Ștefan Augustin Doinaș

Ștefan Augustin Doinaș

Ștefan Augustin Doinaș

Ștefan Augustin Doinaș

Scriitorul Ștefan Augustin Doinaș (nume real Ștefan Popa) s-a născut la 26 aprilie 1922, în localitatea Caporal Alexa, județul Arad.

Poet, eseist, traducător, deținut politic, academician, și politician român, senator în legislatura 1992-1996, ales în municipiul București pe listele partidului Partidului Alianța Civică. Senatorul Ștefan Popa l-a înlocuit pe senatorul René-Radu Policrat de la data de 22 februarie 1993.

A studiat la Liceul ”Moise Nicoară” din Arad, pe care l-a absolvit în 1941), și la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, absolvită în 1948. A făcut parte din Cercul Literar de la Sibiu, fiind unul dintre semnatarii Manifestului Cercului Literar, publicat în ziarul ”Viața” (1943).

Încă din liceu, Ștefan Augustin Doinaș citește poezie ( Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Mihai Eminescu, Octavian Goga, George Coșbuc, dar și Tudor Arghezi, Ion Barbu, Stephane Mallarmé, Paul Valéry) și critică de poezie (“mențiunile critice ale lui Perpessicius… … alături de el, adevăratul meu dascăl de poezie a fost Vladimir Streinu”).

A debutat cu o poezie în ”Jurnalul literar” (1939). A fost redactor Ia revista ”Teatrul” (1956-1957), corector la revista ”Lumea” (1963-1966); redactor la revista ”Secolul 20” (din 1969), devenind, în ultimul deceniu al vieții, directorul revistei, apoi președintele fundației cu același nume, care s-a transformat în ”Secolul 21”.
Debutul editorial a fost în 1964, cu volumul de poeme ”Cartea mareelor”, conform biografiei publicate în ”Dicționarul scriitorilor români”, vol. 2, Editura Fundației Culturale Române, 1998, autori M. Zaciu, M. Papahagi, A. Sasu.

Din volumele de poezii publicate de Ștefan Augustin Doinaș amintim: ”Omul cu compasul” (1966), ”Seminția lui Laokoon” (1967), ”Ipostaze” (1968), ”Alter ego” (1970), ”Ce mi s-a întîmplat cu două cuvinte” (1972), ”Versuri” (1972, 1973), ”Cai în ploaie” (1974), ”Papirus” (1974), ”Anotimpul discret” (1975), ”Alfabet poetic” (1978), ”Locuiesc într-o inimă” (1978), ”Hesperia” (1979), ”Poeme” (1983), ”Vînătoare cu șoim” (1985), ”Foamea de Unu” (1987), ”Interiorul unui poem” (1990), ”Arie și ecou” (1991), ”Lamentații” (1993), ”Aventurile lui Proteu” (1995), ”Alexandru refuzând apa”. De asemenea, a publicat volume de eseuri și critică literară — ”Lampa lui Diogene” (1970), ”Poezie și modă poetică” (1972), ”Orfeu și tentația realului” (1974), ”Lectura poeziei” (1980), ”Măștile adevărului poetic” (1992), ”Poeți români” (1999), precum și volume de traduceri din opera unor mari scriitori străini — Goethe, Holderlin, Mallarme, Paul Valery.

Cel mai cunoscut poem al său, unul dintre cele mai frumoase scrise vreodată în limba română, este ”Mistrețul cu colți de argint”. Activitatea sa literară acoperă toate genurile, meritele sale culturale și literare i-au fost recunoscute din plin, poetul devenind academician în anul 1992.

A primit numeroase premii pentru creația sa literară — Premiul ”M. Eminescu” al Academiei (1968); Premiul Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă (1970), Premiul Uniunii Scriitorilor (1975, 1979), Premiul special al Uniunii Scriitorilor (1982).

Arestat la 3 februarie 1957, este condamnat la un an de închisoare “pentru omisiune de denunț”. (“…în redacția revistei Teatru – unde mă aflam cu I. D. Sîrbu – a venit Marcel Petrișor, tot un arădean, un originar de pe meleagurile arădene, care ne-a informat despre revoluția din Ungaria. Ne-a spus că, în cazul în care va fi și la noi manifestație, armata va fi de partea noastră, după care vom cere scoaterea limbii ruse din învățământ și așa mai departe… După trei zile Marcel Petrișor a fost arestat, iar eu am fost ridicat după trei luni. De ce? Marcel Petrișor a fost bătut cu ranga ca să spună cu cine a mai stat de vorbă în legătură cu revoluția din Ungaria, aflându-se astfel și despre mine! [...] Eu am fost condamnat la un an, cu circumstanțe atenuante, pentru omisiune de denunț.”)

CITEȘTE ȘI  Marga Barbu

La 5 februarie 1958 este eliberat, iar la 8 aprilie 1958 se căsătorește cu Irinel Liciu, primă balerină la Operă. Până în 1963 i se interzice să reintre în viața literară. Apoi, George Ivașcu îl angajează la revista Lumea.

Din 1969 începe să lucreze în redacția revistei Secolul XX (al cărei redactor-șef va deveni în 1992). A fost, în ultimul deceniu al vieții, directorul revistei Secolul XX, apoi președintele fundației cu același nume, care s-a transformat în Secolul 21. Publică numeroase cărți – de poezie, de critică literară – și traduce din mari scriitori ai lumii, remarcându-se printr-o înaltă ținută intelectuală și printr-o atitudine demnă în raport cu autoritățile. Activitatea sa literară acoperă toate genurile, meritele sale culturale și literare i-au fost recunoscute din plin, poetul devenind academician în anul 1992.

A devenit, în 1992, membru al Academiei Române. În 1997, a primit titlul de cetățean de onoare al Aradului, iar în 2001 pe cel de Doctor Honoris Causa al Universității “Aurel Vlaicu” din Arad.

Într-o confesiune publicată în ”Revista de istorie și teorie literară” (1985), Doinaș spunea că ”scrisul reprezintă în primul rând o etică inflexibilă, apoi o provocare a superiorității din om (fiindcă opera nu admite concesii, ea trebuie ‘asumată total și ridicată la nivelul unei perfecte conștiințe de sine’) și în cele din urmă o înălțare deasupra vicisitudinilor de moment ale contingentului”. El adăuga că ”opera-model e un fel de pariu care stârnește propria noastră valoare latentă”, precizează ”Dicționarul scriitorilor români”, vol. 2.

Doinaș afirma că poezia ”nu se poate naște decât dintr-un spațiu filtrat prin cultură, fiind, prin definiție, arta unui fapt de construcție, poetul însuși nefăcând altceva decât să ‘traducă’ într-un nou limbaj, propriu, ritmul interior al unui text preexistent”.

În apropierea vârstei de 80 de ani, în 2000, a debutat ca prozator, cu volumul ”T de la Trezor”. A murit la 25 mai 2002.

Imediat după moartea sa, soția sa, fostă prim balerină a Operei Române, Irinel Liciu, se sinucide. Cercetări recente efectuate de un grup de cercetători ai Consililui National de Studiere al Arhivelor Securitatii (CNSAS) indică faptul că în perioada detenției a devenit informator al Securității statului.

e-Cultura.info / Auror. Marina Bădulescu


Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.

Tweet about this on TwitterShare on FacebookShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Citrește și

RĂMÂI CONECTAT

DESPRE NOI

CATEGORII

AGENȚII DE PRESĂ PARTENERE
                                                                                                                                        

                  Conținutul website-ului este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale.
         Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                                                     
 e-cultura.info © 2013 - 2017