Regizorul Nap Toader: Filmul "03. By pass" e un hibrid

Regizorul Nap Toader: Filmul “03. By pass” e un hibrid

Regizorul Nap Toader

Regizorul Nap Toader

Filmul “03. By pass”, ce va avea premiera pe marile ecrane românești vineri este un hibrid, un amestec noir cu tensiune psihologică, suspans cu un pic de erotism-romantic, o undă de umor cu un pic de morală, o intrigă comercială cu o felie de viață, mărturisește regizorul peliculei, Nap Toader.

Nap Toader vorbește, în interviu, despre cum a ales actorii din rolurile principale ale filmului: Medeea Marinescu — care joacă rolul unui “clown vesel-trist” ce salvează viețile oamenilor—, Alexandru Potocean — în opinia regizorului, o combinație autohtonă de Liam Neeson și Harrison Ford—, Gabriel Spahiu — cel care i-a dat “fiori” la casting.

Regizorul mai povestește despre motivele pentru care “03. By pass” este primul său film în care își iubește toate personajele dar și despre provocările realizării acestei pelicule.

Scenariul “03. By pass” a fost scris de Nap Toader după un text original semnat de Alin Ludu Dumbravă și Dan Stăiculescu. Silviu Stavilă a fost director de imagine, de sunet s-au ocupat Mihnea și Mihai Bogos iar muzica poartă semnătura lui Mircea Florian. Montajul a fost realizat de Tudor D Popescu.

Reporter: O echipă de medici pe salvare chemată la un bătrân acasă — aceasta este premisa filmului dumneavoastră “03.By pass”. Este o premisă care seamănă cu sinopsisul unui film-cult din cinematografia românească: “Moartea domnului Lăzărescu”, de Cristi Puiu. În ce manieră este “03.By pass” o referire la filmul lui Puiu?

Nap Toader: Clar că referința plutea în aer din scenariu. Am ezitat o vreme. Apoi mi-am zis că n-ar fi rău să vedem ce i se întâmplă, peste câțiva ani, șoferului-ambulanțier creat de Puiu. L-am chemat, în cele din urmă, la probe pe același actor, Gabriel Spahiu. Și așa mi-am asumat explicit reperul.

Reporter: Cum i-ați găsit pe cei trei actori din rolurile principale și ce i-a recomandat pentru rol? Puteți detalia pentru fiecare? Medeea Marinescu…

Nap Toader: Am făcut o documentare pe salvare vreme de două săptămâni, la SABIF (Serviciul de Ambulanță București-Ilfov — n.r.). Acolo am văzut un chip special al unei doctorițe. Le avea pe toate: suferință, oboseală, compasiune, lumină, zâmbet, bucurie de viață, farmec feminin, romantism. Un clown vesel-trist care salva viețile oamenilor. Pe Medi o știu din studenție, din UNATC, am fost colegi de generație. Știam ce poate și am chemat-o la probe.

Reporter: Alexandru Potocean?

Nap Toader: Din filmele lui anterioare mi-era clar că e unul dintre cei mai buni actori ai noștri, la categoria lui de vârstă. În plus: chip masculin aspirațional, hollywoodian. O combinație de Liam Neeson — Harrison Ford, mă gândeam, care vorbește și românește. Păi cum să-l ratezi?

Reporter: Gabriel Spahiu?

Nap Toader: A fost singurul care m-a speriat la probe. Cu fața lui jovială, nevinovată, pus să dea replicile din scenariu, mi-a dat fiori când s-a uitat la mine și mi-a transmis că e gata de orice ca să pună mâna pe bani.

Reporter: Scenariul filmului este semnat de către trei autori. Cum a evoluat textul până la forma finală și cum a evoluat colaborarea dumneavoastră cu cei doi co-scenariști?

Nap Toader: Povestea a rămas aceeași, cred eu. Doar că hotărându-mă să fac un film mai realist și mai simplu am renunțat la unele situații și dialoguri. Am eliminat ce era dificil ca efort de producție: ploaia nocturnă continuă și un prim caz, un accident cu multe victime. Umorul negru, specific intrigilor comerciale de gen, s-a estompat. Bătălia fizică, violentă, pe bani a fost înlocuită cu una psihologică. N-a mai murit niciun erou în final. Doar o stare de spirit, o credință, o morală, și asta pentru mine a fost suficient. Orice colaborare a unui regizor cu un scenarist e o confruntare creativă. Când am început să pregătesc filmul am apelat însă la ajutorul unor consilieri, al actorilor, al șefilor de departamente, al producătorilor. După ce filmul a fost gata i-am invitat pe Alin Ludu Dumbravă și Dan Stăiculescu, autorii scenariului inițial, la vizionare. Nu i-am simțit nemulțumiți de rezultatul final.

Reporter: Ați declarat anterior că “03. By pass” este un film în care, pentru prima dată, vă iubiți toate personajele. A fost greu să învățați să le iubiți?

Afis 03 By Pass

Afis 03 By Pass

Nap Toader: Da. Pe unele l-am urât permanent, pe altele le-am satirizat excesiv, de altele nu mi-a păsat deloc. Cere efort să te pui în pielea cuiva și să cauți să-i înțelegi resorturile interioare care-i generează comportamentul. Chiar și când e vorba de personaje de film. Am încercat să fiu mai tolerant cu eroii mei, principali sau secundari, să înțeleg mai bine cauza care generează efectul și să nu-i condamn așa ușor, din vârful tastaturii, la banalitate.

CITEȘTE ȘI  Carmen Lidia Vidu: Teatrul noii generaţii are nerv, atitudie şi are multe de spus

Reporter: Care dintre cele trei personaje din acest film a fost cel mai greu de iubit și de ce?

Nap Toader: Monica, doctorița. Pentru că nu voia, nici în ruptul capului, să se întoarcă după pleașca asta picată din cer — teancurile de bani de sub salteaua pacientului.

Reporter: Dar cel mai ușor de iubit și, din nou, de ce?

Nap Toader: Doru, șoferul. Pentru că era, ca și mine, prins în capcana creditelor toxice în franci elvețieni…

Reporter: Și care este personajul din filmele dumneavoastră anterioare pe care îl urâți cel mai mult?

Nap Toader: Poate Fane, traficantul șef din “Italiencele”, poate Valeriu, nașul mirilor din “Nuntă în Basarabia”…

Reporter: Văzând trailerul “03.By pass” am avut impresia că acest film este, în principal, un thriller. Dumneavoastră, dacă ar trebui să puneți acest film într-o categorie, cum l-ați clasifica?

Nap Toader: Greu să-l clasific. Îi invit pe critici și pe cronicari s-o facă. E un hibrid, cum zic eu repede ca să scap. Amestec noir cu tensiune psihologică, suspans cu un pic de erotism-romantic, o undă de umor cu un pic de morală, o intrigă comercială cu o felie de viață.

Reporter: Care au fost cele mai mari provocări în ceea ce privește producția filmului?

Nap Toader: Filmul e o producție cu buget mic, dar tot ce a fost minim necesar am avut la cadru, cum se spune. Am regretat vag absența unor echipamente de filmare mai sofisticate, dar n-am suferit prea tare. M-am bucurat de ingeniozitatea colaboratorilor mei, de soluțiile lor simple și de efect. Odată mi-a fost foarte greu să-mi trezesc echipa de filmare pentru răsăritul de soare din finalul filmului. Frigul și oboseala intraseră în oase. Oamenii nu dormeau noaptea, că erau la filmare, dar nu dormeau nici ziua că mai trebuia să-și rezolve și alte probleme. Ei, și câte zile și nopți nedormite să te mai țină entuziasmul și adrenalina? După o pauză de masă și de filmare, oameni din echipă au început să moțăie, chinuiți prin mașini. Am făcut câțiva pași și m-am întâlnit cu Gabriel Spahiu: — “Îi trezim?” — “Îi lăsăm să se mai odihnească o oră”. Am început să calculăm minutele lor de odihnă. Ca să trezești 30 de oameni îți ia pe puțin 30 de minute. Ca să fie gata de filmare alte, pe puțin, 30. Ne-am uitat pe programul de lucru să vedem când răsare soarele. Eram contra-cronometru. Trebuia să-i trezim. Am și acum în minte imaginea unor oameni dragi și dedicați proiectului cărora le-am mai lăsat câteva secunde de somn în plus…

Reporter: Una din replicile-teaser pentru film este “Tu ce ai face pentru bani?” În acest context, dumneavoastră, ca regizor în industria de film autohtonă, ați fost vreodată obligat să faceți compromisuri artistice pentru bani?

Nap Toader: Regizorii români nu câștigă cine știe ce din onorarii. Nu cred că-i poți ispiti cu bani ca să facă un anumit tip de compromis artistic. Fac ceea ce fac din credințele lor proprii, nu pentru bani. Pe mine nu m-a ispitit nimeni să renunț la poetica mea de autor pentru bani. Câteva mici compromisuri, pentru o audiență mai mare, am făcut uneori. Dar a fost o opțiune personală, pe ideea că publicul larg trebuie cumva curtat, îmbiat, ademenit, să vină mai mult la filmul românesc, să-l iubească la pachet, în toată diversitatea lui.

Reporter: Undeva, în substrat, filmul “03.By pass” este și despre sistemul medical. Dacă filmul românesc ar merge, în momentul actual, la medic, ce diagnostic i s-ar da?

Nap Toader: Pentru un diagnostic mai clar ar trebui o investigație mai amplă, cu tehnici medicale mai sofisticate. Deocamdată suntem binișor la camera de gardă: pacient resuscitat, stabilizat, dă semne vitale, are el ceva cronic, ca tot omul, dar are și ceva glorie internațională. Va supraviețui. Se va diversifica și va îmbogăți tezaurul nostru cultural identitar și pe cel european. Ajutat, sigur, în promovare și de mass-media naționale.

e-Cultura.info/ Autor: Oana Ghiță


Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.
URMĂREȘTE
e-cultura.info pe FACEBOOK și e-cultura.info pe TWITTER

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Citrește și

RĂMÂI CONECTAT

DESPRE NOI

CATEGORII

AGENȚII DE PRESĂ PARTENERE
                                                                                                                                        

                  Conținutul website-ului este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale.
         Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                                                     
 e-cultura.info © 2013 - 2017