al muzicii absolute e din cale-afară de minunat” (Magyar Neplap, 4 mai, 1942).

Când a împlinit vârsta de 50 de ani, timișorenii l-au omagiat, numindu-l Cetățean de onoare al orașului și Președinte de onoare al “Societății Amicii Muzicii”. Orașul făcuse pregătirile cuvenite pentru un asemenea eveniment. Enescu a oferit, la rându-i, mai mult ca de obicei: trei concerte (recitaluri), la 25, 26 și 27 noiembrie 1931. ”Sărbătorirea a avut loc la scenă deschisă. Elogiile și urările de sănătate i-au fost adresate de oficialități și îndrumători de instituții și societăți muzicale ale diferitelor etnii într-o comuniune pe care doar girul unui om atins de aripa geniului o poate realiza. Programul recitalurilor s-a înscris pe cele trei coordonate de forță ale repertoriului baroc, clasic și romantic: Bach, Haendel, Leclair, Vitali, Tartini-Kreisler, Vivaldi, Schumann, Dvorak, Paganini, Bruch, Pierne, Wieniawski”.

În anul 1931, Gardonyi Istvan îi ia un interviu lui George Enescu, pe care-l publică în Temesvari Hirlap, prezentând gândurile compozitorului înaintea unui recital.

Redăm câteva rânduri din acest interviu. ”În timp ce apărea pe scenă, iar publicul aplauda, Enescu mulțumind printr-o plecăciune, încercam să-l văd pe Om. Nu era o apariție elegantă. Ținuta lui nu mi s-a părut câtuși de puțin impresionantă. Fracul său nu-i venea defel turnat, atitudinea nu era falnică, mersul lui nu mi se părea ‘voinicesc’, ci mai curând de o umilință, într-un cuvânt, sacerdotală (…). Mai târziu, în timp ce stăteam în față cu maestrul, am simțit cum mă învăluie un calm nemărginit. Există, trebuie să existe un fluid ce se transmite de la un om la altul. Spuneți-i suflet sau Karma — totuna e. Acest fluid l-am simțit în timp ce mă aflam în fața lui Enescu, iar el mă învăluise asemenea unei infinite liniști… — Cred că vă înșelați — spune Enescu, odată ce asta nu este liniște, ci disciplină și stăpânire de sine. Nu mă simt în stare să-ți descriu furtuna ce mă răvășește ori de câte ori apar pe scenă. A pune frână acestei furtuni și a o lăsa să se manifeste doar pe măsura trebuinței — asta se cheamă artă. În ultimă analiză, ea nu este altceva decât stăpânire de sine. Lucrul acesta este valabil îndeosebi în cazul artistului interpret, care de-a lungul întregii sale vieții nu face altceva decât să-și tălmăcească sufletul în forme preexistente. Critica mă consideră adesea un filosof al violinei; nu știu dacă merit cu adevărat acest frumos calificativ, odată ce mă aflu tocmai la polul opus gândirii: ‘trăiesc prin simțire operele cântate’”.

În cartea “Timișoara de altădată” scrisă de dr. Aurel Cosma jr. în anul 1982 (nepotul soțului Luciei Cosma, dr. Aurel Cosma, primul prefect al județului Timiș-Torontal din administrația română), aflăm și despre un popas al lui George Enescu în Timișoara, unde a fost invitat la o recepție, ca oaspete de onoare și despre care autorul spune că “George Enescu la Timișoara este o altă amintire a mea” (probabil, în anul 1931).

PROMO

PROMO

Iată ce scrie Aurel Cosma jr. despre această recepție. “Marele nostru violonist a întreprins un turneu în vestul Transilvaniei cu prilejul aniversării de la naștere. Cu această ocazie a dat și un concert în orașul nostru (au fost de fapt trei). A fost primit cu tot entuziasmul de marele public timișorean, care l-a sărbătorit prin ovații și aplauze, iar Lucia Cosma (soprană de renume european, născută la 13 septembrie, anul 1875 în Beiuș, cu studii muzicale la Sibiu, Timișoara, Paris, Londra și Milano, supranumită ‘Privighetoarea Ardealului’ — n.r.), o veche cunoștință și prietenă cu sentimente de admirație și atașament admirativ pentru celebrul nostru muzician, i-a oferit după concert o recepție (…) în casa sa de lângă Sinagoga din Fabric.

CITEȘTE ȘI  PE URMELE LUI ENESCU: Lucrările lui Enescu, punct de referință în programele Academiei Sighișoara

La recepție, în prezența invitaților, Lucia Cosma i-a ținut un toast, scoțând în relief splendida operă (…) și talentul magistral al violonistului nostru de renume mondial, la care George Enescu i-a răspuns emoționat: (…) ŤCe frumos ați vorbitť. George Enescu nu era orator, iar elocința sa se manifesta prin glasul viorii. Recepția s-a desfășurat în salonul de canto al Luciei Cosma, în prezența câtorva critici din presa locală și a celor mai reputați oameni de muzică din orașul nostru. Recepția s-a continuat într-un cadru intim care a avut loc în sufrageria de alături, cu participarea unchiului meu, dr. Aurel Cosma, ministru de Lucrări Publice în Guvernul liberal de la București și al altor personalități locale, anume alese de mătușa mea. (…) Primirea lui George Enescu de către ministrul Aurel Cosma și soția acestuia, artista lirică Lucia Cosma, a avut după aceea un larg ecou în orașul nostru, în Banat, și chiar în toată România”.

După cercetările făcute de Luciana Ianculescu în Arhivele Naționale, Filiala Timișoara, s-au găsit în Fondul familiei dr. Aurel Cosma jr. notări referitoare la anul în care ar fi avut loc această recepție. George Enescu a susținut concerte în orașul Timișoara și în anii 1921, 1922, 1923.

În unul dintre acești ani, George Enescu a fost oaspetele familiei prefectului dr. Aurel Cosma Senior și al soției sale, soprana Lucia Minodora. (…) George Enescu ar fi fost astfel la această recepție în unul dintre acești ani, și nu în anul 1931, pentru că dr. Aurel Cosma Senior, decedase în 31 iulie 1931. Despre această recepție scrie și dr. Franz Metz în EMS: “Concertele lui George Enescu în Timișoara”. George Enescu venise singur, nu era căsătorit cu Maria Rosetti Tescanu. Povestea lor de dragoste a fost cu multe meandre, care au adus multă suferință maestrului.

Enescu a iubit Timișoara și venea deseori în “Mica Vienă”.

În anul 1979, în România ajungea de la Paris o valiză cu note, partituri, multe dintre ele neterminate, ale lui George Enescu. Două dintre aceste prețioase manuscrise se află, de atunci, în Arhiva Filarmonicii Banatul. Lucrările au fost interpretate în primă audiție absolută, în urmă cu peste 30 de ani, chiar de Orchestra simfonică timișoreană, după ce maestrul Remus Georgescu a finalizat cea de-a doua partitură. Ioan Coriolan Gârboni, actualul director al Filarmonicii Banatul, vrea să reitereze evenimentul într-un concert dirijat tot de maestrul Remus Georgescu. Poemul simfonic “Voix de la nature” și “Suite Chatelaine” pentru orchestră, cele două partituri, sunt de atunci obiecte păstrate cu grijă. Dacă Poemul simfonic a fost finalizat de Enescu, Suita nu a fost terminată în 1911, atunci când a fost scrisă. Remus Georgescu a reușit să ducă la bun sfârșit și această partitură, folosind schița celei de-a doua părți a Suitei. Cele două lucrări au fost intepretate, în premieră absolută, de Filarmonica Banatul, în stagiunea 1980-1981.

Criticii consideră că muzica lui George Enescu este atât de subtilă, încât de la un punct nu mai poate fi analizată. Secretul? Îl dezvăluie chiar compozitorul: “Am fost de două ori pecetluit: ca om al gliei și ca mistic. Pământul și religia au fost divinitățile copilăriei mele. Le-am rămas credincios, transferându-le în muzica! Urzeală țesută de o mână nevăzută, care ,’tălmăcește trăirile sufletului’”.

“Într-o zi de toamnă, aflându-mă în capitala Franței, am pus și eu o frunză ruginie în cimitirul Per Lachaise, pe lespedea mormântului celui care a rămas urzitorul muzicii măiastre, izvorâte din ființa neamului românesc”, încheie relatarea prof. Luciana Ianculescu.

În semn de recunoștință și de eternă aducere aminte față de marele nostru compozitor care și-a purtat pașii și prin Timișoara, Asociația Pro Philarmonia i-a dedicat lui George Enescu o stea din aur bătută în granit pe Aleea Muzicienilor din fața Filarmonicii Banatul, montată în anul 2002, prima din șirul celor 24 care vor străluci aici.

e-Cultura.info/Autor: Otilia Halunga Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii. URMĂREȘTE <stronge-cultura.info pe FACEBOOK și e-cultura.info pe TWITTER

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Citrește și

RĂMÂI CONECTAT

DESPRE NOI

CATEGORII

AGENȚII DE PRESĂ PARTENERE
                                                                                                                                        

                  Conținutul website-ului este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale.
         Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                                                     
 e-cultura.info © 2013 - 2017