fbpx

Lună: ianuarie 2019

Teatrul Muzical “Ambasadorii”, o nouă instituţie publică de spectacole

Palatul Național al Copiilor

Palatul Național al Copiilor

Teatrul Muzical “Ambasadorii”, o nouă instituţie publică de spectacole şi concerte, în subordinea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale (MCIN), va reuni absolvenţi ai liceelor şi universităţilor de profil, oferind în acest fel locuri de muncă pentru tinerii artişti, anunţă MCIN.

Potrivit unui comunicat al MCIN, Guvernul a adoptat în şedinţa de miercuri o Hotărâre privind înfiinţarea şi funcţionarea Teatrului Muzical “Ambasadorii”, precum şi pentru modificarea şi completarea Anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale.

Potrivit notei de fundamentare a proiectului de act normativ, la iniţiativa şi propunerea Palatului Naţional al Copiilor, a Uniunii Criticilor Muzicali şi a Forumului Muzical Român, se consideră necesară înfiinţarea unei noi instituţii publice de spectacole şi concerte, în subordinea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, denumită Teatrul Muzical Ambasadorii’. Angajaţii noii instituții ar urma să fie absolvenţii liceelor de profil şi ai Universităţii de Muzică, oficialii încercând în acest fel să ofere locuri de muncă absolut necesare pentru tinerii solişti.

Potrivit ministrului Culturii şi Identităţii Naţionale, Valer-Daniel Breaz, instituţia nou înfiinţată va reprezenta “o ofertă atractivă pentru publicul tânăr”.

“Într-o lume digitală în care tinerii sunt, pe bună dreptate, orientaţi către cunoaştere prin intermediul social media, ne propunem ca instituţia nou înfiinţată să reprezinte o ofertă atractivă pentru publicul tânăr, deschizând o poartă către educaţie, prin cultură”, a explicat Valer-Daniel Breaz, citat în comunicat.

Teatrul Muzical “Ambasadorii” va funcţiona ca instituţie publică de spectacole şi concerte, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, conform prevederilor OUG nr. 21/2007 privind instituţiile şi companiile de spectacole sau concerte, precum şi desfăşurarea activităţii de impresariat artistic, cu modificările şi completările ulterioare.

Instituţia va fi condusă de un manager desemnat pe baza unui concurs de proiecte de management, organizat în conformitate cu prevederile OUG nr. 189/2008 privind managementul instituţiilor publice de cultură, cu modificările şi completările ulterioare, mai informează MCIN.

e-Cultura.info / Autor: Daniel Popescu.


Share-uiește cu prietenii.

Proiectul “c@rte în sate”, nominalizat la Gala Premiilor AFCN

Proiectul

Proiectul “c@rte în sate”

Proiectul “c@rte în sate”, care s-a derulat în perioada iunie – decembrie 2018 în 30 de sate vrâncene, a fost nominalizat la Gala Premiilor Administraţiei Fondului Cultural Naţional, la “Premiul pentru incluziune socială şi dialog intercultural”, acordat iniţiativelor care au implicat categorii de public din zone defavorizate.

Peste 200 de copii din 30 de sate de la poalele munţilor Vrancei au beneficiat de acest proiect, care şi-a dorit să aducă lectura cât mai aproape de copiii şi adolescenţii din zone unde bibliotecile sunt inexistente sau cu fond de carte redus.

“Am mers în principal în localităţi unde nu există biblioteci publice sau dacă există, oamenii nu ştiu de ele şi nu merg acolo. Nevoia este mult mai mare de astfel de proiecte în sate. Ne-am dat seama că de fapt copii nu au acces la cărţi, care sunt foarte scumpe şi puţini părinţi îşi permit să cumpere cărţi care să fie în trend cu ceea ce vor copiii de astăzi, cărţi mai interactive, mai colorate. Bibliotecile şcolare din cauza crizelor financiare nu au mai făcut achiziţii noi de carte. Noi ne-am dorit să le ducem copiilor cărţi nu neapărat din bibliografia şcolară, ci cărţi de vacanţă, pe care să le citească de plăcere”, a declarat, managerul proiectului, Silvia Vrînceanu Nichita, informează Agerpres.

Tot proiectul s-a desfăşurat sub forma unui joc, în care cel care le-a făcut companie copiilor a fost un personaj de poveste inventat cu această ocazie. Ceea ce a început ca un proiect de vacanţă a continuat şi după deschiderea anului şcolar, datorită entuziasmului cu care a fost primit.

“Am făcut o bibliotecă mobilă, am inventat un personaj de poveste, pe nume Cărţilă, care şi-a propus să-i cunoască pe copii, să vadă de ce ei nu citesc, de ce tind să petreacă mai mult timp în faţa ecranului. Am început ca un proiect de vacanţă, dar am continuat, pentru că am fost primiţi cu foarte, foarte multă bucurie. Ţinem în continuare legătura cu copiii şi chiar le trimitem din când în când cărţi”, a spus Silvia Vrînceanu Nichita.

Peste 30 de voluntari s-au implicat în acest proiect, majoritatea elevi de liceu, dar şi profesori sau oameni din satele vizitate, care au dat o mână de ajutor pentru a face din lectură o activitate cât mai plăcută de petrecere a timpului liber.

Câştigătorii Galei vor fi anunţaţi pe 15 ianuarie, de Ziua Culturii Naţionale, însă organizatorii dau asigurări că acest proiect va continua şi în 2019, mai ales că unii copii au mare nevoie de ajutor pentru a învăţa să citească.

“Am găsit copii care nu ştiu să citească sau care citesc cu greutate şi care au mare nevoie de oameni care să citească împreună cu ei, să petreacă mai mult timp cu ei, pentru că cititul ţine şi de exerciţiu şi dacă nimeni nu citeşte cu ei, dacă nu au o carte de poveşti mai atractivă, sunt tentaţi să stea mai mult pe telefon sau să facă altceva”, a spus Silvia Vrînceanu Nichita.

Caravana de lectură a proiectului “c@rte în sate” a trecut prin satele din comunele Andreiaşu, Reghiu, Vintileasca, Spulber şi Păuleşti, ajungând până în sate greu accesibile cum ar fi Ursoaia, Răiuţi, Farcaş sau Poiana Stoichi.

Proiectul cultural “c@rte în sate” a fost cofinanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional şi a avut ca parteneri Biblioteca Judeţeană “Duiliu Zamfirescu”, Inspectoratul Şcolar Judeţean Vrancea şi Clubul de jurnalism şi implicare civică Tineret în (re)acţiune.

e-Cultura.info / Autor: Dana Lepădatu.


Share-uiește cu prietenii.

Teatrul Național din Iaşi locul doi pe lista celor mai frumoase teatre

Teatrul Naţional

Teatrul Naţional “Vasile Alecsandri”

Teatrul Naţional Vasile Alecsandri din Iaşi se află din nou pe locul al doilea în clasamentul celor mai frumoase teatre din lume.
Anunţul a fost făcut de primarul municipiului Iaşi, Mihai Chirica, pe pagina sa de pe reţeaua sa de socializare, după ce BBC a publicat recent un clasament în acest sens.

“Cinste celor care au construit această frumoasă clădire şi veşnică să le fie recunoştinţa noastră pentru ei. Dar noi, generaţia noastră, ce oferim urmaşilor noştri? Din păcate ura, dezbinarea şi foamea stricată după mărire şi bani ne îngroapă destinul. Poate ne trezim. În 30 de ani de societate democratică am “construit” mineriade, ruine ale economiei naţionale, analfabetism, boală şi dezastre medicale, Colectiv şi ură.
Peste 100 de ani ce va scrie istoria despre aceste vremuri? Oare va putea scrie ceva? Cum va reproduce istoricul ceea ce spune astăzi omul politic? Oare prim ministrul ţării va fi un nume sau un banc? Multe întrebări care din păcate au acelaşi răspuns: o mare, foarte mare ruşine faţă de cei care ne privesc din urmă, de departe, dar şi foarte de sus”
, a scris primarul Mihai Chirica pe Facebook.

Teatrul Naţional din Iaşi este una din cele mai prestigioase instituţii de cultură din ţară. Construită pe locul vechii primării, între anii 1894-1896, clădirea Teatrului Naţional a fost proiectată de arhitecţii vienezi Fellner şi Helmer, care au proiectat construcţii similare din Viena, Praga, Odessa, Zurich.

Sala Mare cu 750 de locuri organizată în stal, loje şi balcon impresionează prin rafinamentul, fantezia şi somptuozitatea ornamentelor de inspiraţie barocă şi rococo, fie că este vorba despre sculpturi sau picturi. Cele 1.418 lămpi electrice şi candelabrul cu 109 becuri din cristal de Veneţia luminează teatrul cu o personalitate arhitectonică unică.

Cortina principală, pictată de maestrul vienez Lenz şi terminată de unul din discipolii săi, a fost concepută sub forma unei alegorii a vieţii cu cele trei vârste în plan central, la dreapta fiind imaginată simbolic Unirea Principatelor. Partea stângă, pictată de ucenicul lui Lenz, este diferită de restul cortinei prin stil şi culoare.

Plafonul şi cortina de fier au fost pictate de Alexander Goltz. Cortina de fier prezintă motive ornamentale dispuse simetric, iar plafonul, o adevărată operă de artă, a avut ca tematică ”Povestea”, reprezentată figurativ prin alegorii paradisiace, nimfe şi îngeri încadraţi de o stucatură rococo.

Tot pe plafon, deasupra fosei orchestrei, se află stema celor patru provincii reunite, cu însemnele heraldice ale fiecăreia, iar din stema regală aflată într-un plan paralel, cel mai vizibil fiind sceptrul, însemnele regale fiind îndepărtate după abdicarea regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, odată cu venirea comuniştilor la putere.

În anul 1956, cu prilejul aniversării a 140 de ani de la primul spectacol în limba română, teatrul ieşean primeşte numele marelui poet, dramaturg şi om de cultură Vasile Alecsandri. În prezent, această clădire găzduieşte şi Opera Română din Iaşi.

e-Cultura.info / Autor: Daniela Malache.


Share-uiește cu prietenii.

S-a stins poetul Emil Brumaru

Poetul Emil Brumaru

Poetul Emil Brumaru

Poetul Emil Brumaru s-a stins din viață sâmbătă, la vârsta de 80 de ani, în spital, după un stop cardio-vascular.

“A plecat, nu a murit, îngerii nu mor niciodată, se retrag numai în Rezervaţia de Îngeri”, a scris scriitorul Liviu Antonesei, pe blogul său.

“În noaptea asta, cu puţin înainte de miezul nopţii, poetul Emil Brumaru s-a retras în rezervaţia de îngeri. E greu să scriu, am amintiri cu el de peste 45 de ani. Pe la jumătatea anilor 70, când se năştea şi în mine un fel poet, dintre poeţii ieşeni ai vremii, îmi plăceau cel mai mult cei cinci din generaţia numită 70 – Petru Aruştei, Dan Laurenţiu, Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu, Emil Brumaru. I-am scris în ordinea în care ne-au părăsit, m-au părăsit. M-am bucurat de apropierea lor, am scris despre ei, i-am iubit mult, îi iubesc şi acum. Emil împlinise de curând 80 de ani şi era într-o formă de invidiat, cel puţin aşa mi se părea mie. Joi seara, a făcut un ACV, a fost internat la spital şi supus terapiei intensive, în după-amiaza de azi, îşi revenise, a spus poezii asistentelor, a mâncat, a glumit. După câteva ore, a venit vestea că a avut două stopuri cardiace şi a intrat în comă. Am sperat totuşi într-un miracol. Nu s-a petrecut. La 23, 35 a plecat”, a scris Antonesei sâmbătă seara.

***

Emil Brumaru s-a născut pe 25 decembrie 1938, Bahmutea – azi Mihailovca, Cimişlia, Basarabia.

A debutat cu poezii în revista Luceafărul, iar editorial cu două volume, ambele publicate în 1970, Versuri şi Detectivul Arthur. Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franţa, Anglia.

Printre premiile obţinute de el se numără premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut, 1970, premiul Naţional de Poezie “Mihai Eminescu” (2001), pentru Opera Omnia şi premiul de Excelenţă la ediţia a XXVI-a a Festivalului “George Bacovia”, 2005, pentru întreaga activitate scriitoricească.

A scris, între altele, “Versuri” – 1970, “Detectivul Arthur” – 1970, “Adio, Robinson Crusoe” – 1978, “Ruina unui samovoar” – 1983, “Dintr-o scorbură de morcov” – 1998, “Cerşetorul de cafea” – 2004, “Povestea boiernaşului de ţară şi a fecioarei…” – 2008, “Rezervaţia de îngeri” – 2013 şi “Amintiri din rai” – 2016.

Brumaru a fost apreciat în egală măsură atât de critica literară, cât şi de publicul larg.

e-Cultura.info / Autor: Oana Popescu.


Share-uiește cu prietenii.

Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului – VIDEO

Soborul Sfantului Prooroc  Ioan Botezatorul

Soborul Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul

Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului are loc a doua zi după Bobotează, la 7 ianuarie, potrivit obiceiului ca după marile praznice împărătești să fie cinstite și persoanele care au luat parte la respectivul eveniment.

Adunarea (soborul) credincioșilor sărbătorește pe Sfântul Ioan Înaintemergătorul Domnului, care proorocește venirea lui Iisus Hristos, îl botează și îl descoperă lumii ca Mesia: ”Și a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-se din cer ca un porumbel și a rămas peste El. Și eu nu-l știam pe El, dar cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste (cel) care vei vedea Duhul coborându-se și rămânând peste El, Acesta este cel ce se botează cu Duhul Sfânt. Și eu am văzut și am mărturisit că acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 32-34). Sfântul Ioan este considerat cel mai important profet și cel care face legătura dintre Vechiul și Noul Testament.


Troparul Sfantului Ioan Botezatorul


Fiul preotului Zaharia și al Elisabetei (verișoara Sfintei Fecioare Maria), a cărui naștere fusese anunțată de îngerul Gavriil, Ioan duce din tinerețe o viață ascetică (purta o haină confecționată din păr de cămilă și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică), retrăgându-se în deșertul Bethabara unde petrece în rugăciune și meditație. În anul 26 d.Hr începe să propovăduiască și să boteze, vestind venirea lui Mesia-Iisus (Izbăvitorul), fapt pentru care este numit Înaintemergător.

Momentul cel mai important al activității sale este întâlnirea cu Iisus. La botezul Mântuitorului în râul Iordan, Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul asistă la prezența Duhului Sfânt sub înfățișarea unui porumbel și are revelația împlinirii profeției sale privind venirea adevăratului Mesia.

În predicile sale, care au un pronunțat caracter moral și social, polemizează cu partidele religioase (saducheii și fariseii) propunând îndreptarea moravurilor, dreptatea, cinstea, buna conviețuire. Îl acuză de incest pe Irod Antipa, regele Iudeii, fapt pentru care este încarcerat și decapitat, la cererea soției lui Irod, Irodiada și a fiicei vitrege a acestuia, Salomeea.

Biserica Creștină a fixat mai multe sărbători în amintirea sa: zămislirea (23 sep, în Răsărit), ca botezător (7 ian, în Răsărit), ziua nașterii (24 iun, în Răsărit și în Apus) și ziua morții sale (29 aug, în Răsărit și în Apus).

e-Cultura.info

Conținutul website-ului www.e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.

Praznicul Botezului Domnului sau Boboteaza – VIDEO

Troparul Botezului Domnului Iisus Hristos


Sărbatoarea Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, denumita și Bobotează, urmată de Sfântul Ioan marchează sfârşitul sărbătorilor dedicate Naşterii Mântuitorului

Praznicul reprezinta reactualizarea momentului in care Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos, la 30 de ani, vine la Iordan, se boteaza cu botezul pocaintei – a lui Ioan. “El Cel fara de pacat, asumand pacatele intregii omeniri, pe care le va rascumpara prin scump sangele Sau, pe Golgota. Botezul Domnului Iisus Hristos a fost lucrarea Sfintei Treimi: Tatal a marturisit despre El.”Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit (Mt. 3, 17; Mc. 1, 11; Lc. 3,22); Duhul Sfant S-a pogorat in chip de porumb peste El si Fiul a primit botezul lui Ioan.

Botezul lui Hristos, săvârşit de Ioan Înaintemergătorul, este relatat în toate cele patru Evanghelii, dar în mod diferit. Se cuvine să acordăm atenţie în aceste descrieri raportului pe care evangheliştii îl stabilesc între primirea acestui Botez – pe care Hristos îl cere şi pe care Ioan la început se împotriveşte a-l administra, după cum citim la Marcu 3, 14-15 “Ioan însă Îl oprea zicând: «Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?” – şi Teofania a cărei ocazie a fost Botezul şi la care Iisus şi Ioan au fost, cel puţin ei, martori (Matei 3, 16:“Iar botezându-Se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El“

Botezul lui Hristos are două aspecte fundamentale: mai întâi, deplinul adevăr dogmatic al lui Dumnezeu Cel în Trei Persoane a fost descoperit omului: “Dumnezeul nostru, Treimea, S-a descoperit El Însuşi în această zi: căci Tatăl dă mărturie de paternitatea Sa în mod manifest, Duhul coboară din ceruri ca un porumbel şi Fiul apleacă capul Său preacurat în faţa Înaintemergătorului şi se lasă botezat“. În al doilea rând, respectând ritualul stabilit de prooroci, Hristos a statornicit Botezul Noului Legământ aşa cum va întemeia Euharistia sărbătorind Paştele cu ucenicii Săi.

Boboteaza face parte din suita celor 12 sărbători creştine importante şi este menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Iisus să păşească în viaţa publică, de aceea Biserica mai numeşte Boboteaza şi “Arătarea Domnului”, “Dumnezeiasca Arătare” sau “Epifania”, această din urmă denumire provenind din limba greacă şi înseamnând “arătare”, “descoperire”, “revelare”. De fapt, Boboteaza înseamnă înnoirea omului creştin.

Credincioşii şi preoţii consideră că apa de la Bobotează are o putere deosebită, pentru că a fost sfinţită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh, iar sfinţirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul s-a botezat în apele Iordanului. Apa sfinţită la biserică în această zi şi luată de credincioşi nu se strică niciodată. Prin agheasmă se înţelege atât apa sfinţită, cât şi slujba pentru sfinţirea ei.

Agheasma mare se săvârşeşte numai de Bobotează, spre deosebire de Sfinţirea cea mică a apei, care are loc în biserică în prima zi a fiecărei luni, iar în case, la sfeştanie. Totodată, Agheasma mare se poate bea doar timp de opt zile, între 6 şi 14 ianuarie, altfel este necesară aprobarea preotului duhovnic spre a fi folosită.

La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă în care aruncă o cruce. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care va scoate crucea din apă va avea noroc tot anul.

Sărbătoarea Bobotezei este cunoscută atât în Biserica Ortodoxă, cât şi în Biserica Romano-Catolică. Botezul Domnului este amintit încă din secolul al II-lea d.Hr de Sfântul Clement Alexandrinul şi în secolul al III-lea de Sfântul Grigorie Taumaturgul. Începând cu secolul al IV-lea, cuvântări dedicate acestei sărbători găsim atât la părinţii răsăriteni, cât şi la cei din Apus.

De Biserica apuseană, Boboteaza a fost adoptată în secolul al IV-lea, fiind cunoscută şi ca “Sărbătoarea celor trei magi”. Tot atunci au fost despărţite cele două mari sărbători: 25 decembrie fiind data stabilită pentru prăznuirea Naşterii Domnului, ca în Apus, şi 6 ianuarie pentru Bobotează.

Catolicii celebrează pe 6 ianuarie Epifania, care simbolizează anunţarea naşterii lui Hristos regilor magi, care au venit să-l vadă pe pruncul abia născut, aducându-i daruri, aur, smirnă şi tămâie.


Sfintirea Agheazmei celei Mari la Patriarhie


Ortodocşii prăznuiesc botezul Mântuitorului în apele Iordanului de către Sfântul Ioan Botezătorul. Potrivit scrierilor, în această perioadă, în pustiul Iordanului îşi începuse activitatea profetică Ioan Botezătorul. Prin învăţătura sa, acesta ajunsese să uimească şi să atragă mulţi oameni. Deşi învăţăturile sale erau înscrise în Legea lui Moise, Ioan Botezătorul venea cu ceva nou: curajul să le spună pe faţă şi să le reamintească permanent oamenilor că “s-a apropiat împărăţia cerurilor”

Locul real al Botezului Mântuitorului este în Iordania. Totuşi, pe malul israelian al Iordanului a fost amenajat un spaţiu unde creştinii îmbrăcaţi în cămaşi albe lungi, numite “crijme” intră în râu. Orice pelerinaj făcut în Ţara Sfântă are un loc de oprire la râul Iordan, care izvorăşte din Munţii Libanului, apoi traversează Marea Galileii şi după un lung şi sinuos traseu se varsă în Marea Moartă.

Unii preoţi îi cufundă de trei ori în apa Iordanului pe credincioşii adulţi, repetând într-un fel botezul. Preoţii ortodocşi români spun că botezul este unic, de aceea binecuvântează pelerinii stropindu-i cu apa din Iordan. Aceste ritualuri pot fi văzute în tot anul pe durata pelerinajelor, fără legătură cu Boboteaza.

Biserica Ortodoxă din Ierusalim sau Patriarhia Ortodoxă Greacă a Ierusalimului nu a adoptat calendarul bisericesc îndreptat (calendarul gregorian) şi, împreună cu Patriarhia Rusă, Patriarhia Georgiei, Patriarhia Sârbă şi Sfântul Munte Athos, precum şi cu credincioşii români din Basarabia, sărbătoresc după calendarul neîndreptat (calendarul iulian), adică la o diferenţă de 13 zile.

În Ajunul Bobotezei, credincioşii ortodocşi se adună la râul Iordanului, la locul Botezului Domnului. Slujba Aghesmei celei Mari este săvârşită de Sanctitatea Sa Teofil al III-lea, patriarhul Ierusalimului şi al întregii Palestine, în fruntea unui sobor de arhierei şi preoţi.

Unii pelerini credincioşi spun că în timpul slujbei de Bobotează, pentru câteva clipe, apele Iordanului curg în sens invers. Deşi afară este destul de frig în ianuarie, mulţi dintre credincioşi intră în râul Iordan în cămăşile albe lungi, pe care apoi le păstrează cu grijă pentru a fi îmbrăcaţi cu ele în ziua înmormântării.

e-Cultura.info

Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.

Tradiţii şi obiceiuri de Bobotează

Traditii si obiceiuri de Boboteaza

Traditii si obiceiuri de Boboteaza

Sărbătoarea Botezului Domnului cuprinde, pe lângă sfinţirea apei, o serie de obiceiuri populare, printre care spectaculoasa întrecere înot a bărbaţilor pentru a scoate din apă o cruce aruncată de preot şi cel practicat de fete, care pun busuioc sub pernă pentru a-şi visa alesul.

Botezul Domnului sau Boboteaza din 6 ianuarie, alături de ziua Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, prăznuită în 7 ianuarie, marchează sfârşitul sărbătorilor de iarnă şi, totodată, al celor dedicate naşterii lui Iisus Hristos. Boboteaza este una dintre cele mai importante sărbători, atât pentru creştinii ortodocşi, cât şi pentru cei catolici.

La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun. Astfel, în unele zone se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se fac prorociri despre noul an.

La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca o cruce. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reuşeşte să ajungă primul la ea primeşte binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot anul. În vechime, cel care găsea primul crucea şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării şi era ţinut la mare cinste de către ceilalţi.

Iordănitul femeilor este un alt obicei. În trecut, în satele din nordul ţării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau alimente şi băutură. După ce serveau masa, ele cântau şi jucau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care apăreau întâmplator pe drum, îi luau cu forţa la râu, ameninţându-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.

Se spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o rămurică de busuioc, pe care o pun sub pernă. Fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an, spune tradiţia populară.

De asemenea, potrivit tradiţiei, în ajunul Bobotezei, în casele românilor se pregăteşte o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului. Astfel, sub faţa de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colţ al acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se aşază 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de “burechiuşe” sau “urechiuşele babei” (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac.

Nimeni nu se atinge de bucate până nu soseşte preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinţi masa. “Chiralesa” provine din neo-greacă şi înseamnă “Doamne, miluieşte!”. Exista credinţa că, strigând “Chiralesa”, oamenii capătă putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie). După sfinţirea alimentelor, o parte din mâncare se dă animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile şi protejate de boli.

Se crede că, dacă în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.

Tradiţia mai spune că la Bobotează nu se spală rufe. În această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut.

Seara ajunului de Bobotează este momentul în care satul Chintelnic din judeţul Bistriţa-Năsăud este animat de către “Hâzi” – colindători costumaţi cât mai ciudat şi înfricoşător, care alungă spiritele rele din casele oamenilor şi pregătesc venirea preotului cu crucea.

“Hâzii de la Chintelnic” reprezintă un obicei păgân vechi de sute de ani şi presupune ca tinerii să îşi sluţească înfăţişarea, purtând haine ponosite, acoperindu-şi faţa cu făină sau purtând măşti, după care să colinde din casă în casă, pentru a alunga influenţele malefice.

Personajele întruchipate de către “Hâzi” sunt, de fiecare dată, dintre cele mai diverse: Moartea, preotul, mirele şi mireasa, nuntaşi, drăcuşori, ofiţeri, moşi şi babe.

Aceştia aduc veselie în casele în care intră, iar gazdele îi răsplătesc cu ţuică, gogoşi şi prăjituri, după care fac glume pe seama lor, în încercarea de a descoperi cine se ascunde în spatele măştilor.

După trecerea “Hâzilor”, în ziua de Bobotează, preotul din Chintelnic merge cu crucea pe la fiecare casă şi stropeşte încăperile cu agheasmă, pentru ca sătenii să aibă de sănătate şi spor în nou al.

De Sfântul Ioan Botezatorul (7 ianuarie) există un alt obicei, numit “Udatul Ionilor”, întâlnit mai ales în Transilvania şi Bucovina. În Bucovina, la porţile tuturor care au acest nume se pune un brad împodobit, iar aceştia dau o petrecere cu lăutari. Mai mult, în Transilvania cei care au acest nume sunt purtaţi cu mare alai prin sat până la râu, unde sunt botezaţi sau purificaţi.

Catolicii celebrează pe 6 ianuarie Epifania, care simbolizează anunţarea naşterii lui Hristos regilor magi, care au venit să-l vadă pe pruncul abia născut, aducându-i daruri, aur, smirnă şi tămâie.

În Franţa, cu această ocazie se serveşte un fel de plăcintă numită “la galette des rois”, care pe vremuri era împărţită în tot atâtea felii câţi comeseni erau, plus una. Felia suplimentară, denumită “a Bunului Dumnezeu” sau “a Fecioarei”, era oferită primului sărac care apărea în faţa familiei.

Un obicei actual constă în ascunderea unei figurine, reprezentând un rege mag, în interiorul plăcintei, iar cel dintre meseni care va descoperi figurina în porţia sa va fi regele zilei.

În Belgia şi în Olanda există, de asemenea, tradiţia preparării unui desert cu cremă de migdale, similar celui pregătit în Franţa. Cel mai tânăr dintre membrii familiei se ascunde sub masă pentru a alege feliile pentru fiecare, iar cel desemnat regele zilei îşi alege o regină. În timpul acestei zile, copiii străbat străzile intonând cântecul stelei şi intră în case pentru a primi mandarine şi bomboane, tradiţie pe cale de dispariţie în Belgia, dar păstrată încă în regiunile de provincie flamande.

e-Cultura.info

Conținutul website-ului www.e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.

Obiceiuri de Anul Nou în lume

Focuri de artificii

Focuri de artificii

Sărbătoarea Anului Nou deține recordul pentru cea mai mare vechime.

Babilonienii îl sărbătoreau încă de acum 6000 de ani, la prima lună nouă de după solstițiu. Festivalul dura 11 zile, în fiecare zi desfășurându-se diverse activități. Apoi oamenii, ca și acum, își stabileau scopuri pentru noul an.

Un obicei des întâlnit la babilonieni era înapoierea echipamentelor agricole împrumutate. Cu această ocazie regele trecea printr-un ritual de pocăință și era deposedat de putere pentru a petrece trei zile izolat și în rugăciune. Când revenea în lume se organizau ceremonii de restaurație pentru a-i asigura acestuia suportul din partea naturii.

De Anul Nou, în Danemarca, oamenii obișnuiesc să spargă farfurii în ușa vecinilor. Se consideră că familia care are cele mai multe cioburi în fața ușii va avea parte și de cel mai mult noroc…

În Mexic se întâlnesc mai multe superstiții: scoaterea bagajelor afară pentru călătorii bune în anul ce vine și agățarea unor figurine în formă de oaie pe clanța ușii pentru prosperitate. De asemenea, mexicanii comunică de Anul Nou cu spiritele morților. Spiritismul are baze legale și o sesiune costă în medie în jur de 15 dolari…

În Irlanda fetele singure cred că noaptea dintre ani este un prilej să-și găsească adevărata dragoste. Ele așează vâsc sub pernă visând la momentul magic când își vor cunoaște alesul. De asemenea, vâscul alungă și spiritele rele. În materie de politică, în Irlanda se crede că vântul din noaptea dintre ani poate prezice viitorul țării. Dacă bate dinspre vest aduce bunăstare, dacă bate dinspre est, britanicii vor domina politica.

Veșmintele cu buline și mâncărurile în formă rotundă par să fie alegerea filipinezilor pentru cumpăna anilor. Aceștia cred că vor avea parte de prosperitate pentru că punctele rotunde invocă monedele. De asemenea, aruncarea monezilor la miezul nopții semnifică belșug, creșterea veniturilor.

În Scoția, Anul Nou este numit “Hogmanay”, iar în unele sate sunt aprinse suluri de smoală, care sunt lăsate apoi să se rostogolească pe străzi. Astfel, anul vechi este ars și celui nou îi este permis să vină. Scoțienii cred că prima persoană care va intra în casă de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel nou va fi norocos dacă această persoană este un bărbat brunet, care aduce un dar. În Scoția a apărut și “Auld Lang Syne”, unul dintre cele mai populare cântece de Anul Nou printre vorbitorii de limbă engleză. Cântecul a fost publicat pentru prima dată de poetul Robert Burns, în 1796, în cartea “Scots Musical Museum”.

Brazilienii întâmpină noul an cu lenjerie intimă foarte colorată. De obicei se poartă nuanțe vesele de roșu și galben în speranța atragerii norocului și a unui posibil partener. Dorințele de avere și dragoste se exprimă prin intermediul lenjeriei. Pe bulevardul Paulista sunt aprinse focuri in aer liber la miezul nopții. Într-o astfel de sărbătoare, focurile de artificii sunt vestitoarele Noului An.

În multe regiuni din Europa s-a păstrat tradiția ca primul care pășește în casa cuiva după miezul nopții să aducă un dar, o monedă pentru prosperitate, o pâine pentru îndestulare, sare pentru savoare sau tărie pentru voie bună. Se preferă ca acest ”first footer” să fie bărbat cu părul închis la culoare.

Insula Madeira din Portugalia deține recordul pentru cea mai fastuoasă petrecere de Anul Nou. În 2007 s-au lansat câte 8.000 de artificii pe minut până s-a ajuns la un cumul de 600.000. Turiști din toată lumea se adună pentru a urmări spectacolul amețitor. Aici există obiceiul ca în noaptea dintre ani să se mănânce 12 smochine, care simbolizează 12 dorințe pentru anul ce vine.

La salonul imperial din Austria s-a păstrat tradiția balului de pe vremea habsburgilor. La miezul nopții răsună ”Dunărea albastră”, iar ”Liliacul” lui Strauss este mereu pus în scenă. Participanții la ceremonie au pe masă carne de purcel, semn de noroc. Și mesele se decorează cu purceluși de ciocolată. Copiii toarnă plumb topit într-o cadă, iar un clarvăzător citește formele plumbului. Dacă metalul formează o sferă, înseamnă că Anul Nou aduce noroc și prosperitate, dacă ia forma unei ancore, înseamnă că oamenii vor avea nevoie de ajutor pentru a trece peste greutăți.

În China Anul Nou se sărbătorește la a doua lună nouă de la solstițiu. Petardele și pocnitorile se spune că alungă spiritele rele. Dragonii și leii fabuloși dansează pe străzi. Oamenii se îmbracă în roșu, cea mai eclatantă dintre culori, iar copiii primesc plicuri roșii cu bani. Se mai oferă și mandarine pentru noroc, dar numai în număr par.

În Japonia oamenii își petrec o săptămână întreagă pregătindu-se pentru venirea noului an. Casa trebuie curățată foarte bine pentru a preveni apariția oricăror spirite rele. Toate datoriile trebuie plătite și mai ales, toate certurile rezolvate și greșelile iertate. Eliberați de rele, oamenii pot păși cu încredere în an, sperând la pace și prosperitate. În ziua de Anul Nou se scriu pe o hârtie visele și dorințele. Pentru japonezi, Anul Nou, numit “Oshogatsu”, este una dintre cele mai importante sărbători și un simbol al înnoirii. Sunt organizate “petreceri de uitat anul” sau “Bonenkai”, prin care oamenii lasă în urmă problemele și grijile anului pe cale să se încheie și se pregătesc pentru un nou început. Pe 31 decembrie, la miezul nopții, familiile merg la cel mai apropiat templu pentru a împărți sake (băutura tradițională, n.r.) și pentru a asista la cele 108 de lovituri de gong care anunță trecerea în noul an (această cifră reprezintă numărul păcatelor acumulate într-un suflet de-a lungul anului, iar loviturile de gong simbolizează alungarea păcatelor unul câte unul și purificarea sufletelor). Pe 1 ianuarie, copiii primesc otoshidamas — mici cadouri cu bani înăuntru.

În Grecia o pâine specială numită “Vasilopita” este servită de Revelion. Un bănuț se ascunde în interiorul acesteia când se pune la cuptor. Pâinea se taie exact la miezul nopții și cine primește bucata cu premiul va avea noroc în anul care vine. Aici, ziua de Anul Nou este dedicată Sfântului Vasile, vestit pentru bunătatea sa. Copiii își lasă încălțările lângă șemineu în noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfântul cel bun.

În Spania există tradiția de a se mânca 12 boabe de struguri la miezul nopții de Revelion. Fiecare reprezintă o lună din anul ce urmează. În funcție de cât de dulce este, așa va fi și luna respectivă: mai bună sau mai dificilă. Pentru mirese, noaptea de Anul Nou reprezintă ocazia de a-și strecura verigheta în cupa de șampanie și de a ciocni.

La Napoli, în Italia, Anul Nou este întâmpinat printr-un obicei special, care constă în a arunca pe fereastră obiecte vechi, simboluri ale anului care a trecut. Astfel, obiecte de mobilier, vase, haine etc. ajung în stradă, spre nefericirea gunoierilor, care trebuie să treacă în timpul nopții pentru a face curățenie. În noaptea de Anul Nou, numita “Capodanno”, italienii obișnuiesc să pună pe masă mâncăruri speciale, despre care se spune ca aduc bogăție și abundență.

În Olanda, Oudejaarsdag sau “ziua anului trecut” (31 decembrie) este sărbătorită prin multe focuri de artificii, care încep în zori și țin până târziu în noapte. De altfel, aceasta este singura zi în care artificiile sunt autorizate, ele fiind puse în vânzare cu numai trei zile înainte de Anul Nou.

Rușii obișnuiesc să deschidă ușile și ferestrele pentru ca noul an să intre în casă. În Rusia o băutură din vodcă, suc de lămâie și apă de la robinet este denumită “apa murdară” și se bea pentru a opri ghinionul.

În ebraică, Anul Nou se traduce prin “Rosh Hashanah”. Este un moment sacru, când oamenii se gândesc la ceea ce au facut rău în trecut și promit că vor fi mai buni în viitor. Ceremonii speciale au loc în sinagogi, unde se cânta la shofar, un instrument special. Copiii primesc haine noi, iar masa cuprinde obligatoriu fructe și produse din făină, pentru a aminti de vremea recoltei.

În India, Anul Nou se sărbătorește diferit în funcție de regiune. În Bengalul de Vest, oamenii se împodobesc cu flori, pe care le colorează în roșu, roz, violet sau alb. Femeile poartă haine galbene, culoarea primăverii. În sudul Indiei, mamele pun mâncare, flori și daruri într-o cutie specială, pentru copii. În dimineața Anului Nou, copiii trebuie să țină ochii închiși până sunt conduși de mână la cutia cu daruri. În India Centrala, steagurile portocalii împodobesc toate clădirile în ziua de Anul Nou.

În SUA, Anul Nou este așteptat pe străzile orașelor, ca și în Canada. Toată lumea sărbătorește intrarea în Noul An la petreceri tradiționale, uneori la baluri mascate când toată lumea vine costumată tematic și cu măști (conform tradiției oaspeții trebuie să își dea jos măștile la miezul nopții). Tot la miezul nopții, sună clopotele și sirenele, cerul este inundat de artificii și toată lumea strigă într-un glas ”Happy New Year!”. Mai cunoscut este poate obiceiul americanilor de a împărtăși un sărut pasional cu persoana iubită la miezul nopții, despre care se crede că va șterge amintirile neplăcute ale trecutului, deschizând calea către un viitor încărcat de dragoste. În New York, o tradiție de peste 100 de ani a fost cea de a se arunca o minge în Times Square. Este cel mai cunoscut obicei de a arunca ceva la miezul nopții de Revelion. Acest lucru se întâmplă și în Hong Kong, Sydney, Rio de Janeiro, San Antonio și Sacramento (California). În alte zone se aruncă diverse lucruri pentru a marca Anul Nou: în Easton (Maryland) — un crab, în Atlanta (Georgia) — o piersică, în New Orleans — o oală.

e-Cultura.info/ Documentare — Marina Bădulescu

Conținutul website-ului www.e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.

Sf.Ierarh Vasile cel Mare

Sf.Ierarh Vasile cel Mare

Sf.Ierarh Vasile cel Mare

Sfantul Vasile cel Mare este prăznuit în Biserica Ortodoxa Română pe 1 ianuarie si pe 30 ianuarie alaturi de Sfintii Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur.

S-a nascut in anul 330, in Capadocia, intr-o familie numeroasa. A avut patru surori si patru frati. Cinci din cei noua au devenit sfinti in calendarul Bisericii Ortodoxe, alaturi de parintii lor, Vasilie, Emilia si Macrina cea Batrana, bunica Sfantului Vasile. Doi dintre fratii sai au ajuns episcopi: Grigorie de Nyssa si Petru II de Sebaste, iar sora sa, Sfanta Macrina cea Tanara, a ajuns un model de viata ascetica.

Temelia educatiei sale este pusa de tatal sau, Vasile, profesor de retorica la Neocezareea in Pont, fiu al Sfintei Macrina cea Batrana si elev al Sfantului Grigorie Facatorul de Minuni. A studiat la Cezareea Capadociei, la Constantinopol si Atena, insusindu-si tot ceea ce era mai bun din cultura pagana. In anul 356 revine in tara si devine profesor de retorica.


Troparul Sfântului Vasile cel Mare


In scrisoarea nr. 155,Sfântul Vasile cel Mare ii cere lui Junius Soranus, comandantul militar al Scythiei Minor, sa-i trimita moastele martirilor din aceste parti. Acest guvernator ii trimite moastele Sfantului Sava, martirizat de goti la nord de Dunare, in anul 372. Amintim ca pe 10 octombrie 1777, patriarhul ecumenic Sofronie, impreuna cu Sinodul de la Constantinopol, a hotarat sa daruiasca Mitropolitului Tarii Romanesti titlul onorific de loctiitor al scaunului Cezareei Capadociei pentru ajutorul material oferit Patriarhiei Ecumenice aflata sub stapanire otomana.

Dupa ce Biserica Ortodoxa Romana a fost ridicata la rangul de Patriarhie, in anul 1925, acest titlu a inceput sa fie purtat si de catre Patriarhul Romaniei, intrucat acesta este si mitropolit al Tarii Romanesti.

Numele Vasile, foarte raspandit in toata lumea crestina, provine din grecescul basileios, care la randul lui sta in legatura cu basileos, “rege”, “imparat”, “bazileu”. Latinii l-au redat prin Basilius. La noi astazi e curenta forma Vasile (la vechiul Vasilie pare sa fi renuntat chiar si conservatoarea limba bisericeasca), cu prescurtarea populara Sile. Feminine ca Vasila sau Vasilca se intalnesc astazi destul de rar, fiindu-le preferat mai gratiosul Vasilica. Diminutivele mai frecvente sunt Vasilica si Sica/Sica.

e-Cultura.info

Conținutul website-ului www.e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.

Concertul de Anul Nou de la Viena 2019 – VIDEO

Sala de Aur de la Musikverein Viena

Sala de Aur de la Musikverein Viena

Un adevărat ritual al fiecărui început de an, o tradiţie muzicală extrem îndrăgită în întreaga lume, Concertul de Anul Nou de la Viena va fi transmis şi anul acesta la Televiziunea publică, de la ora 12.15, în prima zi a lui 2019 și pe site-ul www.e-cultura.info.

Ce ne va aduce Noul An nu putem şti, dar, până vom afla, pe 1 ianuarie, avem parte de clasica feerie a Concertului de Anul Nou de la Viena. Mai bine de două ore de eleganţă şi rafinament prin spectacolul muzicii familiei Strauss, în transmisiune directă din impunătorul decor al Sălii de Aur de la Musikverein Viena.

An după an, Concertul de Anul Nou de la Viena transformă Orchestra Filarmonicii din Viena în cel mai important ambasador muzical al Austriei. Şi al Europei, cu tot ce are mai reprezentativ bătrânul continent în materie de graţie şi armonie, valsul vienez.


SURSA. TVR


Mesajul către lume al Simfonicului din Capitala muzicii este, ca de fiecare dată, unul de speranţă, prietenie şi pace, în spiritul proaspăt şi energic al unui nou început. Nostalgie pentru 2018 şi optimism pentru anul ce vine, sentimente reorchestrate de o muzică accesibilă şi dinamică.

Ziua de 1 ianuarie 2019 marchează aniversarea a 60 de ani de când acest „concert al concertelor” este transmis, prin intermediul camerelor de televiziune, în întreaga lume, Anul acesta, Concertul de Anul Nou este televizat în peste 90 de ţări de pe mapamond şi va fi urmărit de mai mult de 40 de milioane de telespectatori.

Concertul va fi dirijat de Christian Thielemann, în premieră la pupitrul Orchestrei Filarmonicii din Viena. În cursul stagiunilor curente, muzicianul german colaborează frecvent cu orchestra vieneză, încă din anul 2000, şi deţine postul de dirijor principal al Dresden Staatskapelle şi director artistic al celebrului Festivalul de Paşti de la Salzburg, Thielemann este un interpret cunoscut şi melomanilor români, fiind prezent chiar cu orchestra din Dresda în ediţia 2015 a Festivalului Internaţional ”George Enescu”. Între modelele sale muzicale se numără Herbert von Karajan dar şi Willy Boskovsky, unul dintre cei mai longevivi concert-maeştrii ai Filarmonicii din capitala austriacă.

Christian Thielemann este un bun cunoscător al creaţiei dinastiei Strauss şi al muzicii de operetă, între lucrările alese pentru programul pe care îl dirijează în premieră la Viena numărându-se valsurile Nordseebilder (Imagini de la Marea Nordului) şi Künstlerleben” (Viaţă de artist) de Johann Strauss fiul, dar şi mai melancolicul Sphärenklänge” (Muzica sferelor) al fratelui său mai mic, Josef.

Programul de anul acesta este pur vienez şi aproape exclusiv straussian, cu valsuri, polci, marşuri şi câteva celebre extrase instrumentale din operetele familiei care a dat tonul muzicii în capitala Austriei aproape un secol şi jumătate. Sunt doar doi compozitori din afara dinastiei Strauss anul acesta: Carl Michael Ziehrer, cel mai temut rival al familiei Strauss în timpul vieţii, şi Josef Hellmesberger Jr., reprezentantul a două mari familii muzicale care a trăit tot la Viena, timp de trei generaţii.

Baletul de Stat din Viena ne va încânta cu creaţiile lui Andrei Kaidanovski, tânăr coregraf vienez de origine rusă care îşi face debutul la Concertul de Anul Nou cu ”Künstlerleben” şi ”PasmanCsárdás” de Johann Strauss fiul.

Valsul ce descrie metaforic viaţa de artist este un tribut adus aniversării a 150 de ani de existenţă a Operei de Stat din Viena, impozantul edificiu de pe Ringstrasse fiind locul ales pentru momentele coregrafice moderne, realizate în foyer, pe scenă, în sală şi chiar pe terasa acoperişului.

Momentull a fost filmat de soliştii baletului la Castelul Grafenegg din Austria Inferioară, loc pitoresc în care se desfăşoară un important festival european de muzică clasică, costumele lor fiind semnate de Arthur Arbesser, un vienez stabilit la Milano, acolo unde a studiat cu Giorgio Armani.

Chiar şi florile trebuie să fie vieneze la Musikverein, odată cu întreruperea tradiţiei din 1980 care consfinţea ca oraşul italian San Remo să le livreze în fiecare an. Marea de flori din sală e îngrijită acum de grădinarii şi designerii florişti de la Viena City Garden, cei care încep să decoreze Sala de Aur încă din 27 decembrie, în paralel cu repetiţiile orchestrei.

Rezultatul? Îl vom vedea şi mai ales auzi în prima zi a lui 2019, atunci când alături de Orchestra Filarmonică din Viena şi dirijorul Christian Thielemann vom spune şi noi ”PrositNeujahr 2019”! La Mulţi Ani 2019!

e-Cultura.info


Share-uiește cu prietenii.

Ascultă în soundcloud Anul 2019 decretat de președinte ca Anul Cărţii în România

Anul 2019 decretat de președinte ca Anul Cărţii în România

Anul 2019 decretat de președinte ca Anul Cărţii în România

Preşedintele Klaus Iohannis a semnat, decretul pentru instituirea anului 2019 ca Anul Cărţii în România, informează Administraţia Prezidenţială. Proiectul de lege prevede lansarea unui program la nivel naţional „România citeşte”, care presupune promovarea lecturii în şcoli.

Camera Deputaţilor a adoptat, pe 28 noiembrie, în calitatea de for decizional, proiectul de lege care prevede instituirea anului 2019 drept “Anul Cărţii”, ocazie cu care se va lansa programul naţional “România citeşte” care vizează promovarea lecturii în şcoli.

AUDIO

„Se instituie anul 2019 drept ”Anul cărţii. În anul Cărţii se lansează programul naţional România citeşte. Acesta se va desfăşura în cadrul unităţilor şcolare şi presupune organizarea de întâlniri săptămânale ale elevilor cu voluntari (părinţi, personalităţi publice, jurnalişti etc) care să le citească fragmente din opere literare în scopul încurajării lecturii”, se arată în proiectul legislativ.

În contextul celor de mai sus, însă, inițiativa senatorilor Vlad Alexandrescu (USR) şi Ovidiu Raeţchi (PNL) de a institui în acest an un an al cărții în România a fost mai mult decât binevenită. Este o necesitate reală. Proiectul legislativ a fost adoptat, în 3 ianuarie 2019 fiind publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 3, Legea nr. 357/2018 care atestă oficial Anul Cărții în România.

Noul statut al anului 2019 este un motiv în plus să devii un cititor mai bun. Stabileşte-ţi obiective literare şi nu te abate de la ele, iar peste 12 luni vei simţi că ai onorat cum se cuvine Anul Cărţii. Noi îţi lansăm o provocare care te va ajuta să îţi alegi volumele pe care urmează să le devorezi.

La final de an, însă, comparativ cu alte țări, mersul la bibliotecă, care, hei, se practică și la alții, conținutul educațional de liberă circulație sau pirateria nu explică lipsa de interes pentru cărțile din librării. La nivelul Uniunii Europene, România se află pe… ultimul loc (ați ghicit) în ceea ce privește piața de carte. Ne mai lăudăm și cu o rată simpatică de analfabetism funcțional (aproximativ 40%), cea mai ridicată din UE.

e-Cultura.info

 

Ți-a plăcut articoul?

Distribuie.




  
  • CATEGORII

  •   
                                                                                  Carte   Arte vizuale   Cronică de teatru   Teateru-Film   Muzică-Dans   Etnografie   Târguri și expiziții   Istorie   Cetăți și castele                                                                                   Spiritualitate   Articole Externe   Știință   Interviu   Documentar    Personalități culturale   Actualitate culturală   Emisiuni   Live

     
        
  • DESPRE

  •   
                                                                                 Despre   Termeni și condiții   Cod de conduită   Politică de cookkie   Kit de presă   Hartă site   Portofoliu   Susține site-ul   Contact

     
     
  •  

     

    © 2020 e-Cultura.info. Toate drepturile rezervate.

    Site premiat în cadrul festivalului Simfest



    Conținutul acestului site se supune legii dreptului de autor. Este interzisă republicare, redistribuirea, publicarea în eter sau pe alte site-uri fără un acord prealabil.