fbpx

                                                                                                                    pictogramae

Biserica din Deal, premiul “Europa noastră”, din peste 100 de monumente restaurateChurch on the Hill – Europa Nostra Award recipient, of over 100 restored monuments

Biserica din Deal, aflată pe cel mai înalt vârf al Cetății Medievale din Sighișoara, la o altitudine de 429 de metri, este un monument în stil gotic a cărui construcție a început în anul 1345, având la bază o capelă romanică, ridicată în jurul anului 1200.

În urma unei restaurări profunde care a durat aproape 11 ani, în perioada 1992-2003, folosindu-se cel mai noi tehnologii pentru consolidarea unei structuri, a reușit să câștige, în anul 2004, premiul “Europa noastră”, în urma unei competiții în care au fost înscrise peste 100 de monumente istorice restaurate în Europa.

Biserica din Deal care străjuiește Cetatea Medievală a Sighișoarei a fost restaurată cu ajutorul unei fundații din Germania, Messerschmitt, și cu sprijinul Ministerul Culturii, iar timp de 11 ani a fost închisă publicului.

Pe lângă lucrările importante de consolidare, restauratorii au scos la iveală o serie de fresce, care, potrivit documentelor, au fost acoperite în secolul al XVIII-lea, au adus la suprafață 21 de lespezi de mormânt care au aparținut boierimii orașului, ce erau îngropate în pardoseala bisericii și au pus în valoare capela romanică aflată sub altarul bisericii, acolo unde se află 60 de morminte zidite.

Restauratorii au avut grijă ca frescele să-și păstreze culoarea originală, atât cât a fost posibil, preferându-se lăsarea unor spații albe în interiorul acestora, tocmai pentru a nu fi afectată valoarea de patrimoniu a picturilor murale.

“Chiar la intrare există un triunghi galben cu o dată, 1488, este interesant că a doua cifră este un 8 tăiat în jumătate, pentru că până în secolul XV în unele părți ale Europei așa se scria 4 (deci se presupune că e vorba de anul 1484 — n.r.), iar dedesubt este scris în latină ‘Această lucrare a fost încheiată cu ajutorul Bunului Dumnezeu, de ziua Sfântului Gerhardt, 23 septembrie, în acea zi a fost o zăpadă atât de mare că au înghețat crengile la pomii fructiferi’“, a declarat Alin Druță, ghidul Bisericii din Deal.

Potrivit acestuia, meșterul Jacobus Kendlinger din Sankt Wolfgang, Salzburg — Austria, a pictat frescele de la intrare, cu patimile lui Iisus și Sfântul Francisc de Assisi când primește stigmatele.

“În pronaosul bisericii este pictat Sfântul Cristofor, cu Iisus pe umeri când trece peste râul care simbolizează păcatele omenirii, în partea cealaltă se află martiriul Sfântului Erasmus. În naosul bisericii, pe peretele de nord avem toată legenda Sfântului Gheorghe. Interesantă este prima din stânga, unde Sfântul Gheorghe este călare pe cal, iar prințesa duce dragonul îmblânzit spre cetate, deci dragonul se află în lesă. La final îl ucide, în fața cetății și a prințesei”, mai spune ghidul bisericii.

Pe bolta bisericii există o frescă din anul 1483, comandată de breasla cojocarilor, care îl reprezintă pe Arhanghelul Mihail ce alungă diavolul cu spada, cântărește un suflet, ține balanța în mâna stângă, iar diavolul îi prezintă lada cu păcate. În partea stângă a bisericii există o altă frescă, Judecata de Apoi, care are foarte multe similitudini cu cele din Moldova, iar în cheia bolții se află Năframa Veronicii, chipul lui Iisus pe năframa purtată de îngeri.

Biserica din Deal este cea mai importantă arhitectură a Cetății Sighișoarei, din punct de vedere ecleziastic, din punct de vedere religios.

“A fost construită la o altitudine de 429 de metri, pe Dealul Școlii, aici fiind și ultimul punct defensiv al Cetății Sighișoarei. A fost inițial biserică catolică dedicată Sfântului Nicolae, întrucât sașii, când au venit în Transilvania, în secolul al XII-lea, mai precis la 1.141, venind din Vestul Europei, din Flandra, din bazinele râurilor Rin și Mozela, erau de rit catolic. Tot la fel și bisericile pe care le-au construit. În secolul al XVI-lea, odată cu reforma lui Martin Luther, în Transilvania era Johannes Honterus, toți sașii din Siebenburgen (Șapte Cetăți, denumirea germană a Transilvaniei — n.r.) au îmbrățișat această nouă confesiune devenind la rândul lor protestanți, luterani evanghelici”, a spus ghidul Bisericii din Deal.

Printre cele 21 de lespezi de mormânt ale vechii protipendade a orașului, care au fost aduse la suprafață cu ocazia restaurării, figurează nume ale unor personalități care aparțineau breslelor și aveau și blazoanele lor. În Biserica din Deal există și o piatră funerară — sculptată de Elias Nicolai, un mare sculptor transilvănean — care a aparținut lui Stephanus Mann, care a fost șeful breslei aurarilor și care a devenit primar al Sighișoarei. De altfel, casa lui Stephanus Mann se află jos, în Cetate, vis-a-vis de Biserica Mănăstirii, și i se spune Casa Venețiană, o casă cu o arhitectură aparte față de construcțiile vremii.

“O legendă locală spune că soția lui Stephanus Mann era chiar o venețiană, care nu s-a mai întors în țara ei natală și căreia îi era dor de casă, iar atunci el a construit ancadramentele geamurilor în stilul gotic venețian. Primarul a murit în 1647”, a spus Alin Druță.

Lângă piatra funerară a fostului primar există o altă piatră funerară ce a aparținut unui cojocar, pe nume Gerg Brett, singura piatră scrisă în limba germană, pentru că toate celelalte sunt scrise în limba latină. “Pe piatra lui scrie că a fost o persoană foarte importantă în Cetatea Sighișoarei, probabil a fost șeful acestei bresle, la scurt timp după ce decedat el, băiatul lui, de 25 de ani, a murit și el printr-o moarte subită. Iar chiar dedesubt este un citat destul de interesant, care aduce aminte de umorul săsesc: ‘Heute rot, morgen tot’, care în traducere înseamnă ‘astăzi roșu, mâine mort'”, a arătat Druță.

O altă atracție din biserică sunt stranele preoțești, din anul 1523, la a cărei construcție s-a utilizat metoda intarsiei, o tehnică folosită la ornamentarea mobilierului, care constă din încrustarea în lemn a unor plăcuțe și fâșii din lemn de altă culoare. Aceste strane au fost realizate de un sighișorean pe nume Johannes Reichmuth, printre primii care a utilizat metoda intarsiei în Transilvania. În strana din stânga, unde stau preoții, există o propoziție în limba germană, care, de asemenea, aduce aminte de umorul tipic săsesc: “Cel ce dorește să șadă în această strană și nu știe a vorbi latinește să iasă afară, dacă nu, va fi despăducheat cu bățul”.

Turnulețul de lângă strană, numit dulap sacramental sau tabernacul, din anul 1500, sculptat în gresie albă, este considerat cel mai frumos din Transilvania.

În biserică mai există o orgă cu 700 de tuburi, este funcțională și pe toată perioada verii parohia evanghelică organizează o stagiune de concerte, de la începutul lunii mai, până la sfârșitul lui septembrie, în fiecare vineri, la ora 18.00.

“Sub altarul bisericii se află o veche construcție din jurul anului 1200, probabil nemaiavând spațiu în interiorul bisericii sașii au îngroșat zidurile și a fost transformată într-o criptă. Acolo dedesubt sunt 60 de morminte zidite, devenind și singura biserică cu cripte sub altar din Transilvania”, a mai afirmat Druță.

În interiorul Bisericii din Deal au fost aduse și o serie de lăzi de provizii vechi, de la biserica din Brădeni — Hendorf în săsește — situată la 20 de kilometri de Sighișoara în direcția Agnita. Lăzile erau ținute în podul bisericii și în caz că satul era atacat, iar sașii se retrăgeau în incinta fortificației și, ca să reziste asediului, aveau nevoie de alimente pe care le țineau în aceste lăzi: cereale, fructe uscate, făină, fasole, slănină.

“În fiecare an vin studenți din Germania, de la Hildesheim, unde este o mare universitate pentru restauratori în lemn, și se ocupă cu restaurarea acestor lăzi de lemn. Sunt peste 120 de lăzi ca acestea în podul bisericii din Hendorf. Sunt foarte interesante pentru că nu s-au folosit cuie pentru asamblarea lor, numai cuie de lemn și îmbinări. În Sighișoara sau Sibiu existau alte tradiții, erau gropi secrete în formă de pâlnie, interiorul lor era tapetat cu lut amestecat cu paie, să țină mai bine grânele, capacele purtau emblemele fiecărei bresle, erau și gropi private, erau numai câteva persoane care știau unde se află aceste gropi secrete în cetate și erau puși de către comunitate să jure că nu o să divulge secretul lor, pentru că comunitatea depindea de el, iar una dintre aceste persoane era numită meșterul, care avea o sfoară lungă, cu noduri pe ea și multe bucățele pe ea. Motivul: să poată să măsoare pentru a-și da seama unde se află gropile”, a precizat Alin Druță.

În alte biserici săsești slănina era ținută în turnul bisericii sau era turnul slăninii, după o tradiția bine împământenită: o singură persoană dintr-o familie avea voie să urce odată pe săptămână în turn, la o anumită oră, de obicei după slujba de duminică, unde putea să-și taie o bucată de slănină care să-i ajungă toată săptămâna, pentru că a doua oară nu mai era lăsat, iar fiecare familie avea și un număr; era numărul de la propria casă. Se spune că cea mai bună slănină era slănina ținută în turnul bisericii săsești. Era ținută și vara, nu se strica din cauza curenților de aer și a sării pe care o foloseau.

Revenind la Biserica din Deal, în naosul lăcașului există o impresionantă colecție de altare aduse din alte biserici săsești din apropierea Sighișoarei, părăsite de sașii plecați din țară în special după 1989.

“Pentru protejarea acestor valori, altarele au fost aduse în Biserica din Deal. În dreapta se află altarul dedicat Sfântului Martin, pictat de către fiul vestitului sculptor Veit Stoss din Nurnberg, care a avut un atelier în Sighișoara. În dreapta naosului este altarul dedicat Sfântului Nicolae, adus de la biserica din Cund (Reussdorf în săsește — n.r.), în stânga se află altarul dedicat Sfintei Ursula, adus de la biserica din Beia (Mehburg), iar altarul principal este dedicat Sfintei Ana și a fost adus de la biserica din Șaeș (Shaas)”, a precizat Alin Druță.

În biserică se mai află și patru statuete care îi reprezintă pe cei patru evangheliști, sculptați în lemn de tei în anul 1630, care aparțin bisericii.

e-Cultura.info/ autor: Dorina Matiș, editor: Cristian Anghelache

DACĂ ÎŢI PLACE ACEST MATERIALTE GUGAM SA DAI UN LIKE. RÎMÂI CONECTAT LA INFORMAŢIE PE PAGINA DE ACEBOOK E-CULTURA.INFO

The Church on the Hill, placed on the highest spot of the medieval fortified city of Sighisoara, at a 429 metre altitude, is a Gothic style monument, the construction of which began in 1345 on the grounds of a Romanic church, built around 1200.

After a thorough restoration process taking up almost 11 years, in the period 1992-2003, with the use of the latest technologies for structure consolidation, in 2004 received Europa Nostra Award, following a competition among 100 restored historic monuments of Europe.
The Church on the Hill backing on to the medieval fortified city of Sighisoara was restored with the help of a foundation of Germany, Messserschmitt, and with the support of the Ministry of Culture, and was closed for the public for 11 years.

Besides important consolidation works, the restorers revealed a series of frescoes, which, according to the documents, were covered in the 18th century, and also 21 tomb slabs belonging to the boyars of the city, buried in the pavement of the church, and highlighted the Romanic chapel placed under the church’s altar, where there are 60 built in tombs.
The restorers were careful that the frescoes kept their original colour, as much as possible, having chosen to leave white areas inside them so they would not affect the heritage value of the mural paintings.”

“At the entrance there is a yellow triangle with a date on, 1488, it is interesting that the second figure is a slashed 8, because until the 15th century this is how number 4 was represented [therefore it is supposed to be the year 1484] and underneath there is a Latin writing saying ‘This work was completed with the help of Good God, on St. Gerhardt’s Day, September 23, a day when a heavy snow fell that made the fruit tree branches frozen” Alin Druta, the guide at the Church on the Hill said.

According to him, craftsman Jacobus Kendlinger of Sankt Wolfgang, Salzburg — Austria, painted the frescoes at the entrance, with the Passions of Christ and St. Francis de Assisi receiving the stigmata.

“In the church narthex St. Christopher is painted, with Jesus on his shoulders when crossing the river symbolising the human sins, on the other side there is the martyrdom of St. Erasmus. In the nave of the church, on the northern wall we have the entire legend of St. George. The first painting on the left is interesting, depicting St. George horseback riding and the princess carrying the tamed dragon to the city, therefore the dragon is on a leash.  In the end, he kills the dragon in front of the city and of the princess” the church’s guide also says.
On the ceiling of the church there is a fresco of 1483, commissioned by the furriers’ guild, depicting Archangel Michael casting the devil away with the spade and weighing a soul with a scale in his left hand, while the devil presents him the chest with sins. On the left side of the church, there is another fresco, the Final Judgement, which is very similar to those of Moldavia, and on the capstone there is Veronica’s Veil, Jesus’ face imprinted on the veil carried by angels.

The Church on the Hill is the most important architectural landmark of the medieval fortified city of Sighisoara, from an ecclesiastic, religious viewpoint.

“It was built at a 429 metre altitude on the Hill of the School, this also being the utmost defensive spot of the fortified city of Sighisoara. Initially, it was a Catholic church devoted to St. Nicholas, as the Saxons, when they first came to Transylvania, in the 12th century, in 1141 more precisely, coming from Western Europe, from Flanders, from the basins of Rivers Rhine and Moselle, were of Catholic confession and same were the churches they built. In the 16th century, at the same time with Martin Luther’s reform, in Transylvania, under the leadership of religious reformer Johannes Honterus, all the Saxons of Siebenburgen [Seven Cities, the German name of Transylvania] embraced this new confession, becoming Protestants, Evangelical Lutherans” the guide of the Church on the Hill said.

Among the 21 tombstones of the former nobility of the city, uncovered during the restoration process, there are names of some public figures having belonged to the guilds and having had their own crests. In the Church on the Hill there is also a tomb stone, carved by Elias Nicolai, a great Transylvanian sculptor, that belonged to Stephanus Mann, who was the chief of the goldsmiths’ guild and who became the mayor of Sighisoara. Moreover, Stephanus Mann’s house is downtown, across the street from the Monastery Church, and is called the Venetian House, a house with a special architecture, standing out from among the buildings of that time.

“A local legend says that Stephanus Mann’s wife was a Venetian, who never returned to her home country and who missed home and so he built the framework of the windows in Venetian Gothic style. The mayor died in 1647,”Alin Druta said.

Next to the former mayor’s tombstone there is another one having belonged to a furrier, Gerg Brett, the only tombstone with a German inscription, as all others have Latin inscriptions. ‘His tombstone reads he was a very important figure in the city of Sighisoara, most likely the chief of this guild. Shortly after his death, his 25-year-old son also died by a sudden death. Right underneath there is a quite interesting quote, bringing to mind the Saxon humour: ‘Heute rot, morgen tot,’ which means ‘Today red, tomorrow dead,” Druta showed.

Another point of attraction in the church is represented by the priest lecterns of 1523, the construction of which was based on the marquetry work, a technique used in furniture decorating, consisting of inlaying pieces of wood of another colour in a bigger board of wood. These lecterns were made by a man of Sighisoara named Johannes Reichmuth, among the first to have used the marquetry method in Transylvania. On the left-side lectern, where the priests sit, there is a phrase in German, which also brings to mind the typical Saxon humour: ‘The one who wants to sit in this lectern and does not know Latin should go out, on contrary he will be deloused with a stick.’

The small tower near the lectern, called sacramental cabinet or tabernacle, dating back to 1500, carved in white slate, is appreciated as being the most beautiful of Transylvania.

The church also has an organ with 700 pipes, which is still functioning and the Evangelical parish organises each summer a concert season, from May to the end of September, each Friday, at 18,00.

“Under the church altar, there is an old construction from around 1200. As there probably was not any space left, the Saxons thickened the walls and turned it to a crypt. Underneath, there are 60 walled tombs, making this the only church with crypts beneath the altar of Transylvania” Druta also said.

Inside the Church on the Hill, there are also many old provision chests brought from the church of Bradeni — Hendorf in Saxon, located 20 kilometres away from Sighisoara on the way to Agnita. The chests were kept in the church attic and, in case the village was under attack and the Saxons withdrew inside the fortification to resist the siege, they needed food provisions, which they kept in these chests: cereals, dried fruit, flower, beans, bacon.

“Each year, there are students coming from Germany, from Hildesheim, where there is a big university for wood restorers, and they restore these wooden chests. There are over 120 chests of this kind in the attic from the church of Hendorf. They are very interesting as they were not assembled with nails, only with wooden nails and by splicing. In Sighisoara or Sibiu, there were other traditions, there were secret holes in the shape of a funnel, with the interior covered in clay and straws, for preserving cereals better, the lids bore the insignia of each guild, there were also private holes, only a few persons knew the location of these secret holes in the city and they had to make an oath they would not divulge the secret, as the community depended on it, and one of these persons was called the master who had a long rope, with nodes and many pieces, to be able to measure the exact location of the holes”Alin Druta pointed out.

In other Saxon churches the bacon was kept in the church tower or the bacon tower. After a well-observed tradition, only one person of a household was allowed to go to the tower once a week, at a certain hour, usually after the Sunday service, to cut one slice of bacon to last for the entire week, as he was not allowed to go up a second time, and each family also had a number, the number of their house. It is said that the best bacon was the one kept in the Saxon church tower. It was also kept there during summer and it stayed fresh due to the air currents and the salt they used.

The nave of the Church on the Hill also hosts an impressive collection of altars brought from other Saxon churches near Sighisoara, left by the Saxons who left Romania, mostly after 1989.

“To protect these values, the altars were brought to the Church on the Hill. To the left, there is the altar devoted to St. Martin, painted by the son of the famous sculptor, Veit Stoss of Nuremberg, who had a workshop in Sighisoara. To the left of the nave, there is the altar devoted to St. Nicholas, brought from the church of Cund [Reussdorf in Saxon], to the left there is the altar devoted to St. Anne and brought from the church of Saes [Shaas]” Alin Druta pointed out.

The church also hosts four statutes depicting the four evangelists, sculpted in linden wood in 1630, belonging to the church.

By e-Cultura.info/ autor: Dorina Matiș, edithor: Cristian Anghelache

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                     

                                                                                                                                                                                         Acasă    Carte   Arte vizuale   Teatru și Film   Muzică-Dans   Etnografie   Istorie   Spiritualitate   Articole Externe   Știință   Festival                                                                      Actualitate culturală   Interviu   Documentar   Știri estivale   Proiecte Culturale   Timișoara 2021   Emisiuni
                                                                                                                                                                   
                                                                     Despre   Cod de conduită   Termeni și condiții   Politică de cookies   Arhivă   Hartă site   Press kit   Susține e-cultura.info   Contact

© 2014 - 2020 e-Cultura.info.

Site premiat în cadrul Festivalului Simfest