fbpx

Categorie: CRONICĂ

Te rugam să apreciezi sau să distribui

 
                                                                                                                                                                 


Contraste la diferite nivele

Contraste la diferite nivele

Contraste la diferite nivele

Expozantul, având o formație tehnică, dar și o profundă și de lungă durată experiență artistică -prezință pe simeze circa 40 de lucrări, dintr-o serie mai amplă. ”Contraste” adună laolaltă lucrări de grafică realizate pe hârtie și pe pânză, având ca punct de plecare calculatorul și ideea de bază, dezvoltată și urmărită cu finețe a unor serii numerice.

Rezultatul este unul care asociază știința cu emoția umană. De unde și până unde se întinde tehnologia? Unde și când intervine sensibilitatea artistului? Sunt întrebări firești pe care și le va pune oricare vizitator al expoziției. Cu certitudine, toate piesele de pe simeză au un punct de plecare teoretic, științific, aceeași idee a sistemului numeric.

Această abordare îi permite lui ALEXANDRE MAKAROVITSCH să dezvolte pe suportul ales, scheme compoziționale ample, cu un oarecare grad de complexitate, în care suprafețele de culoare să fie extrem de bine delimitate. Liniile drepte și unghiularitățile joacă roluri fundamentale până spre finalul rezolvării fiecărei lucrări de grafică. Atunci intervine direct mâna artistului care ia ”în atenție” fiecare modul și îl duce pe o altă treaptă a analizei sensibile. Ductul mai accentuat sau mai fin, mai apăsat ori dimpotrivă aproape transparent dă o cu totul altă direcție de interpretare graficii semnate ALEXANDRE MAKAROVITSCH.

Desenul în sine inițiază alt tip de discurs. În acest dialog se introduce în plus, și felul diferențiat de tratare a suprafețelor. Mate și opace, unele dintre ele sunt asociate cu suprafețe în care transluciditatea suportului se face foarte bine simțită.

Dincolo de principalul tip de ”contraste” pe care ALEXANDRE MAKAROVITSCH l-a avut în vedere când și-a denumit expoziția – remarcăm multe altele, la fel de importante în receptarea graficii sale. Între plinătatea motivului și suprafața albă a hârtiei descoperim un alt tip de contrast. Apoi, dacă între cald și rece –n-am spune că există un consistent dialog, subliniem valoarea pe care o are suprafața lisă alăturată celei modelate ori linia ondulată, în raport cu linia dreaptă.

În general, lucrările de grafică ale lui ALEXANDRE MAKAROVITSCH au o dinamică deosebită, construcția lor pe verticală oferind privitorului imagini exclusiv ascendente, cu toate implicațiile simbolice, aferente lor.

e-Cultura.info


Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.

Farmecul apei în acuarela Ligiei Podorean-Ekstrom

Farmecul apei în acuarela Ligiei Podorean-Ekstrom

Farmecul apei în acuarela Ligiei Podorean-Ekstrom

Cu acuarela arhitectei Ligia Podorean-Ekstrom m-am întâlnit în urmă cu 8 ani în spațiul expozițional de la parterul Universității de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” din București și am fost profund emoționată de constatarea simplă, că descopeream fluidități minunate lucrărilor aflate în expunere.

Prea puțin se face astăzi acuarelă de acest tip, pe hârtie udă și cel mai adesea, se vorbește de tehnica acuarelei și acolo unde nu este cazul. Una este, artistul să folosească culori de apă, alta este să realizeze acuarelă.

Recent, la Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” a fost organizată o nouă și surprinzătoare expoziție a aceleiași excepționale acuareliste. De data această însă, numărul și varietatea pieselor aflate în expunere erau cu mult mai mari. Spațiul de astă dată substanțial mai larg a permis o etalare cu adevărat impresionantă de acuarele.

Pe simeze s-au văzut lucrări variate, toate speciale datorită în primul rând, execuției magistrale: de la cele foarte mici, delicate bijuterii în care gestul îndrăzneț și spontaneitatea vorbeau de la sine, la cele de dimensiuni mai mari, chiar ample în care naturalețea surprinderii unui peisaj ori a unui interior era dublată de știința compoziției.

Dincolo de execuție, traseul vizual pe care îl oferea artista plimba privitorul dintr-un colț al lumii într-altul, din nordul în sudul Europei, și spre exemplu, din Hawai în Modova; de la mare la munte părea a fi doar un pas; dintr-un peisaj înghețat, în căldura toridă a unei veri prăfoase, vizitatorul era purtat cu ușurință prin umidate, uscăciune ori zăpadă proaspăt așternută, din lumina delicată a începutului de zi, în oranjul apusului de soare.

În Suedia și în Finlanda, arhitecta Ligia Podorean-Ekstrom a ținut cursuri de acuarelă, în special arhitecților, dar nu numai. Aflăm toate acestea și cu mult mai mult din broșura care a însoțit expoziția. Tot aici, în paginile publicației descoperim gândurile poetice, pline de miez ale arhitectei: ”Acuarela e o simbioză între apă și pământ. Cerul, cu tot dramatismul lui, se oglindește în apă iar pământul înflorește în toate culorile anotimpurilor.Acuarela este o magie între apă și culori.

Acuarela este o sinteză între desen, perspectivă, compoziție și un simț înnăscut al culorilor.” Și tot din acest catalog gândit de autoarea lucrărilor descoperim că ea, artista urmărește în natură stări și mari capitole care apoi se regăsesc în acuarelele sale: Peisaj cu ploaie, Natura în apus, Zăpadă, Arhitectură, Florile, Interioare.

Și astfel, sub privirea noastră în perioada martie-aprilie 2017 la Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” -am avut bucuria unui univers încărcat de vibrație, transparență și stare de frumusețe.

e-Cultura.info / Roxana Păsculescu


Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.

În reconstrucție, un moment al gravurii românești

Expozițiile au darul de a ne oferi un alt univers decât cel în care ne învârtim în cotidianul, de cele mai multe ori, apăsător. Cu expoziția gândită la Galeria Dialog (21 martie -30 mai 2017) de Ruxandra Garofeanu și Gheorghe Andreescu ne reîntoarcem în glorioase timpuri artistice.


În reconstrucție, un moment al gravurii românești

În reconstrucție, un moment al gravurii românești


Participarea României la Bienala de la Veneția din anul 1972 este adusă la lumină prin acele lucrări care au supraviețuit mutărilor succesive și condițiilor improprii de păstrare. Prin urmare, ”Grafica românească în context internațional” –așa cum se intitulează expoziția de acum, de la Galeria de la Obor- aduce în atenția publicului o secvență emblematică, prea puțin cunoscută și deci, deloc discutată, a unei participări moderne, uluitoare a gravorilor români la un eveniment european prestigios.

Catalogul inițial, cel care a însoțit expoziția românească în cadrul Bienalei -a fost greu de găsit –ne-a mărturisit Ruxandra Garofeanu. Firava publicație de acum 45 de ani ne reamintește însă, cât de importantă este existența unui catalog, ca martor, peste timp. Subțire, cu fotografii alb-negru, el este mărturia unei manifestări interesante, de la care s-a putut pleca în conceperea actualei prezentări expoziționale.

Atunci, au reprezentat România, 20 de artiști. Ideea definitorie a fost aceea a unei creații colective. Lucrări realizate în tehnici tradiționale, dar nu numai –au fost meșteșugit rupte și recompuse după criterii care țineau de spațiu și de diversele modalități de panotare.

Pe bună dreptate, după cum scrie Dr. Dan Basarab Nanu, istoricul-manager al Muzeului de Artă Vizuală Galați, instituție care deține o parte dintre lucrările de atunci (o bună parte dintre ele fiind pierdute) –”arheoloaga”, expertul în arte vizuale (n.a.Ruxandra Garofeanu), propune reconstituirea ”Clipei” de glorie a graficii românești”.

Modernitatea acțiunii care a avut loc în anul 1972 este de necontestat! Înclin să cred, că și acum, o prezentare similară ar atrage atenția într-un mod favorabil asupra artelor românești, spre exemplu. Nu omitem însă nicio clipă gândul că cei 20 de plasticieni participanți, majoritatea atunci, tineri –erau foarte buni, reprezentativi pentru generația din care făceau parte.

Ana Maria Andronescu, Marcel Chirnoagă, Dumitru Cionca, Ioan Donca, Adrian Dumitrache, Mircia Dumitrescu, Dan Erceanu, Sergiu Georgescu, Harry Guttman, Valentin Ionescu, George Leolea, Wanda Mihuleac, Theodora Moisescu Stendl, Tiberiu Nicorescu, Ion Panaitescu, Anton Perussi, Ion State, ion Stendl, Radu Stoica, Iosif Teodorescu sunt numele celor care au reprezentat în 1972, România la cea de a XXXVI-a ediție a Bienalei de la Veneția și care împreună, într-o amplă și unică operă vorbeau despre gravura românească din acel moment istoric.

Expoziția de acum, de la Galeria Dialog –are, fără nicio îndoială, substanță, viziune și anvergură muzeală.

e-cultura.info / Auto. dr. Roxana Păsculescu


Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.

”Salonul Interferențe 2017”, la Galeria Orizont din București

O expoziție de grup are mari șanse de a-i familiariza pe cei mai mulți dintre noi, cu arta. O expoziție care adună un număr de artiști și zeci de piese de artă devine un bun prilej de parcurgere de tehnici și de preumblare vizuală prin maniere diverse de a asocia materiale, culori și forme. Literalmente, o astfel de expoziție poate juca un rol educativ cu mult mai mare decât cel care îndeobște îi este dat unui astfel de eveniment. O expoziție de grup deschide ochii vizitatorilor în egală măsură asupra unor lucrări mai noi ori mai vechi, adeseori poate prea expuse sau dimpotrivă scoase aproape prăfuite, din vreun colț de atelier. Rolul obiectelor expuse este însă același: să bucure sufletul, să determine comparații, să lumineze trăiri, să pună în cumpănă tradiția.


”Salonul Interferențe 2017”, la Galeria Orizont

”Salonul Interferențe 2017”, la Galeria Orizont


La Galeria Orizont, ”Salonul Interferențe 2017” din martie a.c. este o astfel de propunere vizuală. În spațiul expozițional: tapiseria, imprimeurile textile și designul vestimentar încearcă să dialogheze cu publicul. Provocarea este deopotrivă vizuală ca și tactilă. Nu știu în ce măsură, cei care se opresc în stația de autobuz din fața galeriei realizează ce gură de oxigen oferă aceasta; în chiar centrul de poluare auditivă și vizuală al Capitalei, spațiul expozițional oferă oaza de ”liniște” necesară pentru o ”recalibrare” energetică. Suntem însă conștienți de valoarea acestui loc care vine generos în întâmpinarea noastră cu încărcătura sa de frumos? cu ambientul său atât de fermecător?

Cei mai mulți dintre oameni cred că este nevoie de o pregătire în prealabil, că trebuie cursuri și îndrumare specială pentru a parcurge o simeză, neînțelegând că însuși privitul îți conferă punctul de plecare necesar în a avea o părere și mai apoi, chiar o opinie.

O astfel de expoziție generoasă se dovedește a fi –”Salonul Interferențe 2017”. Într-un spațiu restrâns, artistul și curatorul Dan Liviu Roșeanu a adunat un număr de creatori care prin lucrările expuse susțin tacit, un complex dialog despre preocupările acestora, mai vechi ori mai noi. Întrebările apar diverse ca urmare a privitului și le poate pune de fapt, oricine: figurativul domină abstractul?, tehnicile tradiționale sunt încă în vogă?, suntem în realitate ori în metafizică?

Dacă vrem cu adevărat răspunsuri, revenim în spațiul expozițional de câte ori este nevoie.

Categoric, o expoziție de artă este un spațiu esențial, deopotrivă educativ ca și cultural.

e-Cultura.info / Autor. dr. Roxana Păsculescu.

Ți-a plăcut articoul?

Distribuie prietenilor

Portrete în dialog

Andreea Dosinescu își mărturisește printr-un parcurs consistent, ajuns acum la deplina maturitate prin organizarea acestei personale, preocuparea invariabilă, îndreptată către expresivitatea chipului uman. Cu ochiul hrănit de importanța și semnificația avută de portret de-alungul timpului, Andreea Dosinescu reușește în lucrările sale să arate cu elocvență, buna înțelegere a caracterului uman.

Andreea Dosinescu

Andreea Dosinescu

Dincolo de individualitățile surprinse pe pânză, în portrete singulare ori de grup, artista urmărește să sugereze în cheie metaforică stări de o mai mare complexitate, de tipul ”Puritate” și „Inocență”. Portretistica devine pentru Andreea Dosinescu metoda prin care se apropie de ”fenomenul uman” și prin care, creatoarea susține ideea de comunitate la care trebuie să se ajungă prin comunicare. Așadar, în acest proiect, Andreea Dosinescu pune în circulație prin portretele sale, conceptul just al necesității de comunicare între oameni, idee îndelung ”dezbătută” în programul de lucru al pictoriței.

Artista dezvăluie în mod public faptul că punctul de pornire al seriei de portrete se află în banda desenată, în esența acesteia care presupune comunicarea la modul esențializat. Procesul însă, al creșterii și dezvoltării ”Portretelor în dialog”, laborios și de durată a presupus inclusiv dialogul pe care creatoarea l-a purtat cu câțiva mari portretiști ai lumii. Picasso, Lucian Freud, Fernand Leger, Andy Warhol sunt artiștii cu care Andreea Dosinescu poartă în portretele sale o strânsă relație. Dincolo de lucrările care în cheie postmodernă sunt chiar replici, evident însă, în cheie personală, Andreea Dosinescu vine cu propriile sale portrete de expresie.

De cele mai multe ori, doar chipul are întreaga forță de comunicare a mesajului dorit de artistă. Câteodată însă, figura întreagă și atitudinea personajului au capacitatea de a spune o poveste de o mai mare amploare pe care mizează creatoarea. În unele cazuri, descoperim că artista își plasează protagonistul într-un cadru încă mult mai larg, atmosfera fiind cea care prin detaliile sale mărturisește apartenența personajului la un anumit mediu ori societate.

În expoziție, lucrările de grafică, puține la număr amintesc poate cel mai mult, prin segmentarea suprafeței, de banda desenată. Panotarea însă, a lucrărilor pe simeză, asocierea lor (chiar prin alipirea mai multor pânze cu compoziții diferite) –vine și subliniază ideea de comunicare atât de importantă în proiectul Andreei Dosinescu –”Portrete în dialog”.

e-Cultura.info / Autor. dr. Roxana Păsculescu


Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.

Ghidul sărbătorilor româneşti

Volumul

Volumul “Ghidul sarbatoriilor romanesti”

A venit luna lui mărțișor. Poate neîntâmplător avem la Brașov de câteva zile soare. Soare mult, bucuros, plin, rotund, fără dinți. Ziua de ieri a fost ca un vas transparent plin de lumină. Eu și alții am sărbătorit.

Oare de ce ține presimțirea fericirii atât de mult de lumină?!…Ei bine pe un astfel de fond începem să gândim avânturi, reînnoiri, speranțe. Ca și cum am vrea să ne scoate sufletele ca pe stindarde, la paradă. Poate de aceea simțim nevoia să oferim. Așa ca o încercare de împărtășire, de comuniune; ca un simț ancestral care ne transmite că doar oferind, în fapt, păstrezi. Înmugurim! De aceea poate, în anumite zone rurale, acum, la început de martie, se serba și Dragobetele.

În  “Dicționarul universal al limbii române” (ediția din 1925) al lingvistului, filologului şi folcloristului Lazăr Şăineanu (1859-1934) la Dragobete scrie: “numele zilei de 1 martie când se face apa de dragoste: Dragobete cap de primăvară. Credințele poporului reprezintă pe Dragobete ca pe un flăcău iubitor, care umblă prin păduri după fetele și femeile ce profanează, lucrând, ziua-i consacrată”.

Poate că 1 martie e o dată mai potrivită decât 24 februarie când nervii iernii sunt încă tari și obsesia-i albă e încă densă (mereu am comparat iarna cu un spital!).

Nu știu de ce debutul lui martie îmi aduce mereu aminte de Irina Nicolau, minunata folcloristă, etnolog de profesie, scriitoare și original muzeograf. Trăitoare între 1946 și 2002, Irina Nicolau a fost cercetător la Institutul de Etnografie şi Folclor (1970-1989), iar după 1990 face parte din echipa pictorului Horia Bernea de la Muzeul Ţăranului Român (MȚR).

După moartea prietenului și magistrului (decembrie 2000) continuă munca în aceeași înțelegere încă doi ani…până când se mută la Domnul. Nu vreau să scriu aici despre cărțile ei (este pe coperțile a peste 14 volume!), deși ar merita din plin (și ele și omul!). Originalitatea și spiritul ludic în care aceste scrieri problematizează și aduc gândirea arhaică în actualitate sunt fără tăgadă o îmbogățire, o punere pe gând și chemarea autenticității noastre. Fără ifose, fără obsesii, fără statui.

Voi face însă neapărat referire la unul dintre volume pentru că e bun mai ales pentru zilele acestea, când ritmul naturii și ritmul nostru interior, unite, întâlnesc semnele trecutului. E vorba de “Ghidul sărbătorilor la români” (Editura “Humanitas”, București, 1998), o carte pe care o țin mereu în colțul din dreapta al biroului, de care nu mă despart, o carte-funie prin care mă țin legat de fericita mea copilărie rurală. În ea, Irina Nicolau, a alcătuit un calendar comentat al sărbătorilor românești vechi. Un  calendar deopotrivă nonconformist și poetic, inteligent și savant, zâmbitor și grav. O carte-ancoră, o carte-fereastră, o bucurie care nostalgiază. Veți afla cum, de ce și când țineau moșii noștri sărbătorile anului, ce anume s-a păstrat și ce s-a pierdut din sensurile de altădată, cum și în ce forme s-au deghizat și supraviețuiesc acele sensuri în ceremoniile și sărbătorile de azi. 

Ghidul sărbătorilor la români” este o carte alcătuită pentru folosul orășenilor de azi, pentru ca el, orășeanul, miserupist, conformist și consumist să se scape de ispitele micului sau marelui Nimic, să nu devină un Om-Pelican (adică un ins fără rădăcini, fără doruri, care mestecă pe negândite informații și ispite de tot felul; un om al alimentului culturalsemipreparat și semimâncat”). 

Veți afla din această carte și ce este mărțișorul; cum el, ca obiect al satului, avea un rol magic, apotropaic și era alcătuit doar din două fire de lână (alb cu roșu sau alb cu negru). Femeile puneau acest șnur mai ales la mâna și la gâtul copiilor și al tinerilor, “dar îl purtau și adulții, se lega la coarnele vitelor, la poarta grajdului, la cloșcă. Se formau astfel nenumărate cercuri magice care protejau ce era de protejat în gospodărie într-o perioadă incertă…”. Apoi orașul preia mărțișorul și de șnur se atârnă o monedă de argint sau de aur; devine un  soi de breloccu semne de noroc sau de dragoste”. “La urma urmei – scrie Irina Nicolau –  diferențele de formă nici nu contează. Importantă este funcția pe care orașul a schimbat-o”. Din talisman mărțișorul a devenit “un mod de a face o mică referire la tradiție și de a întreține un fel de balet social”.

Uneori acest balet social e grotesc, e plin de kitsch și de aglomerare. O caricatură! Totuși poate dacă s-ar cunoaște povestea am schimba obiectul și contextul fară să pierdem ancora, am reveni pe cât posibil la semnificația veche și femeile noastre ar purta mărțișoarele ca pe decorații! Decorații de primăvară, date a priori pentru zâmbetul și dragostea lor unindu-se cu soarele (încă adolescent!) împotriva gerurilor de orice fel!

e-cultura.info / Autor. Tudor Laurenţiu Ciprian


Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.

Exopziţia ”Figurativ și nu numai…”, la Galeria U Art

În perioada 16 febr.-4 martie 2017, Galeria U Art găzduiește expoziția personală a artistei Ruxandra Ștefana Munteanu. Intitulată ”Figurativ și nu numai…”, expoziția anunță cu ingenuitate o schimbare în lucrul artistei.

În expozițiile personale anterioare, de circa 10 ani încoace, s-a putut observa cum, în creația sa, Ruxandra Ștefana Munteanu atinsese un grad important de sinteză formală; realul ajunsese să fie doar delicat semnalat, adeseori ca o fină oglindire a lumii la care artista nu renunța totuși, să se raporteze.


Exopziţia ”Figurativ și nu numai…”, la Galeria U Art

Exopziţia ”Figurativ și nu numai…”, la Galeria U Art


Cu această nouă și consistentă ieșire pe simeze, mai ales după expoziția ”Fațete ale expresiei” din august 2013 -remarcăm suflul plin de candoare al creatoarei care reface drumul către motiv.

Așadar, studiul naturii capătă amploare în lucrul plasticienei iar analiza unei flori ori a unei păsări devine primordială în încercarea artistei de a-și găsi o altă respirație și poate un alt tip de discurs. În plus, pigmenții imprimeurilor textile fac loc acrilicelor care devin mai bune ustensile pentru expresia plastică căutată de Ruxandra Munteanu. Desenele în tuș negru ori tușuri colorate completează expoziția, rotunjind imaginea de studiu pe care vrea să o lumineze cu precădere, artista.

Expoziția aceasta ”Figurativ și nu numai…” reprezintă însă, categoric și o întoarcere a Ruxandrei Munteanu către o zonă dragă ei, cea a picturii (prima dragoste de altfel) pe care o lasă acum, cu sinceritate să fie descoperită și de public.

Însăși artista își declara în pliantul evenimentului vizual, atitudinea care i-a marcat efortul expozițional din acest febr. 2017: ”Expoziția pune în contrast abordarea predominant abstractă din panourile textile și majoritatea desenelor, bazată pe sublimarea unor stări și trăiri (călătorie prin lumi interioare) cu cea a reprezentării (majoritatea picturilor), ca rezultat al contemplării unor instantanee (o călătorie prin lumea reală, cu partea ei frumoasă – exercițiu de observare).”

Aplecarea spre studiu, interesul pentru ”anatomia” realului îi descoperă categoric plasticienei noi posibile surse pentru redefinirea operei sale viitoare.

Însăși artista își declara în pliantul evenimentului vizual, atitudinea care i-a marcat efortul expozițional din acest febr. 2017: ”Expoziția pune în contrast abordarea predominant abstractă din panourile textile și majoritatea desenelor, bazată pe sublimarea unor stări și trăiri (călătorie prin lumi interioare) cu cea a reprezentării (majoritatea picturilor), ca rezultat al contemplării unor instantanee (o călătorie prin lumea reală, cu partea ei frumoasă – exercițiu de observare).”

Aplecarea spre studiu, interesul pentru ”anatomia” realului îi descoperă categoric plasticienei noi posibile surse pentru redefinirea operei sale viitoare.

e-Cultura.info / Autor. dr. Roxana Păsculescu


Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.

Letiția Oprișan – Imaginativă și exuberantă

Pictura Letiției Oprișan cuprinde trei capitole esențiale iar prezenta expoziție deschisă la Muzeul ”Vasile Pârvan” de la Bârlad ni le semnalează, într-o selecție determinată și de construirea simezei, pe toate trei; privitorii pot însă vedea suficiente lucrări pentru a-și forma o imagine corectă asupra creației artistei Letiția Oprișan.


Letiția Oprișan - Imaginativă și exuberantă

Letiția Oprișan – Imaginativă și exuberantă


Plasticiana Letiţia Oprişan vede în pictură suprema sa libertate. Imaginatia ei, astăzi neconstrânsă de nimic se constată a fi limitată doar de suprafaţa pânzei, pe care artista din această cauză, în perioada din urmă o caută să fie cu insistenţă din ce în ce mai mare, semnele picturale căpătând şi ele amploare, redimensionându-se direct proporţional cu mărimea pânzei.

Dincolo de imaginaţie simţim vehemenţa cu care artista vorbeşte pictural, impetuozitatea manifestării găsindu-se corelată cu desfăşurarea pe suprafeţe generoase.

Aşadar, pictura Letiţiei Oprişan este imaginativă şi vehementă. În plus, spontan-exuberantă. O spontaneitate pre-gândită de artistă dar care include în sine mesaje care au mai fost vehiculate în istoria artei. Căci, Letiţia Oprişan nu pictează ca şi cum nimeni înaintea ei n-a mai pictat dar pictează crezând cu sinceritate în actul creaţiei autentice şi având rezultate în acest sens. Aşadar, artista poate face abstracţie de orice stil, fiinţa ei este capabilă de gesturi picturale a căror intimitate îi defineşte maniera personală, unică de lucru.

Stilul Letiţia Oprişan are câteva elemente definitorii. Dintre acestea însă trebuie subliniat, limbajul pictural cu tendinţă şi trimitere spre abstract. Din ultimele lucrări sunt excluse semnele păsării ori cele ale corpului uman, frecvente în urmă cu câţiva ani: chipul feminin sau masca, ochiul, gura sau nasul. În pofida acestor eliminări, remarcăm coerenţa operei sale pe acest parcurs al anilor din care artista a selectat lucrări pentru această prezentare în intervalul anilor 1997-2014. Abstractul propus de Letiţia Oprişan este unul din care artista vrea să elimine chiar experienţa propriului corp, concret-însoţitor în actul picturii gestuale deci cu implicaţii pronunţat fizice, de care e perfect conştientă şi de care într-o oarecare măsură astfel, se detaşează. Prin urmare, ruptura de realitate e din ce în ce mai clar marcată, atemporalul planând asupra meditaţiilor sale picturale.

Dincolo de forme şi semne se află culoarea. În afara negrului profund şi a albului care limpezeşte, roşul, galbenul şi albastrul se ciocnesc fie pe pânză, se întrepătrund pe paletă sau se suprapun în concentraţii foarte diferite ca urmare a gesturilor descătuşate ale pictoriţei. Griurile colorate arareori întâlnite în pictura Letiţiei Oprişan, îi par acesteia moi, lipsite de vlagă şi prea tăcute, imposibil de resuscitat de spiritul său iute. Căci pictura Letiţiei Oprişan glăsuieşte pe tonuri înalte, lucrările ei nefiind nici reconfortante, nici consolatoare.

e-Cultura.info / dr. Roxana Păsculescu, critic de artă


Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.

”Itinerarii exotice” la Galeria de artă Dialog

”Itinerarii exotice”, expoziția gândită și pusă în fapt de Ruxandra Garofeanu, curator și Pavel Șușară, colecționar, la Galeria de artă Dialog ne propune altceva decât ceea ce ne oferă îndeobște spațiile expoziționale din București și din țară.

Cu riscul de a nu fi tocmai bine înțeles, Pavel Șușară și-a răscolit colecția -calitatea criticului de artă P.Ș. de colecționar ne era bine cunoscută din alte împrejurări- și a ales pentru această prezentare lucrări aparținând unui timp și spațiu vast. De la clasic la abstract, de la figurativ la expresionism, de la nume cu oarecare rezonanță pentru privitor, până la nume necunoscute în aria noastră culturală ori chiar anonimi, expoziția chiar scoate privitorul din zona sa de confort.

”Itinerarii exotice” la Galeria de artă Dialog

”Itinerarii exotice” la Galeria de artă Dialog

Vizitatorul este pus într-o situație stranie, dar plăcută, de disconfort, în încercarea de a se familiariza cu alegerile vizuale ale lui Pavel Șușară. Credem că aspectul educativ ar putea juca un rol semnificativ în această expunere cu evident caracter aleatoriu. În postura de a surprinde sau de a reține ceva din varietatea expozițională, privitorul este motivat, atenția sa este solicitată suplimentar și diferit în raport cu picturile ori lucrările de grafică expuse.

Discursul expozițional al lui Pavel Șușară este, pe de altă parte, unul relaxat care invită vizitatorul la o privire neîngrădită de trasee culturale prestabilite muzeal.

Curatorul ca de altfel și colecționarul, amândoi ne propun să fim ceva mai destinși la contactul cu arta, să nu ne refuzăm momentele de relaxare pe care le putem avea parcurgând o expoziție.

Dincolo de insolitul acestei prezentări, deschiderea către arta europeană și nu numai este una la care merită să medităm. Rezultatul privitului asumat în expoziția ”Itinerarii exotice” este unul tulburător, dar firesc: ajungem să înțelegem mai bine arta românească.

Expoziția de față este una care ne mobilizează din mai multe puncte de vedere, căci determină în privitor numeroase întrebări. De ce colecționarul de azi și de la noi alege cu predilecție artă românească? De ce avem satisfacția semnăturii lizibile? Ce ne împiedică în a trăi simpla bucurie a privirii unei lucrări nesemnate?

Expoziția ”Itinerarii exotice” pusă la cale de Pavel Șușară și Ruxandra Garofeanu la Galeria Dialog pune pozitiv accentul pe aspectele mai neobișnuite ale unei colecții de artă.

e-Cultura.info / dr. Roxana Păsculescu, critic de artă

„Anatomia Restaurării”, la Muzeul Naţional de Artă al României

Muzeul Național de Artă al României ne propune de astăzi, o expoziție cu un caracter mai deosebit :„Anatomia Restaurării”.

La parterul Galeriei Naționale prin urmare, vom putea vedea o prezentare specială care ne aduce mai aproape de procesul de restaurare prin care trec toate operele de artă din patrimoniu. Conservarea, respectiv restaurarea sunt procese importante prin care se asigură de către specialiști, o viață mai bună și de lungă durată operelor de artă.

„Anatomia Restaurării”, la Muzeul Naţional de Artă al României

„Anatomia Restaurării”, la Muzeul Naţional de Artă al României

Expoziţia, prima de acest calibru în ultimii 25 de ani (au mai fost câteva evenimente punctuale tot aici la MNAR) subliniază importanța restaurării atât în viața muzeului în general cât și în cea a fiecărei opere de artă în parte.

În această expoziție, gândită ca un labirint cu 8 alveole sunt expuse rezultatele tuturor laboratoarelor din instituția muzeală. Pe simeza –schelet de lemn acoperit în alb și îmbrăcat cu operele de artă oferite spre vedere și analiză- se pot parcurge cu ușurință și într-un accentuat spirit educative, etapele procesului de restaurare, așa cum anunță organizatorii.

De la investigațiile premergătoare până la redobândirea aspectului originar al unei lucrări prin raportare la principiile generale de restaurare, la lucrările originale și la documentațiile aferente acestora, dar și prin intermediul unor scurte filme documentare realizate în cadrul celor 8 laboratoare specializate ale muzeului.

Selecția operelor a fost dificilă, căci expozițiile de bază ale muzeului nu au fost în esența lor, aproape deloc modificate, deși lucrările aduse să vorbească despre restaurare sunt extrem de valoroase. Filmul documentar realizat de TVR despre evenimentele din anul 1989, cu accent pe starea Palatului Regal, atunci rău distrus și pe picturile grav avariate –completează imaginea de ansamblu referitoare la ceea ce presupune restaurarea.

Protagonistele manifestării sunt 81 de piese de artă. Dintre acestea fac parte lucrări de pictură, sculptură, grafică, textile și arte decorative europene și orientale. Arta medievală ocupă și ea, un spațiu privilegiat.

Scenografia expoziţională (Abruptarhitectura) este una deosebită. De data aceasta, Muzeul Național de Artă al României ne propune o instalație care pornește de la ideea unui spital de campanie,”în care lucrările de artă sunt îngrijite şi vindecate.

În expoziția curatoriată de Cristina Toma și Cosmin Ungureanu, publicul va putea participa până pe 2 aprilie (data de închidere a manifestării) la evenimente felurite: vizite ghidate și prezentări susținute de specialiștii restauratori de la MNAR.

e-Cultura.info


Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.

Bisericile oltenești

”Monumente medievale din Oltenia” este un titlu interesant pe care îl găsim răsfoind lista aparițiilor Editurii ACS, Colecția Vetre de lumină. Textul cărții este în mod fericit semnat de un profesionist al domeniului Prof. Univ. Dr. Corina Popa.

Înainte încă de a parcurge sumarul cărții aflăm care este rostul acestei colecții în cadrul căreia descoperim acest titlu ”…continuă să dezvăluie frumusețea și continuitatea artei tradiționale românești printr-o lucrare ce arată importanța istorică, artistică și turistică a monumentelor medievale din Oltenia”.

”Monumente medievale din Oltenia”

”Monumente medievale din Oltenia”

Cartea se dovedește cu adevărat a fi valoroasă pe mai multe planuri. Dincolo de faptul că prezintă prin itinerarii, spațiul geografic, lucrarea se axează -așa cum chiar titlul o spune- pe monumente de mare importanță marchează din punct de vedere arhitectural zona. Prin urmare este firesc să descoperim că spre exemplu, Mânăstirea Cozia joacă un rol important în ținut, prin programul său arhitectural; apoi, în itinerariul propus de autoare parcurgem cu plăcere informații esențiale despre Mânăstirile Govora, Dintr-un lemn, Surpatele, lor adăugându-li-se multe alte mânăstiri și nenumărate schituri care configurează Oltenia.

Mânăstirea Hurezi ocupă deasemenea, pagini importante în textul istoricului de artă, Corina Popa. Ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, cu zid de incintă larg, ansamblul mânăstiresc uluiește și astăzi. Planul pentru biserica domnească a fost cel folosit întâia dată la Curtea de Argeș, chiar dacă aici, la Hurezi, acesta este interpretat într-o variantă mai simplă. Fotografiile care ajută privitorul să se orienteze, să se informeze și să poată urmări textul inevitabil de o oarecare complexitate prin termenii de specialitate -sunt foarte reușite și se datorează lui Ovidiu Baștea și Ancăi Dină (Președinta Asociației Art Conservation Support care deține și Editura ACS).

Un ultim capitol al cărții este cel care ne plasează cu evidență într-o actualitate culturală dificilă. Nepăsarea unora și neglijența altora pun monumentele medievale din Oltenia în pericol.

Cartea –realizată de profesioniști- semnalează potențialul turistic extraordinar al zonei, cu accent puternic îndreptat către minunățiile arhitecturale ale acestui spațiu, o lucrare care poate servi deopotrivă turiștilor ca și specialiștilor.

e-Cultura.info / dr. Roxana Păsculescu


Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.

Pictura murală maramureșeană- Meșteri zugravi și interferențe stilistice

Pictura murală maramureșeană- Meșteri zugravi și interferențe stilistice de Anca Bratu reprezintă o reeditare a unui studiu extrem de interesant care aduce lumină asupra unui subiect aparte din arta românească.

Apărută la Editura ACS și anume în Colecția monografii, această ediție a 2-a este îngrijită și completată de Ana Bârcă, beneficiind de imaginile lui Dan Dinescu.

Proiect al Asociației Art Conservations Support, reeditarea apare ca necesară, după publicarea în anul 1982, la Editura Meridiane a acestei lucrări, ”interesul istoricilor, dar mai ales al restauratorilor de pictură” motivând retipărirea. (din Argumentul semnat de Ana Bârcă)

Pictura murală maramureșeană- Meșteri zugravi și interferențe stilistice

Pictura murală maramureșeană- Meșteri zugravi și interferențe stilistice

Textul primei ediții a fost păstrat integral, cu introducerea scrisă de profesorul Vasile Drăguț. Dar s-au introdus, după cum ne anunță îngrijitorul de ediție: o schiță de geografie culturală a Maramureșului istoric, o prezentare a arhitecturii bisericii de lemn maramureșene, referiri la starea actuală de conservare, completări la tehnica picturii în relație cu investigațiile pentru restaurare, evidențierea programului de restaurare a picturii parietale.

Cuprinsul cărții dezvăluie bogăția și varietatea informației răspunzând tuturor problemelor din teritoriu legate de istorie și de arhitectură care ajută în înțelegerea fenomenului pictural. Secolul al XVIII-lea se dovedește a fi unul de răscruce care cunoaște o înflorire artistică specială; desprinderea din școala post-bizantină și deschiderea către suflul internațional sunt marcante pentru zona maramureșeană, pentru pictura bisericească din această zonă și pentru aria de interes.

Cartea frumos construită în ediția a doua repune în circuitul altor generații această problematică a picturii maramureșene. Notațiile de actualizare a informațiilor care au fost menționate în ediția 1 –își au rolul lor fundamental, ajutând în analiză, sub imperiul timpului necruțător.

Capitolul ”Despre restaurarea picturii” de Anca Bârcă întregește și aduce în actualitate realitatea picturii murale.

Proiectul Asociației Art Conservation având ca parteneri –Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti” și Muzeul Maramureșean a beneficiat de co-finanțare AFCN.

Pictura murală maramureșeană- Meșteri zugravi și interferențe stilistice de Anca Bratu este o ediție de restituire pe mai multe planuri; dincolo de subiectul fascinant descoperim o cercetătoare dedicată, al cărui studiu își menține valoarea după ani.

e-Cultura.info


Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.




  
  • CATEGORII

  •   
                                                                                  Carte   Audiobook   Arte vizuale   Cronică de teatru   Teateru-Film   Muzică-Dans   Etnografie   Târguri și expiziții   Istorie   Cetăți și castele                                                                                   Spiritualitate   Cuvinte ale ierarhilor   Articole Externe   Știință   Interviu   Documentar    Personalități culturale   Actualitate culturală                                                                               Emisiuni   Live

     
        
  • DESPRE

  •   
                                                                                 Despre   Termeni și condiții   Cod de conduită   Politică de cookkie   Kit de presă   Hartă site   Portofoliu   Susține site-ul   Contact

     
     
  •  

     

    © 2020 e-Cultura.info. Toate drepturile rezervate.

    Site premiat în cadrul festivalului Simfest



    Conținutul acestului site se supune legii dreptului de autor. Este interzisă republicare, redistribuirea, publicarea în eter sau pe alte site-uri fără un acord prealabil.