"Regele Carol I, 100 de ani de la trecerea la cele veșnice"

Simpozion “Regele Carol I, 100 de ani de la trecerea la cele veșnice”

Simpozionul "Regele Carol I, 100 de ani de la trecerea la cele veșnice"

Simpozionul “Regele Carol I, 100 de ani de la trecerea la cele veșnice”

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului a organizat vineri, 10 octombrie 2014, Simpozionul “Regele Carol I, 100 de ani de la trecerea la cele veșnice” se arata într-un comunicat al  Biroul de presa al Arhiepiscopiei Argesului si Muscelului sosit la redacție.

Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, a oficiat, împreună cu un ales sobor de preoți și diaconi, începând cu ora 17:00,  în Catedrala Arhiepiscopală Curtea de Argeș, Slujba Parastasului Regelui Carol I.

Începând cu ora 17.30, în Sala Manole a Palatului Arhiepiscopal, în acordurile Imnului Național al României, au debutat lucrările Simpozionului “Regele Carol I, 100 de ani de la trecerea la cele veșnice”, în cadrul căruia au susținut comunicări: Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, Vasile Lupașc – Istoric și scriitor, Sorin Liviu Damean – Doctor în Istorie.

Muzica a fost și ea prezentă la Simpozion grație marilor artiști: tenorul Vlad Miriță, pianistul Alexandru Burcă și nu în ultimul rând violonistul Mădălin Sandu.

Simpozionul “Regele Carol I, 100 de ani de la trecerea la cele veșnice”, a fost o evocare, o rugăciune-omagiu în memoria Majestății Sale Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 10 aprilie 1839, Sigmaringen – d. 10 octombrie, 1914, Sinaia), cel care a fost Domnitorul, apoi Regele României, care a condus Principatele Române și, apoi România, după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza.

Simpozionul "Regele Carol I, 100 de ani de la trecerea la cele veșnice"

Simpozionul “Regele Carol I, 100 de ani de la trecerea la cele veșnice”

Cine nu îşi cunoaşte trecutul, va fi condamnat să-l repete pentru că cine nu îşi cunoaşte istoria şi nu îşi respectă înaintaşii, nu va şti să îşi construiască viitorul şi va repeta greşeli ale trecutului ce îi vor umbri prezentul.  Numai cunoscându-ne bine trecutul si învățând din lecția pe care ne-o oferă mai putem nădăjdui la un rost onorabil și demn în Europa și în lume.

Așa cum bine spunea Mircea Vulcănescu, „un neam nu e niciodată o realitate închisă, sfârşită; ci o realitate vie. El nu e numai o realitate naturală, ci şi o realitate etică; destinul unui neam nu e dat odată pentru totdeauna, el se actualizează problematic pentru fiecare generaţie şi pentru fiecare om. Istoria e plină de neamuri care s-au stins şi sunt şi neamuri care şi-au trădat destinul. Pentru fiecare din cei care avem temeiuri să ne simţim români, neamul se-nfăţişează ca o chemare”.

Statul modern român a rezultat dintr-un proces istoric complex. El a fost construit cu străduinţe şi jertfe, dar şi cu inteligenţă politică de-a lungul a peste un veac. Timp de opt decenii, România a avut în frunte regi, constituindu-se astfel în perioada cea mai fastă a dezvoltării sale. Este perioada în care începând de la 10 mai 1866 a avut loc o continuă afirmare istorică, a fost dobândită independenţa şi s-a desăvârşit statul în hotarele naţiunii, realizându-se totodată, în continuare, într-un  ritm alert, modernizarea României.

„Jur de a fi credincios legilor ţării, de a păstra religiunea României precum şi întegritatea teritoriului ei, şi de a domni ca domn constituţional” – Cu aceste cuvinte, Carol I devenea oficial domnitor al României, pentru ca, 15 ani mai târziu, să fie proclamat Rege al ţării, punând astfel bazele dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen, care va conduce România până la instaurarea comunismului.

CITEȘTE ȘI  Gala Premiilor revistei 'Observator cultural'

S-a scris apoi o importantă filă de istorie, Parlamentul României adoptând la 29 iunie 1866 prima Constituţie a ţării, una dintre cele mai avansate constituţii ale timpului, aceasta fiind inspirată din constituţia Belgiei, care dobândise independenţa din 1831. Articolul 82 specifică: ,,Puterile conducătorului sunt ereditare, pornind direct de la Majestatea Sa, prinţul Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, pe linie masculină prin dreptul de primogenitură, excluzând femeile. Descendenţii Majestăţii Sale vor fi crescuţi în spiritul religiei ortodoxe.”

La 10 mai 1881, primind coroana, Carol I citea următoarea proclamaţie către popor: „Serbarea de azi consacră o epocă de 15 ani, plină de lupte grele, de fapte mari. Sub puternicul scut al Constituţiunii, România a crescut, s-a desvoltat, s-a întărit. Stăruinţa naţiunii, vitejia armatei şi credinţa pe care am avut-o în bărbăţia poporului au împlinit dorinţele noastre cele mai arzânde prin proclamarea Regatului, care este garanţia cea mai sigură pentru viitor.

Primesc dar cu mândrie, ca simbol al independenţii şi al tăriei României, această coroană, tăiată dintr-un tun stropit cu sângele vitejilor nostri, sfinţită în biserică. Ea va fi păstrată ca o comoară preţioasă, amintind momentele grele şi timpurile glorioase ce am străbătut împreună; ea va arăta generaţiunilor viitoare voinicia românilor şi unirea care a domnit între ţară şi Domn.

Pentru Regină şi pentru mine însă, coroana cea mai frumoasă este şi rămâne dragostea şi încrederea poporului, pentru care n-avem decât un gând: mărirea şi fericirea lui. Să ne unim dar în faţa acestor steaguri cari au strălucit pe câmpul de onoare, în faţa acestei coroane, emblemă a Regatului împrejurul căreia naţiune strângă-se, ca oştenii în jurul drapelului; în faţa acestei măreţe manifestaţii, pentru care ţara întreagă a alergat în Capitală spre a fi martora acestei zile fericite, să ne unim în strigarea scumpă inimilor noastre şi care va găsi un răsunet puternic în acest loc sfinţit prin proclamarea celor mai însemnate acte: Să trăiască scumpa noastră Românie, astăzi încoronată prin virtuţile sale civice şi militare!”.

Simpozionul "Regele Carol I, 100 de ani de la trecerea la cele veșnice"

Simpozionul “Regele Carol I, 100 de ani de la trecerea la cele veșnice”

Între 1877-1878, alături de Ţarul Alexandru al II-lea al Rusiei şi de Marele Duce Nicolae, Carol I a deţinut comanda în timpul războiului împotriva Imperiului Otoman, jucând un rol important în înfrângerea turcilor. Astfel, la 10 mai 1877, România şi-a proclamat independenţa.

Sub îndrumarea sa, au fost construite podurile feroviare de la Feteşti şi Cernavodă, o reţea de căi ferate, armata a fost dotată şi modernizată, au fost ridicate moşii regale, numeroase biserici şi școli, au apărut băncile de credit agricol, s-a dezvoltat industria casnică.

Autoritatea sa extraordinară a dus la diminuarea intensităţii luptelor politice interne. După 48 de ani de domnie, la 27 septembrie 1914, Carol moare şi este înmormântat la Curtea de Argeş.

Veșnică să-i fie pomenirea, din neam în neam, și viu și demn de urmat exemplul vieții sale, dedicate, mai presus de interesele personale, României!

e-Cultura.info

Ţi-a plăcut articolul? dă un share. Urmăreşte: www.e-cultura.info pe FACEBOOK

Ţi-a plăcut articolul? dă un share. Urmăreşte: www.e-cultura.info pe FACEBOOK

Ţi-a plăcut articolul? dă un share. Urmăreşte: www.e-cultura.info pe FACEBOOK

Tweet about this on TwitterShare on FacebookShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Citrește și

RĂMÂI CONECTAT

DESPRE NOI

CATEGORII

AGENȚII DE PRESĂ PARTENERE
                                                                                                                                        

                  Conținutul website-ului este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale.
         Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                                                     
 e-cultura.info © 2013 - 2017