Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu s-a născut în comuna Pârscov, județul Buzău, ca fiu al lui Costache Voicu (ulterior scriitorul luand numele de Voiculescu), gospodar cu stare, și al Sultanei (născută Hagiu), fiica unui negustor. Școala a început-o în satul Pleșcoi, Buzău în 1890.

Cursul primar l-a absolvit la Buzău. A urmat studii liceale la Liceul Alexandru Haşdeu și apoi la Liceul Gheorghe Lazăr din Bucureşti. Preocupat de materialism, pozitivism și evoluționism, îi citește peLittre Claude Bernard, Auguste Comte, Darvin şi Spenser. Studiază opera lui Wundt, Harald Hofding, Pierre Janet și W. James, fiind atras de psihopatologie și psihofizică.

Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1902 – 1903) și le-a continuat la Facultatea de Medicină, în 1903. Doctoratul înmedicină l-a obținut în 1910.

S-a căsătorit cu Maria Mittescu, studentă la medicină, cunoscută din satul său natal, Pârscov. I-a dedicat poezii și scrisori de dragoste. Voiculescu a debutat în Convorbiri Literare (1912). A practicat medicina la țară. În timpul Primului Război Mondial a fost medic militar la Bârlad, unde a participat la serile culturale ale lui Vlahuţă. Editorial, a debutat cu volumul Poezii (1916).

Din același an a colaborat la Flacăra lui C. Banu, la recomandarea lui Macedonski. A primit Premiul Academiei pentru volumul Din țara zimbrului și alte poezii (1918).

Începuturile poetice ale lui Vasile Voiculescu au stat sub influența poeziei lui Vasile Alexandri, Alexandru Vlahuţă, George Coşbuc. Lirica sa din perioada interbelică se distinge prin puternice accente religioase, generate de convingerea că există Dumnezeu. Ea se înscrie în curentul tradiționalismului interbelic, care se va transforma în poezia gândiristică. Înclinația spre teluric și elementar, spre sentimentul religios, este transpusă în simboluri și alegorii. Apar treptat semnele expresionismului: tumultul vieții pulsând în vegetația din jur, sufletul devine spațiul unor frământări ca în pragul apocalipsului. Temele religioase preferate sunt Nașterea, venirea Magilor, moartea Mântuitorului. În volumul Poeme cu îngeri sunt foarte multe prezențe angelice, întreg universul poetic e cuprins de această hierofanie.

Devine medic și doctor în medicină la Bucureşti, ține la radio o serie de conferințe de medicină pentru țărani (emisiuni renumite), dar pasiunea pentru scris se amplifică. A scris și povestiri fantastice. În proză îi apar postum Capul de zimbruUltimul Berevoi, ambele volume de povestiri; romanul Zahei orbul și Teatru, unele dintre povestiri au fost scrise în perioada când a fost exclus din viața literară, iar din dramaturgie între altele: Duhul pământuluiDemiurgul, Gimnastica sentimentală, Pribeaga.

CITEȘTE ȘI  Elvira Popescu

În 1941 i-a fost conferit Premiul Nobel pentru poezie, membru titular al Academia de Ştiinţe din România începând cu 21.decembrie.1935.

A fost timp de patru ani deținut politic în închisorile comuniste (1958 – 1962). A fost condamnat din eroare judiciară alături de alți membri sau colaboratori ai Rugului Aprins

Poetul român care, după 1948, a suferit cumplit pentru convingerile sale democratice, devenind deținut la vârsta de 74 de ani, și luându-i-se dreptul de a publica, a lăsat o operă literară de mare rafinament artistic din care fac parte și „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare …”. Creațiile au fost elaborate între 1954-1958. Cele 90 de sonete sunt o monografie închinată “paradisului și infernului iubirii”, conform criticului Ovid.S. Crohmălinceanu.

În închisoare s-a îmbolnăvit de cancer și a murit doborât de boală în noaptea de 25 spre 26.aprilie.1963, în locuința sa dinBucurești.

Opere

  • Ultimul Berevoi, s.d., 1966
  • Poezii, București, Editura pentru literatură, 1964;
  • Din țara zimbrului, Bârlad (1918)
  • Pârga, Editura Cartea românească, (1921)
  • Poeme cu îngeri, Editura Cartea Vremii, (1927)
  • Destin, Editura Cartea românească, (1933)
  • Urcuș (poeme), Fundația pentru literatură și artă, (1937)
  • Întrezăriri (poeme), Fundația pentru literatură și artă, (1939)
  • Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu, București, Editura pentru literatură, (1964).
  • Zahei orbul, Cluj, Dacia, 1970.

Proză

  • Capul de zimbru, nuvele postume, 1966
  • Ultimul berevoi, nuvele postume, 1966
  • Zahei orbul, roman elaborat intre 1947- 1958 dar publicat postum, 1966

Dramaturgie

  • volumul Duhul pământului, conținea piesele Umbra și Fata ursului
  • Demiurgul, 1943
  • Gimnastică sentimentală, 1972
  • Pribeaga

E-Cultura.info

Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like. Urmăreşte: www.e-cultura.info pe FACEBOOK

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Citrește și

RĂMÂI CONECTAT

DESPRE NOI

CATEGORII

AGENȚII DE PRESĂ PARTENERE
                                                                                                                                        

                  Conținutul website-ului este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale.
         Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                                                     
 e-cultura.info © 2013 - 2017