Vlad Alexandrescu: Îmi doresc eficiență și responsabilitate

Vlad Alexandrescu: Îmi doresc eficiență și responsabilitate

Vlad Alexandrescu, Ministrul Culturii

Vlad Alexandrescu, Ministrul Culturii

Ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, afirmă într-un interviu că își dorește de la noua echipă a instituției pe care o conduce “eficiență și responsabilitate”, provocările cu care se confruntă ministerul impunând “o cultură organizațională și un lucru permanent în echipă”.

În interviu, Alexandrescu vorbește despre Strategia Ministerului Culturii, despre noul Cod al Patrimoniului, despre modificarea regulamentului de organizare și funcționare a Centrului Național al Cinematografiei în scopul eficientizării activității acestuia.

Totodată, ministrul Culturii vorbește despre construirea unei noi săli de spectacole în București, ca și despre inițierea unui fond național de contribuție, o listă publică de subscripție pentru ca Ministerul Culturii să-și poată exercita dreptul de preemțiune în privința cumpărării unor lucrări de artă de mare valoare.

Reporter: Ați preluat, în urmă cu două luni, conducerea Ministerului Culturii. Cum ați găsit ministerul? Cu ce probleme v-ați confruntat după preluare?

Vlad Alexandrescu: Am preluat conducerea Ministerului Culturii pe 18 noiembrie, o zi după învestirea de către președintele României și după votul de învestitură dat de către Parlament. Am găsit o instituție în care lucrau oameni care nu formau o echipă, ci care erau, cel mult, o sumă de grupuri de oameni, distribuiți în diverse compartimente, unele comasate, altele răsfirate, care își îndeplineau mai bine sau mai puțin bine atribuțiile și directivele venite de la un “șef nevăzut”.

Am găsit o instituție cu probleme de funcționare și eficiență, cu zeci de posturi neocupate, cu oameni nemotivați, neresponsabilizați pentru munca pe care o au de făcut și, evident, debusolați. Am preluat un minister care ani de zile nu a comunicat cu lumea culturală, cu publicul — consumator de cultură—, cu ONG-urile și antreprenorii culturali, un minister închis către lumea din afară, lipsit de dialog și transparență.

Am ajuns să conduc un minister într-un moment în care lumea avea — și, cred, are în continuare — mari rezerve față de instituțiile statului și intențiile celor care conduc aceste instituții. În aceste două luni, dincolo de probleme pe care orice minister le are de administrat, am făcut un efort continuu să comunic cu cei din minister, să-i fac să comunice unii cu alții și să înțeleagă că suntem cu toții, eu și cabinetul meu și ministerul în întregul lui o echipă care trebuie să lucreze împreună. Am reorganizat ministerul.

Avem o nouă organigramă și un nou regulament de funcționare internă. Mi-am dorit eficiență și responsabilitate. În acest spirit am reorganizat activitatea ministerului. Provocările pe care le avem în acest moment la Ministerul Culturii impun o cultură organizațională și un lucru permanent în echipă

Ministrul Culturii Vlad Alexandrescu

Ministrul Culturii Vlad Alexandrescu

Reporter: Dincolo de subfinanțare, care considerați că sunt problemele de sistem ale administrării Culturii în România?

Vlad Alexandrescu: Da, din păcate, subfinanțarea e de la sine înțeleasă, un lucru pe care-l accept cu greutate și pentru care caut soluții. Știți, fără-ndoială, că bugetul Ministerului Culturii este 0,1% din PIB, circa 700 de milioane de lei, în vreme ce în Franța, bunăoară, este de 1% din PIB, și se ridică la un miliard de euro. Dar, dincolo de asta, sunt probleme de profunzime în sistem.

În primul rând, managementul din instituțiile publice de cultură, care nu au, o bună parte dintre ele, o strategie de raportare la piața de consum cultural și la consumatorii specifici. Sunt manageri de instituții de cultură care nu țin în niciun fel cont de regulile antreprenoriatului cultural.

Instituțiile de cultură, multe dintre ele având manageri intermediari — interimari adică sau, unii dintre ei, sub urmărire sau sub anchetă—, nu au o viziune și un plan pe termen lung. Nu există dialog cu mediile profesionale internaționale, în multe cazuri, pentru deschiderea pieței culturale românești, pentru internaționalizarea produselor oferite și pentru acumularea și internalizarea unor practici noi de dezvoltare a unor produse culturale de valoare, inovative, creative, care să facă de fapt diferența în relație cu competitorii.

O altă problemă importantă este slaba colaborare (sau lipsa totală de colaborare) cu comunitățile creative din mediul tehnic și tehnologic, arhitectural, artistic, media, publicitar pentru a dezvolta produse culturale complementare cu un plus de inovație și disprețul unora dintre managerii instituțiilor de cultură față de sectorul independent. Aș vrea să subliniez aici că unii dintre managerii instituțiilor de cultură consideră, de pildă, că cei din sectorul independent ar fi doar “un grup de șomeri”, o chestiune pe care eu o consideră inacceptabilă și care ar trebui revizuită din adânc.

Pentru că artiștii, în general, în epoca contemporană, nu sunt niște șomeri, ci niște oameni care lucrează pe proiecte, așa cum se întâmplă peste tot în Europa. Cred că noi, mai degrabă, am rămas în urmă, pentru că nu am regândit un statut al artistului, pentru a diferenția artistul de funcționarul care poate să lucreze în diverse domenii. Un artist este altceva decât funcționarul, un artist lucrează, în principiu, pe termene limitate, pe proiecte bine definite și nu este un șomer. E cineva care este într-o permanentă acțiune de a-și exercita creativitatea.

Reporter: Ați început “desțelenirea” problemelor din cultură, de jos în sus, printr-o serie de consultări cu ONG-urile din cultură. Ați anunțat apoi prioritățile. Ce urmează?

Vlad Alexandrescu: Urmează ca, pornind de la criteriile de selecție anunțate public, să fie selectați experții din sectorul cultural proveniți din mediul independent, acoperind, pentru o mai bună reprezentativitate, toate domeniile de activitate.

Aceștia, care vor acoperi o platformă a culturii vii, vor fi consultați permanent, și insist pe acest aspect, cu privirile la temele și prioritățile aflate pe agenda ministerului, în așa fel încât deciziile luate să fie validate de către beneficiarii acestora. Aș menționa că ONG-urile, industriile creative, artiștii independenți, grupurile de inițiativă au fost ignorate ani de zile. Trebuie să îi facem partenerii noștri de dialog.

Mulți reprezentanți din această zonă culturală nu doar că au perspectivă și pregătire profesională, dar au și o impresionantă capacitate de schimbare a sistemului, de creștere a calității și de rezolvare a problemelor din cultură. Care, vă asigur, nu sunt puține.

Reporter: Strategia MC este una așteptată și vehiculată de ani de zile și de către alți predecesori ai dvs. Și, dacă ar fi să mă refer doar la câteva dintre obiective — consolidarea și modernizarea MNIR și a altor câteva instituții muzeale; construirea unei săli moderne de spectacole, cerută asiduu de mari dirijori care ne-au onorat cu prezența la Festivalul Enescu. V-aș întreba: aveți mijloace financiare pentru demararea unui astfel de proiect?

Vlad Alexandrescu: Avem obligația de a accesa fonduri europene. România cotizează la Uniunea Europeană mai mult decât primește, ceea ce nu e chiar în regulă. Mi-am propus, venind în funcția de ministru al Culturii, să dinamizez chestiunea accesării fondurilor europene.

Și aș vrea să menționez aici că nu e vorba doar de accesarea fondurilor europene, ci mai ales de calitatea acestei accesări, astfel încât banii care pot veni de la Bruxelles să fie folosiți în obiective stabile, convingătoare, pe proiecte de calitate, nu cum s-a întâmplat în trecut, când au fost construite autostrăzi care au trebuit fi închise pentru a fi dărâmate și făcute din nou.

În legătură cu sala de concerte, știți că am propus încă de la începutul mandatului construcția unei săli de concerte după ultimele standarde, în urma unui concurs internațional de arhitectură, care ar avea aproximativ 2.400 de locuri și care ar putea să funcționeze, concomitent, și ca un centru de artă, ca un artspace, ceea ce ar fi important pentru că ar complementariza proiectul printr-o dimensiune artistică importantă. Pentru această sală există banii. Problema este să găsim un teren suficient de mare în centrul orașului București, probabil undeva aproape de guvern, unde să putem construi această sală. Cred că am găsit un teren. Vom anunța curând unde se află.

Important e să fie în centru, nu departe de celelalte locuri unde se cântă muzică — mă gândesc la Festivalul Enescu, la Ateneul Român, Sala Radio. De asemenea, e important să fie un proiect de arhitectură care să devină un reper pentru viitorul orașului București. Nu ne dorim la exterior o sală mare, un gigant, nu vrem să facem Casa Poporului pentru muzică, vrem să facem o sală la proporțiile Bucureștiului, la proporțiile urbanistice ale cartierului respectiv, care să fie însă eficientă și care să răspundă unei necesități exprimate de ani de zile de fiecare dată la Festivalul Enescu.

Cât privește Muzeul Național de Istorie a României, știți că au fost blocaje birocratice, muzeul e închis de 14 ani. Tot prin fonduri europene vom consolida și acest muzeu.

Ministrul Culturii Vlad Alexandrescu

Ministrul Culturii Vlad Alexandrescu

Reporter: O prioritate de care amintiți în luările dvs. de cuvânt o constituie prezervarea patrimoniului cultural național. Pe când noul Cod al Patrimoniului? Exista o formă a Codului. Ați modificat-o? Care sunt noutățile?

Vlad Alexandrescu: La venirea mea în minister am găsit două proiecte, realizate independent, niciunul dintre ele finalizate, care purtau denumirea de “Codul Patrimoniului”. Unul a fost realizat în minister și e mai degrabă o alăturare de texte deja existente în diverse legi din domeniu.

Al doilea este o sistematizare a legislației cu ample propuneri de modificare. A existat o comisie a Codului, care a elaborat acest document și care a avut mandat doar în a doua jumătate a anului 2014. În acea comisie s-a căzut de acord asupra unor teze (care se află la începutul codului) și a structurii generale. Avem capitolul de definiții și capitole privind patrimoniul imobil. De asemenea, pentru patrimoniul mobil, muzee și colecții avem texte propuse, dar care nu au fost încă redactate într-un text unitar, coerent. Mai e nevoie de lucrat asupra capitolelor privind instituțiile și comisiile, asupra finanțării și asupra capitolului controlului, sancțiunilor și contravențiilor.

Până acum au fost analizate aceste materialele și urmează să alcătuim Comisia pentru Codul Patrimoniului, care va fi formată din specialiști în domeniu, care vor revedea, în cel mai scurt timp, toate materialele și se vor apuca de redactarea celor lipsă. Vom consulta și vom ține permanent legătura cu Consiliul Legislativ, astfel ca în luna martie să pot lansa în dezbatere publică cea mai mare parte a capitolelor. Codul Patrimoniului va fi un document legislativ extrem de important, care va proteja patrimoniul cultural în toate formele sale.

Reporter: Aveți fonduri pentru terminarea modernizării TNB?

Vlad Alexandrescu: Consolidarea și modernizarea Teatrului Național din București a costat 63 milioane de euro (brut) plus TVA, aproximativ 75 milioane euro, din care 28 milioane euro au provenit de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei și restul de la Guvernul României prin Ministerul Culturii. În acest moment, singurele lucrări care se mai fac la clădirea TNB sunt de detaliu pentru Amfiteatrul în aer liber de deasupra teatrului. Aceste lucrări se fac exclusiv din veniturile proprii ale TNB, adică vânzări de bilete și închirieri de spații.

Reporter: Ce se poate face pentru consolidarea clădirilor de patrimoniu cu risc seismic ridicat, în care funcționează instituții de cultură?

Vlad Alexandrescu: Am propus în această lună ianuarie și se află în acest moment pe circuitul de avizare o ordonanță simplă de modificare a OUG 77 / 2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, prin care am propus direcționarea către Ministerul Culturii a 5% din taxele percepute pentru obținerea licenței de organizare a jocurilor de noroc și a autorizației de exploatare a jocurilor de noroc, precum și din taxa de acces. Legea nu aduce noi taxe, ci se referă exclusiv la folosirea banilor oricum strânși la bugetul de stat.

Acum primim 1% din aceste taxe. Am mai primit 5% prin Legea nr. 246/2010, dar modificări ulterioare au diminuat acest procent. Acești 5% care ar urma să revină Ministerului Culturii vor fi alocați după cum urmează: 2% pentru finanțarea consolidării și restaurării clădirilor monumente istorice cu risc seismic crescut în care funcționează instituții publice de cultură de interes național și local, 1,5% pentru Fondul cinematografic, 1,5% pentru Programul Național de Restaurare a Monumentelor Istorice.

Dacă proiectul va fi aprobat în ședință de guvern, în 60 de zile publicăm normele de utilizare a fondului, iar banii vor putea fi folosiți după rectificarea bugetară de la jumătatea anului. Estimativ, în 2015, 1% din aceste taxe au reprezentat circa 14.000.000 lei. Deci, 5% vor fi de cinci ori mai mult. Nu este o sumă mare, dar este un început alături de care am putea să venim cu bani pe care să îi obținem din alte surse, cel mai sigur bani de la Banca Mondială și din fonduri europene.

În prezent, gestionarea reabilitării clădirilor care prezintă risc seismic, indiferent dacă în acestea se află sau nu instituții de cultură, se face de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și primării prin mecanismele OG 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente.

CITEȘTE ȘI  Lucian Boia: Oamenii politici, mai vizibili decât cei de cultură, dar cultura rămâne cu adevărat

Reporter: Ce ne puteți spune despre modificarea regulamentului de organizare și funcționare a Centrului Național al Cinematografiei în scopul eficientizării activității acestuia și instituirea unor priorități și lansarea unor sesiuni de finanțare pe bază de selecție de proiecte prioritare, cu finanțare din bugetul Ministerului Culturii?

Vlad Alexandrescu: Centrul Național al Cinematografiei — CNC este o instituție-cheie pentru cinematografie și are printre atribuții nu doar finanțarea de filme, ci și construirea de strategii în domeniul cinematografiei și de programe educaționale. Din păcate, ultimele două sarcini, foarte importante pentru vitalitatea acestui domeniu cultural, nu au fost îndeplinite. În urma consultărilor continue — individuale și pe grupuri de lucru — cu reprezentanții breslei și cu cei ai CNC, mi-am dat seama că e foarte urgentă o regândire a structurii instituției.

Trebuie regândite și obiectivele, și principiile, după care se ghidează această instituție vitală pentru cinematografia noastră. Am spus-o de la început: cinematografia reprezintă o prioritate a mandatului meu. Pentru a mișca ceva în această zonă, consider că e necesar să regândim modul de funcționare a CNC, care va trebui să se bazeze pe criterii mai clare de finanțare, dar și să găsească soluții și să conceapă programe și strategii care să susțină creșterea și educarea unui public interesat să vizioneze și să înțeleagă filmele românești, atât de populare în afara țării, dar, din păcate, atât de puțin cunoscute pe plan național.

În afara consultărilor directe și indirecte cu reprezentanții breslei, am început deja crearea unui cadru de colaborare internațională cu reprezentanți ai CNC-urilor din afara României. Consider că avem nevoie de expertiză și de consiliere din partea centrelor ce beneficiază de mai multă experiență și care au o tradiție îndelungată. De curând, am discutat, în cadrul unei vizite oficiale la Paris, cu reprezentanți ai Centrului Național al Cinematografiei din Franța detalii privind semnarea unei convenții între CNC-ul din România și cel din Franța, moment extrem de important în viitoarea restructurare și reformare a instituției de la București.

Ministrul Culturii Vlad Alexandrescu

Ministrul Culturii Vlad Alexandrescu

Reporter: În urma vizitei efectuate la Paris ați avut mai multe contacte cu autoritățile culturale. Ne puteți detalia?

Vlad Alexandrescu: În timpul vizitei din Franța, care a fost o vizită foarte importantă la nivel de prim-ministru, probabil cea mai importantă vizită la acest nivel din 1990, de pe vremea mandatului lui Petre Roman, am avut o serie de întâlniri oficiale pentru schițarea unor acțiuni viitoare de colaborare în domeniul culturii. Am avut o serie întreagă de întrevederi cu reprezentanții unora dintre cele mai importante instituții de cultură din Franța: Centre National d’Art et de Culture Georges-Pompidou, Bibliotheque Nationale de France, Centre National du Cinéma et de l’Image Animée, Théâtre de la Ville, precum și cu reprezentanții Ministerului francez al Culturii.

Am abordat chestiunea Brâncuși la Centrul Pompidou; am cerut ajutorul experților de la Paris pentru înființarea Muzeul Național “Constantin Brâncuși” de la Târgu Jiu, dar și posibilitatea ca statul să împrumute pe o durată limitată opere ale marelui artist român care să fie expuse și în România, în viitorul muzeu.

La Biblioteca Națională a Franței am atins o serie de probleme: conservarea patrimoniului BNaR, inclusiv a filialei Batthyaneum, de am avut și o discuție despre sprijinul pe care experții francezi l-ar putea da în cadrul comisiei de concurs pentru ocuparea funcției de manager de la Biblioteca noastră Națională, dar și despre înscrierea BNaR într-o rețea a bibliotecilor digitalizate, care ar da accesibilitate cercetătorilor din întreaga lume la patrimoniul Bibliotecii Naționale din București.

La Théâtre de la Ville, am avut o discuție cu directorul teatrului, dl. Emmanuel Demarcy-Mota, în care a fost evocată inițierea unui dialog tripartit: București-Paris-Lisabona, concretizat cu prilejul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu prin semnarea unei convenții în acest sens. Tot acolo, un alt subiect important l-a reprezentat problema tinerilor artiști români care ar putea beneficia, pe de-o parte, de o platformă care le-ar facilita experiența pe scenele internaționale, iar pe de altă parte, de un mentorat sub semnul libertății și creativității. Vă pot spune că partea franceză s-a arătat dispusă să asigure un cadru de schimburi culturale pentru tinerii artiști români.

Așa cum vă spuneam, la Centrul Național al Cinematografiei din Franța, unde am vorbit un nou acord de parteneriat între CNC-urile noastre pe un cadru mai bine definit și monitorizat. Primul contact va avea loc la Festivalul de Film de la Berlin, unde CNC-ul francez va intra în contact cu reprezentanții Ministerului Culturii din România și va concepe o primă schiță a acordului, care urmează a fi semnat în timpul Festivalului de Film de la Cannes (mai 2016).

Am detaliat punctele viitorului acord, partea franceză asumându-și oferta unei expertize pentru proiectul unei noi legi a cinematografiei și pentru mai buna organizare a instituțiilor de film din subordinea ministerului. Am atins și alte puncte de interes ale cinematografiei românești: predictibilitatea și securitatea financiară a fondurilor de producție, asigurarea măsurilor de bună distribuție, programe de educare cinematografică în învățământul preuniversitar, crearea unui fond comun de pre-producție, producție și post-producție, metode de conservare și arhivare pentru peliculele de film, precum și o poziție comună în lupta împotriva pirateriei.

Cred că fost o vizită importantă, care va avea efecte foarte pragmatice până la jumătatea anului.

Reporter: Cum veți acționa în calitate de ministru al Culturii pentru ca excepționala lucrare “Cumințenia pământului” să rămână statului român, în patrimoniul MNAR?

Vlad Alexandrescu: Știți că am avut așteptări în momentul în care s-a votat bugetul Ministerului Culturii. Statul nu poate să-și permită, cel puțin prin votul Bugetului de stat, să anticipeze cheltuieli legate de exercitarea dreptului de preemțiune al Ministerului Culturii. A fost într-adevăr o lecție pentru mine. Și cred că aici se impune o regândire mai amplă a subiectului și îmi propun ca pe durata mandatului meu să inițiez un fond național de contribuție, o listă publică de subscribție pentru ca Ministerul Culturii să-și poată exercita dreptul de preemțiune în privința cumpărării unor lucrări de artă de mare valoare, mai ales de artă românească.

Mă gândesc la Brâncuși, dar și la tablouri celebre semnate de maeștrii precum Pallady, Tonitza, Petrașcu, în care, dacă statul nu poate să-și permită să cumpere aceste lucrări, astfel încât ele să poată să rămână în circuitul public, atunci măcar să luăm act de acest lucru și să cerem bani unor persoane care sunt doritoare să contribuie prin donații ale unor grupuri, unor firme, unor societăți ale căror nume ar trebui să fie menționate în muzeele unde aceste lucrări ar putea fi donate. Acest lucru se practică în toate țările europene.

E nevoie aici de un mecanism mai precis, care să fie gândit de juriști și care să dea predictibilitate acestor fonduri, care ar putea funcționa sub egida unui comitet de selecție și de achiziție în care Ministerul Culturii nu trebuie să joace un rol foarte important. Cred că acest comitet ar trebui să fie format din specialiști și din reprezentanți ai donatorilor pentru a da încredere donatorilor și o transparență totală asupra administrării acestor fonduri. Repet, îmi propun, în perioada următoare să gândesc un proiect în acest sens și să îl propun dezbaterii publice.

Reporter: Răspunsul dvs. vine să lămurească și o altă întrebare legat de faptul că directorul MNAR, Roxana Theodorescu, atrăgea atenția, anul trecut, asupra restituirilor unor obiecte de artă, instituția riscând să rămână fără patrimoniu. Poate fi oprit acest exod?

Vlad Alexandrescu: Nu putem sta cu mâinile încrucișate. Pe de-o parte, trebuie să acceptăm faptul că aceste lucrări au fost multă vreme în circuitul public din cauza unor confiscări, pentru că așa au ajuns în muzee. Nu putem apăra, deci, punctul de vedere că ele trebuie să rămână acolo pe efectul acelorași măsuri abuzive.

Ele trebuie restituite pentru că aparțin de drept proprietarilor, dar cred că trebuie găsite mecanismele prin care statul, în cadrul unei licitații libere, să-și exercite dreptul de preemțiune pe care legea i-l conferă. Și atunci să putem deveni, eventual, în anumite cazuri, proprietarii legitimi ai acestor opere de artă și nu proprietarii ilegitimi cum am fost până acum.

Reporter: Dar despre înscrierea în patrimoniul UNESCO a Ansamblului Monumental “Calea Eroilor” de la Târgu Jiu ce ne puteți spune?

Vlad Alexandrescu: Situl se găsește pe Lista Tentativă încă din anul 1991, la categoria monumente culturale, care reliefează caracterul de capodoperă a geniului uman creator. Axa de compoziție a Ansamblului este mai amplă, fiind alcătuită din: Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului și Coloana fără sfârșit.

În februarie 2011, Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu a aprobat Hotărârea privind demararea procedurilor pentru înscrierea Ansamblului Monumental din Târgu Jiu pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. În martie 2012, reprezentanți ai Ministerului Culturii au avut o întâlnire cu conducerea Centrului Patrimoniului Mondial UNESCO, concluzia consultării fiind aceea că elaborarea dosarului poate fi realizată printr-un studiu comparativ al creațiilor artelor moderne existente deja în Lista Patrimoniului Mondial.

În martie 2012, a fost semnat Protocolul de colaborare între ICOMOS Franța și ICOMOS România prin care cele două părți se angajează să coopereze pentru promovarea și susținerea dosarului privind opera monumentală a lui Constantin Brâncuși. S-au întreprins câteva vizite de lucru, s-a realizat dosarul, dar în februarie 2015 a fost primită din partea ICOMOS recomandarea privitoare la Ansamblul Monumental din Târgu Jiu și care, din păcate, nu era favorabilă înscrierii sitului nostru pe Lista Patrimoniului Mondial.

Trebuie să știți că Delegația Permanentă a României pe lângă UNESCO a întreprins o campanie de promovare a dosarului pe lângă statele membre în Comitetul Patrimoniului Mondial, rezultatele fiind mai degrabă modeste. În iunie anul trecut, au avut loc consultări la Ministerul Culturii, la care au participat colaboratorii instituționali din conducerea Institutului Național al Patrimoniului și Primăria Târgu Jiu, alături de specialiștii implicați în elaborarea dosarului, fiind luată hotărârea de a retrage dosarul, pentru a evita o respingere în comisie, lucru care oferă statului posibilitatea refacerii lui și redepunerea acestuia ca fiind o nouă nominalizare. Termenul pe care îl avem este de februarie 2017 și aici cred că INP va avea o răspundere mare.

Reporter: Cum credeți că poate fi mai bine cunoscut Brâncuși ca român la el acasă și în lume?

Vlad Alexandrescu: Eu cred că Brâncuși e cunoscut și cred că face parte din patrimoniul universal al lumii. La un asemenea nivel nu cred că mai e chiar atât de importantă naționalitatea lui. El era român, a devenit și francez. În general, geniul și valorile universale unesc, nu despart.

Cred ar trebui să vorbim mai mult despre această uniate a culturii universale. Și nu cred că trebuie să ne preocupe cunoașterea lui Brâncuși ca român sau aducerea osemintelor lui în țară. El e înmormântat la Paris într-unul din cele mai mari cimitire ale lumii în capitala culturală a Europei. Nu cred că lucrul ăsta trebuie să ne rețină foarte mult. Mai degrabă să ne gândim la conservarea a ceea ce Brâncuși ne-a lăsat moștenire — și mă gândesc aici la ansamblul de la Târgu Jiu. Cred că ar fi mult mai inteligent să facem asta.

Aș mai spune și faptul că în legătură cu Brâncuși există o istorie tristă. Știți că la începutul anilor ’50 statul român refuza să-și asume opera sa, pe care o numea “decadentă, ceea ce l-a determinat pe artist să lase totul moștenire statului francez. Și, mai târziu, iarăși trebuie amintit că statul român a încercat demolarea Coloanei Infinitului cu tractoarele… De asemenea, la începutul anilor ’50, Academia RPR a dezbătut valoarea operelor lui Constantin Brâncuși, ajungând la concluzia că ea nu merită nicio atenție…

Cred că acest lucru merită într-adevăr o reflecție și ar trebui să ne facă să abandonăm tonul de patriotism grav și această stilistică de parastas și să ne gândim la ce putem face pentru prezervarea operelor care ne-au rămas de la el pentru înființarea unui Muzeu Brâncuși la Târgu Jiu, așa cum ne-o cere legea adoptată de Parlament anul trecut, și la o bună colaborare cu statul francez, care a păstrat această moștenire, i-a dat un loc de maximă vizibilitate în centrul Parisului. Cred că pe linia cooperării cu Franța putem obține mult mai multe lucruri decât doar printr-o decizie pioasă de a repatria osemintele lui Brâncuși.

e-Cultura.info/ Autor: Daniel Popescu


Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.
URMĂREȘTE
e-cultura.info pe FACEBOOK și e-cultura.info pe TWITTER

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Citrește și

RĂMÂI CONECTAT

DESPRE NOI

CATEGORII

AGENȚII DE PRESĂ PARTENERE
                                                                                                                                        

                  Conținutul website-ului este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale.
         Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                                                     
 e-cultura.info © 2013 - 2017