Ziua internațională a francofoniei

Ziua internațională a francofoniei

Ziua internațională a francofoniei

Ziua internațională a francofoniei

Ziua de 20 martie, prilejuiește Ziua internațională a francofoniei, dedicată milioanelor de oameni din întreaga lume, care vorbesc sau folosesc în mod regulat limba franceză.

Limba franceză, valorile solidarității și dialogul inter-cultural care definesc francofonia sunt celebrate în prezent de cele 220 de milioane de francofoni de pe cinci continente, cu prilejul Zilei internaționale a francofoniei, aleasă pentru a marca semnarea, în 1970, la Niamey (Niger), a Convenției prin care a fost creată Agenția de Cooperare Culturală și Tehnică (ACCT), astăzi Organizația Internațională a Francofoniei (OIF). Instituită în 1998, de Organizația Internațională a Francofoniei (OIF), ziua a fost sărbătorită pentru prima dată de 49 de țări francofone membre.

În 2016, Ziua internațională a francofoniei se desfășoară sub sloganul “Le pouvoir des mots” (“Puterea cuvintelor”), organizându-se o serie variată de evenimente în țările francofone: promovarea bucătăriei franțuzești și a diverselor elemente culturale, concursuri ale cântecului francofon, Festivalul Internațional al Francofoniei 2016 (Franța), simulări ale reuniunilor Consiliului permanent al francofoniei (Ungaria), Săptămâna națională a francofoniei (Canada) etc., scrie site-ul 20mars.francophonie.org.

Termenul “francofonie” a fost introdus în 1880 de către geograful Onesime Reclus și se referea la o clasificare a popoarelor în funcție de criteriul limbii, termenul desemnând ideea unei comunități de oameni, răspândiți în toată lumea și vorbind limba franceză. Cu toate acestea, această definiție a francofoniei nu a fost însușită și de către lexicografi, doar termenul de francofon impunându-se în Larousse, în 1932, potrivit larousse.fr.

O primă etapă în recunoașterea unei realități francofone a fost Uniunea internațională a jurnaliștilor și a presei de limbă franceză (UIJPLF), create în 1950. Au urmat, crearea, în 1960, a Conferinței miniștrilor Educației naționale din țările francofone (CONFEMEN) și Asociației Universităților cu predare parțială sau totală în limba franceză (AUPELF).

Prin publicarea, în 1962, în Revista Esprit, a unui număr dedicat ”limbii franceze vii”, de către scriitorul și președintele senegalez, Leopold Sedar Senghor (1906-2001), francofonia a fost dotată pentru prima dată cu o dimensiune culturală. Articolul va sta la baza organizării instituționale a francofoniei, cu scopul de a se constitui o zonă de influență comparabilă cu Commonwealth-ul britanic.

CITEȘTE ȘI  Organizația Internațională a Francofoniei,14 reuniuni la nivel înalt

Alți șefi de stat precum Habib Bourguiba (Tunisia), Harmani Diori (Nigeria), Charles Helou (Liban), Norodom Sihanouk (Cambodgia) au avut un cuvânt de spus în ceea ce privește ideea de francofonie. Pe măsură ce fostele colonii franceze și-au obținut independența, cooperarea promovată de Charles de Gaulle cu acestea a condus la evoluția francofoniei de la un fenomen cultural la unul politic.

Un prim pas concret spre instituționalizarea francofoniei a fost făcut în 1969, când a avut loc prima Conferință a statelor francofone, sub egida lui Andre Malraux, ministru al Culturii în epocă. Conferința s-a finalizat cu crearea, la 20 martie 1970, a Agenției de cooperare culturală și tehnică (ACCT), un organism interguvernamental, care va deveni, în 1995, Agenția interguvernamentală a Francofoniei, iar în 2005, Organizația Internațională a Francofoniei (OIF).

De asemenea, în 1973, summit-ul nord-african a consfințit strângerea legăturilor dintre Franța și țările Africii care împărtășeau aceeași comunitate de limbă. Mai mult, în 1984, președintele Franței a creat, prin decret, Înaltul Consiliu al Francofoniei, traducând astfel voința Franței de a prelungi o parte dintre orientările majore ale gaullismului. În 1986, la Paris, a avut loc primul Summit al francofoniei.

Organizația Internațională a Francofoniei acționează pentru răspândirea limbii franceze și menținerea statutului ei de limbă internațională, cu ajutorul Cartei francofoniei (2005). În prezent, politica francofonă este manifestată, la nivel instituțional, prin intermediul a trei entități: Conferința șefilor de stat și de guvern ai statelor în care se vorbește franceza (summit) și care se reunește o dată la doi ani; Conferința ministerială a francofoniei care reunește miniștrii de Externe; Consiliul permanent al francofoniei.

Printre obiectivele OIF prevăzute de Carta francofoniei se numără: instaurarea și dezvoltarea democrației; prevenirea și gestionarea conflictelor și susținerea statului de drept și a drepturilor omului; intensificarea dialogului intercultural; promovarea educației și formării etc.

e-Cultura.info/ Autor. Ionela Gavril


Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.
URMĂREȘTE
e-cultura.info pe FACEBOOK și e-cultura.info pe TWITTER

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Citrește și

RĂMÂI CONECTAT

DESPRE NOI

CATEGORII

AGENȚII DE PRESĂ PARTENERE
                                                                                                                                        

                  Conținutul website-ului este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale.
         Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                                                     
 e-cultura.info © 2013 - 2017