fbpx

                                                                             pictogramae

Adrian Găzdaru noul director al Teatrului Excelsior

Adrian Găzdaru

Adrian Găzdaru

Noul director al Teatrului Excelsior, Adrian Găzdaru, vorbește, despre proiectele pe care dorește să le pună în aplicare în București, afirmând că printre obiectivele sale se află și acela de a atrage adolescenții spre teatru.

El admite că este mai greu de condus un teatru care poartă amprenta unui mare actor — Ion Lucian. ‘‘Este mult mai greu să conduci teatrul unui vis, și mă refer aici la teatrul maestrului Ion Lucian, care s-a luptat să existe această bijuterie teatrală în buricul Bucureștiului. Eu, moral, sunt obligat să împlinesc acest vis, să-l duc mai departe. Teatrul Excelsior este visul dânsului”, spune Adrian Găzdaru.

Reporter: Ce v-a determinat să plecați de la conducerea unui teatru cu repertoriu pentru adulți, cel de la Bacău, și să veniți la un teatru pentru publicul tânăr și foarte tânăr?

Adrian Găzdaru: Ruptura a fost, pentru foarte mulți, de neînțeles. Am considerat că ciclul meu ca manager la teatrul băcăuan s-a încheiat, am reușit în mare parte să realizez tot ceea ce mi-am propus acolo, bine, mai sunt unele mici sau mari proiecte pe care eu mi-am dorit să le fac acolo și nu am reușit să le fac din cauze financiare, nu din cauză de trupă sau de public, dar am reușit să aduc regizori importanți, care să lucreze cu trupa băcăuană, am reușit să aduc scenografi importanți, am reușit să-i scot la festivaluri naționale și internaționale cu producțiile teatrului și am reușit ceea ce rămâne ca un simbol al teatrului băcăuan — să reiau un festival de tradiție de la Bacău, care, până în 1992 când s-a încheiat, să spunem, o primă etapă a festivalului, se numea Gala recitalurilor dramatice, foarte bine cunoscut în lumea teatrală românească pe timpul acela, și să o revigorez sub un brand nou care se numește Gala Star, o Gală Star care a adus pe plaiurile băcăuane nume importate ale teatrului și filmului românesc și internațional.

De ce am plecat de acolo și am venit la un teatru cu adresabilitate către tinerii între 3 și 18 ani? Răspund foarte simplu: maestrul meu Mircea Albulescu, cu întreaga echipă de profesori — și mă refer aici la regretatul Cătălin Naum, regretatul Dinu Manolache și domnul Adrian Titieni, rectorul UNATC-ului — au reușit să ne insufle, să ne coordoneze și să ne canalizeze între două extreme — joc și joacă. Jocul se referă la acea perioadă a vieții de când ne naștem și până — îmi permit eu să pun o limită cam pe la 12 ani, când credem în tot ceea ce facem, credem în tot ceea ce vedem, credem în tot ceea ce auzim, credem în tot ceea ce citim, credem în tot ceea ce vizualizăm la TV sau pe internet, ne transpunem în pielea personajului, pentru că toate sunt niște personaje, și suntem actori de mici, actori cu credință, cu pioșenie față de jocul vieții. Cel mai concludent exemplu este atunci când fetițele vin de la grădiniță sau de la școală și își așază toate păpușile pe pat, ca și cum ar fi grupa ei de la grădiniță, iar ea se erijează în educatoare și începe să facă cu păpușile ceea ce a făcut educatoarea cu ei.

Reporter:  Aveți deja două luni și jumătate de când sunteți la conducerea Teatrului Excelsior. Cum v-ați acomodat?

Adrian Găzdaru: Am crezut că va fi greu. Am plecat dintr-o lume pe care o cunoșteam, o lume în care aveam foarte multe prietenii, foarte multe relații, o lume care mă cunoștea, și am venit într-o lume necunoscută. Nu total, în lumea noastră teatrală ne cunoaștem și dacă suntem la Dorohoi sau dacă suntem la Zimnicea, tot ne cunoaștem. Dar am intrat într-un malaxor în care se amestecă și se creează un amalgam de opinii, de sentimente. Vreau să spun că mă simt ca acasă. Mi-a fost un pic teamă pentru că totuși Bucureștiul, în momentul în care intri în malaxorul Bucureștiului, trebuie să mergi cu valul. Eu încă încerc să stau un pic deoparte și să văd din afară tot ceea ce se întâmplă pentru a putea să-mi aleg drumul pe care plec, hai să zicem, în această etapă a vieții. Am găsit aici un colectiv foarte cald. Mi-a fost teamă de răceala bucureșteană. Sincer mi-a fost teamă, dar sunt niște oameni minunați, chiar dacă sunt, de exemplu, vreo nouă actori angajați și vreo 28 colaboratori. Mă simt aici ca într-o familie, mă simt ca și cum aș fi plecat de la mama și de la tata, m-am căsătorit și am plecat într-o altă familie. E frumos și mă simt ca acasă, mă simt nemaipomenit.

Reporter: La Bacău ați avut multe proiecte pe care le-ați și realizat. Care sunt principalele proiecte și programe pe care intenționați să le puneți în aplicare la Teatrul Excelsior?

Adrian Găzdaru: Eu tot ceea ce am făcut la Bacău am lăsat la Bacău. Aici am venit cu sufletul deschis și am zis: Gata! Este o altă etapă a vieții, o iau de la zero. Mi-am creionat planul de management, cu care am și câștigat concursul, mi l-am creat pe cinci misiuni. De ce? Pentru că eu cred că teatrul, nu contează că este de dramă sau este pentru copii și tineret, el trebuie să aibă adresabilitate, chiar dacă eu sunt îngrădit între 3 și 18 ani, trebuie să aibă adresabilitate către toate categoriile sociale, pentru că teatrul este al comunității și trebuie să deservească comunitatea și trebuie să reflecte nevoile comunității. Nu au nicio vină copiii, de exemplu din Ferentari, că trăiesc într-o anumită zonă socială și cu copiii din Pipera care au o altă oportunitate socială. Eu încerc să creez aici o simbioză între ei întrucât copilăria este una singură. Copilul gândește ca și copil. Copilul se joacă, dacă n-ar fi îngrădit de părinți, s-ar juca și cu copilul țigan sau cu copilul cu handicap, pentru că la ei nu există aceste criterii, aceste valori, la ei există universul copilăriei, transpunerea sufletului.

Reporter: Ați afirmat recent că intenționați să creați o ludotecă. Aveți resursele necesare, și nu mă refer doar la cele financiare, ci și la profesioniștii care să se ocupe de cei mici?

Adrian Găzdaru: Da, avem profesioniștii și aceștia sunt actorii, dar voi merge foarte mult și pe voluntariat. Voi încerca să atrag la Teatrul Excelsior și în cadrul acestei ludoteci tot felul de persoane avizate, care să știe să se joace cu copiii. Această ludotecă, de la misiunea Excelsior în sprijinul familiei, vreau să o creez în sprijinul acelei categorii de public, și mă refer la publicul cu vârste între 30 de ani și 45 de ani, care își doresc să evadeze din rutina vieții și vor să se ducă la teatru, dar nu pot pentru că nu au cu cine să lase copilul. Pentru asta vreau să creez un parteneriat între Teatrul Excelsior și teatrele de dramă. Părintele va veni, ne va arăta biletul cumpărat la Teatrul Național, Nottara, Odeon, etc și în momentul acela va cumpăra un bilet și pentru copilul lui. Vor putea pleca liniștiți să vizioneze spectacolul respectiv, iar noi le vom oferi copiilor un spectacol după care vom începe să facem discuții cu ei, în urma vizionării spectacolului, vom începe să interacționăm cu ei prin voluntarii pe care-i vom aduce în cadrul acestui proiect, vom încerca să vedem care sunt nevoile lor. Vom încerca să facem, bineînțeles și dacă părinții își doresc, și această interacționare dintre părinte și copil. Vom crea, de exemplu, acel spațiu în care copiii să stea jos în stal, iar părinții să stea sus la balcon și, fără ca acești copii să știe că părinții sunt sus, să înceapă să-și dea drumul să vorbească. Dacă ar fi de acord și cei de la Ministerul Muncii și Familiei să participe la acest program, la acest proiect, noi am vrea să încercăm să-i facem pe părinți să-și aducă aminte de universul copilăriei și să încerce să interacționeze cu copilul, măcar zece minute pe zi sau acea oră pe care o petrec aici, în Teatrul Excelsior. Din păcate, lipsa comunicării între generații naște monștri.

Reporter:  Aveți de asemenea un program dedicat preadolescenților. Cum credeți că îi veți convinge să răspundă și să vină în sala de spectacol știind că este greu ca pe acești tineri să-i poți lua din fața calculatorului?

Adrian Găzdaru: Este o luptă foarte grea. Mai degrabă aș prefera să mă lupt cu balaurul decât cu calculatorul, cu internetul. Dar cred că prin producțiile noastre, prin profesionalismul de care dă dovadă și de care va da dovadă trupa Teatrului Excelsior, cred că vom reuși, într-un timp, hai să spunem mediu, să-i aducem la teatru și să-i “vaccinăm” cu acest microb care este teatrul, pentru că un popor are nevoie de cultură. Un popor, în momentul în care este foarte, foarte stresat, încearcă să evadeze. Unde poate evada? Poate evada în zona bisericii, poate evada în zona teatrului, pentru că teatrul este, hai să spunem, un cumul de factori care îngemănează atât cultura, cât și religia, cât și socialul, financiarul, tot.

Teatrul poate fi folosit ca terapie, ca terapie de grup. Voi încerca să inițiez la București ceea ce am făcut și la Bacău, acel “bilet în așteptare”, care funcționează pe principiul “cafelei în așteptare” care a luat naștere în Italia. Mie mi-a plăcut foarte mult acest lucru, ca și concept, și am luat acel concept și l-am băgat în teatru, intitulându-l “bilet în așteptare”. Cred că toate magazinele, toate barurile ar trebui să aibă acest concept. Fiecare să și-l denumească cum vrea, dar structura lui este aceasta: noi, comunitatea, ajutăm comunitatea, îi ajutăm pe acei oameni să nu mai cerșească, pentru că ei știu că dacă merg la farmacie își pot lua o aspirină sau un paracetamol, pentru că în momentul în care eu îmi cumpăr o folie de aspirină, mai las un leu sau doi care să fie băgați într-o urnă și acolo să se știe clar că aceia sunt bani în așteptare, medicamente în așteptare. Spectatorii care vin la teatru cumpără un bilet, este 10,80 lei unul. Ok, mai dau încă 10,80 lei și atunci un copil de pe stradă sau un copil defavorizat sau unul dintr-o casă de copii vine și întreabă: ”Aveți un bilet în așteptare?” Noi îi spunem: ”Da, poftim!”, și el atunci intră. Dar trebuie, în primul rând, ca noi, comunitatea, să ne ajutăm pe noi, pentru că primăria te ajută, dar nu are destule resurse să-i ajute pe toți. Hai să completăm noi ceea ce dă primăria. Ei pot da o cazare gratuită, o masă caldă, un medicament. Hai să dăm și noi restul, să dăm și noi pentru suflet.

Reporter: În calitate de regizor ați mai lucrat în teatre pentru copii. Ce fel de povești se spun astăzi copiilor și cum, atât din perspectiva regizorului, cât și din cea a părintelui?

Adrian Găzdaru: Eu cred foarte mult în poveste. Eu nu cred în acele desene care se difuzează acum pe canalele de desene animate. Mi-au rămas întipărite în memorie niște desene cu niște vaci cu ugerele mari, vulgare. Eu nu cred în astea, eu cred în poveștile cu Frumoasa și Bestia, cu Bambi, cu Albă ca Zăpada, cred în poveste și eu am încercat, indiferent că am montat spectacole pentru adulți sau spectacole pentru copii, să mă țin de poveste. Nu vreau să mă erijez acum în mare regizor, pentru că la mine este o chestie de hobby și poate că este o descărcare a frustrărilor acumulate de-a lungul celor 50 de spectacole, de roluri, pe care le am în portofoliu. Lucrez cu actorul așa cum mi-aș dori să lucreze un regizor cu mine.

Reporter:  Așa cum spuneați, la Bacău ați revitalizat festivalul Gala Star. Vă gândiți să faceți ceva asemănător și la București?

Adrian Găzdaru: Da, aici, la București, împreună cu echipa de proiect — și mă refer la Oana Borș, Andreea Dumitru, Mirela Sandu — începem trei proiecte. Începem proiectul pe care noi l-am intitulat în planul de management “New drama”. Acesta are adresabilitate către adolescenții înzestrați care pot să scrie piese de teatru, care pot să scrie dramaturgie sau beletristică. Ne adresăm lor, iar toate piesele, chiar dacă au fost premiate sau nu, vor fi regăsite după aceea pe site-ul Teatrului Excelsior. Acesta va fi la nivel național. După aceea, vrem să inițiem două festivaluri: unul al adolescenților pentru adolescenți. Sunt vreo șase sau șapte festivaluri de adolescenți, foarte importante în lumea lor și foarte mulți manageri și directori de teatre ar trebui să vadă aceste spectacole făcute de ei, scrise de ei, regizate de ei, cu scenografia lor. Ar trebui să vadă cu câtă credință joacă, cu câtă dăruire, să vadă cât de bine organizați sunt, pe departamente, mai bine decât foarte multe teatre din țara asta. Avem de învățat de la ei, nu trebuie să ne fie rușine să învățăm de la ei. Al treilea festival, care va fi tot internațional, va fi festivalul profesioniștilor cu adresabilitate către copii, preadolescenți, adolescenți, pentru a pune față în față profesionistul cu amatorul, cu neinițiatul, care este adolescentul sau preadolescentul, ca să învețe de la profesioniști. De aceea vreau să-l fac internațional, vreau ca tinerii să-i vadă și pe ceilalți de afară, exact cum a fost la Gala Star. Știu că poate voi avea aceleași probleme la început, cum am avut cu Gala Star.

Reporter: În continuare sunteți implicat la Bacău și în alte proiecte, nu doar în Gala Star. Veți continua să urcați pe scena de la Bacău?

Adrian Găzdaru: Dacă voi fi chemat, da. Dar voi aduce de acolo regizorii cu care am lucrat — Alexander Hausvater, Alexandru Dabija, o regizoare din Rusia care are teatrul la teatrul rusesc de la Berlin și care este eleva ultimului discipol al lui Stanislavski. Am discutat cu ea să facem un proiect la Bacău, dar pe care s-ar putea să-l aducem aici, respectiv “Regele Lear”, pe care ea l-a sintetizat la două personaje și șase globuri de sticlă, pe care, în funcție de cum le așezi pe față, lângă față, distorsionează imaginea ta și se transformă în personaj. Deci, este o nebunie, mie mi-a plăcut foarte mult.

Reporter:  Dar la București veți mai urca pe scenă?

Adrian Găzdaru: Da. Îmi e dor de scenă. Deocamdată să rezolvăm alte probleme. Din această cauză am renunțat la scenă și la Bacău, fiindcă am încercat să merg în paralel cu managementul, să-l îngemănez cu actoria. Începusem la un moment dat să le fac prost pe amândouă și atunci am zis stop. Hai să mă ocup de chestia asta, că actoria este ca mersul pe bicicletă, nu o uiți, și am mai intrat doar în două sau trei spectacole pe perioada de management, și am mers un pic acolo, în paralel. Aici sunt la început de drum, voi încerca să merg mai departe cu management și, dacă timpul îmi va permite și voi avea timp, în momentul acela voi urca pe scenă, fiindcă îmi este dor de scenă. Meseria mea este de actor, nu de manager.

Reporter: Ați început în forță lucrul în Teatrul Excelsior cu spectacole invitate la festivaluri, iar acum cu premiera la “Kiki și Bozo”? Cum ați reușit să demarați și să concretizați aceste proiecte?

Adrian Găzdaru: Da, este adevărat, am pornit foarte în trombă, dar dacă nu făceam asta și încercam încet-încet să urc treptele, pierdeam foarte mult timp. Nu mai este timp de pierdut. Eu le-am spus colegilor mei, la ședința cu tot colectivul, în felul următor: este mult mai greu să conduci teatrul unui vis, și mă refer aici la teatrul maestrului Ion Lucian, care s-a luptat să existe această bijuterie teatrală în buricul Bucureștiului. Eu, moral, sunt obligat să împlinesc acest vis, să-l duc mai departe. Teatrul Excelsior este visul dânsului. Dar de fapt este dorința dânsului să ofer publicului tânăr această sală, acest templu al teatrului românesc.

Reporter:  În afară de spectacolul “Kiki și Bozo” care a avut deja prima premieră, ce mai pregătiți pentru actuala stagiune?

Adrian Găzdaru: Va mai fi pe 14 noiembrie premiera spectacolului “Momo”, care se adresează adolescenților și este regizat de o tânără regizoare de la Botoșani, care este și actriță, și regizor, și profesor de teatru la Botoșani, și care este foarte, foarte bună pe linia aceasta. Cu trupa ei de teatru de la Botoșani ia premii la toate festivalurile la care participă, în țară sau străinătate. Și atunci, fiindcă acest public al adolescenților a fost vitregit în ultimii ani, vreau să le ofer acest spectacol.

Teatrul, când am venit eu, nu știu dacă trecuseră două săptămâni, am reușit să înscriu producțiile Teatrului Excelsior la opt festivaluri. Chiar ultimul festival din acest an va fi la Bistrița unde, pe 28 — 29 noiembrie, vom juca “Momo”, cea mai nouă premieră. Teatrul Excelsior a fost foarte bine primit la Brăila, la Pitești, la Oradea, pe 18 am plecat la festival la Turda, am jucat în cadrul festivalului organizat de ArCuB, am jucat în cadrul festivalului organizat de Teatrul ”Ion Creangă”. Eu zic că activitatea festivalieră a teatrului a demarat și să dea Dumnezeu să ne țină năravul acesta bun și în anii următori.

e-Cultura.info/Autor: Petronius Craiu

Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like. Urmăreşte: www.e-cultura.info pe FACEBOOK

Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like. Urmăreşte: www.e-cultura.info pe FACEBOOK

Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like. Urmăreşte: www.e-cultura.info pe FACEBOOK

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                     

                                                                                                                                                                                         Acasă    Carte   Arte vizuale   Teatru și Film   Muzică-Dans   Etnografie   Istorie   Spiritualitate   Articole Externe   Știință   Festival                                                                      Actualitate culturală   Interviu   Documentar   Știri estivale   Proiecte Culturale   Timișoara 2021   Emisiuni
                                                                                                                                                                   
                                                                     Despre   Cod de conduită   Termeni și condiții   Protecția datelor   Politică de cookies   Arhivă   Hartă site   Press kit   Contact

© 2014 - 2019 e-Cultura.info.

                                          
                                                                     
                                                                                                         

                                                                                                                                                                                                             
Versiunea: mobil  |  computer