fbpx

                                                                             pictogramae

Blajul istoric a fost numit “Mica Romă” de către Eminescu

“Fântână a românismului”, orașul Blaj, numit de Mihai Eminescu “Mica Romă”, este o localitate în care aproape fiecare clădire din zona centrală amintește de faptul că “De aici a răsărit soarele românilor”, după cum afirma Ion Heliade Rădulescu în 1843.

Oriunde ai călca în Blaj e aproape imposibil să nu găsești o reprezentare a lucrurilor despre care ai citit în cărțile de istorie, spune primarul orașului, Gheorghe Valentin Rotar.

“Locul unde s-a strigat odată destinul unui neam rămâne pentru posteritate un loc de pelerinaj”, spunea Octavian Goga despre Blaj. Cu toate că orașul, centru al Bisericii Greco-Catolice, dispune și de o așezare geografică potrivită, în inima țării, numărul turiștilor nu este, din păcate, atât de mare pe cât ar merita.

La Blaj s-a predat pentru prima dată în limba română și tot aici au fost tipărite primele manuale românești. Tipografia, înființată la sfârșitul secolului al XVII-lea la Alba Iulia, unde se afla atunci Mitropolia Transilvaniei, a fost transferată și restaurată la Blaj în 1747.

Primele spectacole de teatru din țară au fost organizate în 1761 tot la Blaj de către elevii și studenții teologi, care au întreprins un turneu la sate cu “Comedia ambulatoria”.

Tot în această așezare a fost înființată, în 1881, prima grădină botanică din lume pe lângă o școală secundară.

Vechi centru cultural, Blajul are merite deosebite în plan istoric, lingvistic și de renaștere națională. Aici s-au pus bazele unei culturi în limba națională, în contextul unei stăpâniri străine. Ioan Micu Moldovan spunea despre Blaj că este “cel mai vechi cuib al deșteptării noastre naționale”.

Orașul a fost ridicat după un plan schițat de însuși Inocențiu Micu Klein, întemeietorul Blajului românesc. Înainte de strămutarea la Blaj a reședinței episcopiei unite greco-catolice, în 1737, localitatea era doar un sat, calvinesc și unguresc, numărând aproximativ 20 de familii. Doi ani mai târziu, în 1739, Blajul este declarat târg, oppidum, transformându-se curând într-un adevărat oraș.

Micu Klein a trasat străzile principale, a indicat locul pieței, al catedralei, al mănăstirii, al reședinței episcopale, executate mai târziu, după planurile întocmite de arhitectul Curții Imperiale, Ioan Martinelli.

În 1737, domeniul feudal al Blajului a fost cedat prin schimb de moșii Episcopiei Române Unite a Transilvaniei, în urma unor memorii înaintate lui Carol al VI-lea de către Inocențiu Micu Klein. Episcopul a mutat aici reședința episcopiei pentru a putea fi într-un contact mai strâns cu toți credincioșii săi. De acum încolo, Blajul devine principalul centru cultural și politic al românilor din Transilvania, la aceasta contribuind nu numai poziția sa centrală, dar și rolul jucat în lupta pentru eliberare națională și socială.

Încă de la intrarea în Blaj, la marginea nordică a orașului, venind dinspre Târnăveni, pe DJ 107 B, pe “Drumul Vinului”, turiștii se pot opri la umbra Teiului lui Eminescu, aflat pe culmea dealului care domină orașul. În iunie 1866, venit de la Cernăuți, ajuns pe “Hula” Blajului, Eminescu a exclamat: “Te salut din inimă, mică Romă. Îți mulțumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat să o pot vedea”.

Copacul, declarat monument al naturii, este îngrădit acum, iar alături este o inscripție: “Lângă acest tei s-a oprit Mihai Eminescu în 1866 și a salutat cu entuziasm Blajul, pe care de mult dorea să-l vadă”. Autoritățile locale au amenajat aici o zonă de belvedere.

La mică distanță, străjuind orașul, de pe un deal vizibil din orice punct al Blajului, se află “Crucea lui Avram Iancu”. Între 1820 și 1822, locuitorii orașului au ridicat o cruce înaltă de patru metri în semn de recunoștință față de episcopul Ioan Bob, care în timpul foametei din 1815 i-a ajutat pe țărani cu cereale și i-a iertat de datorii. În 1848 — 1849, Avram Iancu și-a cantonat aici o unitate de moți. In memoriam, crucea a fost denumită după el. Dinamitată de răuvoitori în 1908, monumentul a fost refăcut în 1915 din inițiativa lui Ion Micu Moldovan. 

Un alt loc care amintește de Avram Iancu este “Câmpia Libertății”, locul unde, în mai 1848, peste 40.000 de români transilvăneni au strigat “Noi vrem să ne unim cu Țara”. În amintirea evenimentelor, doi ani mai târziu, elevii și profesorii de la Blaj au ridicat pe locul tribunei adunării Piatra Libertății.

Tot aici s-au ținut în 1911 serbările Semicentenarului ASTREI, iar Aurel Vlaicu a zburat cu avionul său deasupra mulțimii în număr de peste 30.000 de oameni.

Tot pe Câmpia Libertății, la 23 noiembrie 1918 a aterizat un avion Farman-40, care aducea vestea reintrării României în război pentru eliberarea Transilvaniei. Doi temerari, în plină iarnă, au zburat cu un avion cu carlinga deschisă și cu instrumente de navigație rudimentare pentru a aduce mesajul Marelui Cartier General Român către Consiliul Național Român din Blaj, prin care se anunța hotărârea Armatei Române de a trece Carpații.

În amintirea evenimentului din 1848, în 1973 a fost ridicat aici un complex monumental cu 24 de busturi de bronz ale pașoptiștilor, realizate de diferiți sculptori. Patru ani mai târziu, a fost înălțată opera lui Ion Vlasiu, “Gloria”, monument din piatră înalt de 18 metri, alcătuit dintr-o poartă ce semnifică intrarea în istorie, în fața căreia se află trei statui feminine identice, din bronz, cu laurii gloriei deasupra capului, simbolizând cele trei țări românești. La baza monumentului sunt inscripționate cuvintele: “Vrem să ne unim cu țara!”. În urmă cu șase ani, au mai fost adăugate încă două busturi.

Centrul istoric — Piața 1848, un parc în care se încrucișează câteva alei, este locul în care au avut loc adunările populare din 3 aprilie și din 2/14 mai 1848. În centrul istoric se află unul dintre monumentele reprezentative ale Blajului — Catedrala “Sfânta Treime”, unde în 1997 a fost adus de la Roma sicriul cu rămășițele pământești ale ctitorului său. În 1738, episcopul Micu Klein a încheiat un contract cu arhitectul vienez Martinelli pentru edificarea catedralei. Construită între 1741 și 1748, în stil baroc, slujirea în biserică a început însă doar în 1765, după finalizarea iconostasului, pictat de sârbul Ștefan Tenetzky. Acesta a realizat și cupola, sculptată în stil bizantin, dar și cu elemente locale. În 1836 au fost adăugate cele două turnuri, dobândind aspectul de astăzi.

Nicolae Iorga spunea despre iconostas, lucrat în lemn de tei de către meșterul tâmplar Aldea din Târgu Mureș, între 1749 și 1765, că este unul dintre cele mai mari și mai frumoase din țară.

În această catedrală și-a rostit Simion Bărnuțiu, în 2 mai 1848, celebrul discurs devenit programul politic al românilor din Transilvania, despre care DD Roșca spunea că “este cea mai mare operă oratorică din istoria românilor”. Catedrala este înconjurată din trei părți de clădirile fostei mănăstiri “Sfânta Treime”, opera aceluiași arhitect vienez Martinelli, fiind construită între 1741 și 1747. Aici a fost deschisă, la 11 octombrie 1754, prima școală sistematică superioară din țară cu limba de predare română. Piatra de temelie a acesteia a fost pusă de Inocențiu Micu Klein, însă ea a fost terminată de urmașul său, episcopul Petru Pavel Aron.

Alături se află o clădire mai nouă, vechiul internat de băieți, numită și “Internatul Văncean”, fiind ridicată sub episcopul Vancea, și care acum adăpostește un centru de plasament familial.

Pe clădirea din stânga catedralei se află o placă care amintește că “aici a fost găzduit ca elev marele poet Mihai Eminescu, în anul 1866”. În prezent, este sediul Facultății de Teologie Greco-Catolică și a Seminarului Arhidiecezan.

La doar câțiva metri distanță de catedrală se găsește “Bisericuța grecilor”, construită pe locul unei vechi biserici de lemn, între 1760 și 1770, denumită astfel după negustorii macedo-români care au contribuit financiar la înălțarea ei. În cimitirul bisericii, un adevărat Pantheon al Blajului, se găsesc mormintele lui Ioan Axente Sever, tribun al revoluționarilor români la 1848, Ioan Rusu, întemeietorul geografiei științifice românești, mitropolitului Alexandru Șterca Șuluțiu, părintelui filologiei românești, Timotei Cipariu, și al lui Ioan Micu Moldovan, autorul Pronunciamentului de la Blaj, întemeietorul vieții economice românești din Transilvania.

În partea de sud-vest a Pieții 1848 se află cea mai veche clădire din oraș, un vechi castel nobiliar, monument istoric și de arhitectură. Începuturile construcției aparțin secolelor XIII-XIV, fiind complet refăcută în 1535 de către Georgiu Bagdi. Timp de aproape două secole, acest castel a funcționat ca reședință a diferiților feudali. Din 1737, clădirea a găzduit reședința Episcopiei greco-catolice. În 1842, în timpul lui Ioan Lemeni, castelul a suferit unele reparații și i s-a adăugat aripa de nord. În 1948, a fost transformat în școală cadastrală și apoi în școală specială de învățători. În prezent este reședința Mitropoliei Greco-Catolice.
Alături se află Biblioteca documentară “Timotei Cipariu”, care funcționează într-o clădire ridicată în 1760 și care a găzduit inițial mănăstirea Bunavestire. Aici au funcționat Seminarul călugărașilor, tipografia cu anexele sale, turnătoria de litere, legătoria de cărți și atelierul xilografilor. Tot aici a funcționat și cancelaria mitropolitană.

Pe latura vestică a Pieții 1848 se află casa în care a locuit cea mai mare parte a vieții sale marele erudit Timotei Cipariu (1805 — 1887) și în care în prezent se află sediul ASTRA. Clădirea monumentală cu etaj alipită de casa lui Timotei Cipariu a adăpostit renumita biblioteca blăjeană ce cuprindea peste 70.000 de volume și aproape o mie de manuscrise vechi.

În Blaj se află, în spatele catedralei, cea mai veche grădină botanică din lume organizată pe lângă școlile secundare, fiind înființată în 1881 prin “râvna” profesorului naturalist Alexandru Uilăcan. Are o importanță documentară și istorică, la conducerea ei aflându-se la un moment dat și Alexandru Borza. În grădină se află peste cinci sute de specii, plante originare din toate continentele, de la agave și aloe până la copacul de ginko biloba și copacul lalea.

Printre monumentele naturii existente în Blaj se află, într-un complex natural și antropic, în Parcul Avram Iancu, și un stejar de peste 600 de ani, cunoscut și sub numele de “Gorunul lui Avram Iancu”. Sub stejar, generalul Caraffa a dus tratative cu ultimul principe al Transilvaniei, Mihai Apafi al II-lea, stabilind condițiile de trecere a Transilvaniei în stăpânirea împăratului de la Viena, în 1687. Poartă numele lui Avram Iancu deoarece se spune că, în ultimii săi ani de viață, când acesta venea des la curtea prietenului său, mitropolitul Alexandru Șterca Șuluțiu, se adăpostea adeseori la umbra sa.

Într-una din casele situate pe bulevardul din oraș, pe frontispiciul căreia sunt pictate patru muze, reprezentând muzica, dansul, poezia și literatura, creație a lui Anton Zeiller, a locuit compozitorul Iacob Mureșianu, profesor de muzică la Blaj între 1886 și 1917.

În sensul giratoriului din capătul bulevardului este expusă statuia “Lupa Capitolina”, o copie a celebrei statui a Lupoaicei cu Romulus și Remus.

După ce traversezi Podul minciunilor spre Hula Blajului, ajungi la una dintre cele mai impunătoare clădiri din oraș, care găzduiește          Colegiul Inochentie Micu Klein și care a uncționat inițial ca școală normală pentru pregătirea viitoarelor învățătoare. Terminată în 1929, clădirea s-a numit inițial Institutul Recunoștinței, amintind de contribuția pe care au adus-o elevii și locuitorii din Blaj și împrejurimi la edificarea clădirii.

În spatele colegiu lui se află Capela arhiereilor, ridicată între 1925 și 1937, sub mitropolitul Vasile Suciu, unde sunt îngropați mai mulți episcopi și mitropoliți greco-catolici.

Orice turist care ajunge la Blaj ar trebui să viziteze și Muzeul de Istorie “Augustin Bunea”. În inventarul muzeului se află peste 1.500 de exponate, printre care multe piese neolitice și dacice, cum ar fi un altar dedicat lui Iupiter Optimus Maximus. Printre cele

 mai valoroase piese se află o tiparniță de lemn, ce a aparținut tipografiei lui Petru Pavel Aron. 

În patrimoniul muzeului se găsește și cea mai veche carte tipărită la Blaj, în 1753, “Strașnic”, precum și numeroase manuale școlare și matricole școlare vechi de peste două sute de ani, certificate școlare în original, dar și o colecție de zeci de icoane pe lemn din secolul al XVIII-lea.

“Fountain of Romanian spirit”, the town of Blaj named by poet Mihai Eminescu “Little Rome” is a place where almost every building in the central area reminds of the fact that “The Sun of Romanians rose from here” as Ion Heliade Radulescu said in 1843.

Everywhere you go in Blaj you cannot miss a representation of things you read about in the history books, says mayor Gheorghe Valentin Rotar. A small provincial town, Blaj has a special place in the hearts of Romanians who know and respect their history.

“The place where the destiny of a people was set remains a place of pilgrimage forever,” Octavian Goga used to say about Blaj. Although the town, centre of the Greek-Catholic Church, has a suitable geographical position, in the heart of the country, the number of tourists is not as large as it would deserve.

It was in Blaj that teaching in Romanian occurred for the first time and the first Romanian textbooks were printed here as well. The printing house, created at the end of the 17th century at Alba Iulia, was transferred and restored at Blaj in 1747.

The first theatre shows in the country were organized in 1761 in Blaj by the theological students who set out in a tour around the villages with their “Comedia ambulatoria.”

The world’s first botanical garden near a secondary school was created here in 1881.

Old cultural center, Blaj carries major historical, linguistic and national revival importance. The foundations of a culture in the national language were set here, amid a foreign occupation. Ioan Micu Moldovan used to say about Blaj that “it is the oldest nest of our national revival.”

The town was erected after a design made by Inocentiu Micu-Klein himself, the founder of the Romanian Blaj. Before the headquarters of the Greek-Catholic United Bishopric moved to Blaj in 1737, the town was just a village, with reformed Calvinist and Hungarian families, no more than 20. Two years later in 1739, Blaj is declared an oppidum, equivalent to a small town.

Micu-Klein drafted the major streets, indicated the place of the major square, of the cathedral, of the monastery, of the bishop residence, later made after the drafts designed by architect of the Royal Court Ioan Martinelli.

In 1737, the feudal estate of Blaj was ceded to the Romanian Greek-Catholic Bishopric of Transylvania through estate exchange, following some petitions sent to Charles the 6th by Inocentiu Micu-Klein. The bishop moved the headquarters of the bishopric here to have a closer contact with the faithful. From then on, Blaj became the major cultural and political centre of Romanians in Transylvania, the two major contributing factors being its central position and the role it played in the fight for national and social liberation.

Upon their entering the town through the northern edge coming from Tarnaveni along DJ 107 B on the “Wine Road,” tourists can rest under the shade of Eminescu’s Lime Tree up on the hill that overlooks the town. In June 1866, as he came from Cernauti and getting to the Blaj steep hill, Eminescu said: “I greet you from my heart, little Rome. Thank you, God, for helping me to see it.”

The tree which is a natural monument is now fenced and there is a plaque nearby reading “Mihai Eminescu stopped near this lime tree and saluted Blaj with enthusiasm, a town he wanted dearly to see.” The local authorities placed a belle vue area here.

A little further there is “The Cross of Avram Iancu” guarding the city from a hill which can be seen from any point of Blaj. Between 1820 and 1822, the town citizens erected a four-meter high cross as a token of gratitude for bishop Ioan Bob, who helped the peasants with cereals during the famine and wrote off their debts. Between 1848 and 1849, Avram Iancu settled some troops here. In his memory, the cross was renamed after him. Blasted with dynamite by ill-willed in 1908, the monument was restored in 1915 from the initiative of Ion Micu-Moldovan.

Another place reminding from Avram Iancu is “The Plain of Freedom”, the place where more than 40,000 Transylvanian people shouted in May 1848 “We want to get united with the Country.” As a reminder of the events, two years later, the students and teachers in Blaj erected The Stone of Freedom on the place of the podium.

The celebrations of the ASTRA semi-centennial were held here in 1911 and Aurel Vlaicu flew with his plane above the crown numbering more than 30,000 people.

On November 23, 1918, a Farman-40 plane landed here on the Plain of Freedom, bringing the news about Romania re-entering the war to release Transylvania. Two brave men flew their aircraft with open cabin during the winter and with old flight instruments to bring the message from the Romanian Army Staff to the Romanian National Council in Blaj announcing the determination of the Romanian Army to pass the Carpathians.

As a reminder of the event of 1848, a monumental complex with 24 bronze busts of the 1848 figures was set here in 1973, created by various sculptors. Four years later, Ion Vlasiu’s monument “Gloria”, a stone monument 18 meters high was erected here, made up of a gate meaning the access to history, with three feminine figures in front of it, made by bronze, with the glory laurels on their heads, as a symbol of the three Romanian principalities. The words “We want to unite with the country!” are carved at the monument base. Six years ago, other two busts were added there.

The historical center, the 1848 Square, a park where several avenues come to a crossroads is the place where the major popular gatherings on April 3 and May 2-14 in 1848 took place. One of its representative monuments of Blaj, “The Holy Trinity” Cathedral, can be found in the historical center, where the coffin with the remains of the town founder was brought in 1997. In 1738, bishop Micu-Klein signed a contract with Vienna-born architect Martinelli to build the cathedral. Built between 1741 and 1748 in a baroque style, the sermons in the church started only after 1765 after the icons were painted by Serbian painter Stefan Tenetzky. He also made the dome in Byzantine style with local elements. The two towers were added in 1836 for its current appearance.

Nicolae Iorga used to say about the icons made from lime tree by master joiner Aldea of Targu Mures between 1749 and 1765 that it is one of the major and most beautiful in the country.

Simion Barnutiu held his famous speech here on May 2, 1848 in this cathedral, a speech that became the political program of Romanians in Transylvania, about which D.D. Rosca used to say that “it is the major rhetorical piece in the history of Romania.” The cathedral is surrounded on three of its sides by the buildings of the former Holy Trinity monastery, the work of the same Viennese architect Martinelli, erected between 1741 and 1747. Here was the place where the first high school teaching in Romanian was open on October 11, 1754. The founding stone of the school was set by Inocentiu Micu-Klein but it was concluded by his follower, bishop Petru Pavel Aron.

There is a newer building nearby, the former boys dormitories, also known as “Vancea dormitory,” as it was erected under the patronage of bishop Vancea and which hosts an orphans center.

There is a plaque on the building left of the cathedral reminding that “It is here that the great poet Mihai Eminescu was hosted as a student in 1866.” It is currently the headquarters of the Greek-Catholic Theological Faculty and the Archdiocese Seminary.

Just a few meters away from the cathedral one can find “The Greeks’ Small Church,” built on the place of an old wooden church between 1760 and 1770, called thus after the Macedonian-Romanian traders who had a financial contribution to its building. In the burial churchyard, a true Blaj Pantheon, there are the graves of Ioan Axente Sever, tribune of the Romanian revolutionaries in 1848, Ioan Rusu, founder of Romanian scientific geography, metropolitan priest Alexandru Sterca Sulutiu, the father of Romanian linguistics Timotei Cipariu and that of Ioan Micu Moldovan, author of the Blaj Declaration and the founder of the economic Romanian life in Transylvania.

In the south-western part of the 1848 Square there is the oldest building of the town, an old noble castle, a historical an architectural monument. The beginnings of the construction date back to the 13th to 14th centuries, being completely restored by Georgiu Bagdi. For almost two centuries, this castle was the residence of various feudal lords. Since 1737, the building hosted the residency of the Greek-Catholic Bishopric. In 1842, the castle was restored and the North wing was added during Ioan Lemeni’s time as bishop. In 1948, it was turned into a cadastral survey school and then in a special school for teachers. It currently hosts the Greek-Catholic Metropolitan Church.

The documentary library “Timotei Cipariu” is adjacent to it, in a building erected in 1760 and which initially hosted the monastery “Annunciation.” This was the place that hosted the monks seminary, the press with its annexes, the letter foundry, the book binding workshop and the xylographers’ workshop. The metropolitan chancellery was also placed here.

On the western edge of 1848 Square there is the house when the great scholar Timotei Cipariu lived most of his life (1805-1887) and which is the current ASTRA headquarters. The monument two-storey building near Timotei Cipariu’s house hosted the famous Blaj library that had more than 70,000 tomes and almost a thousand old scrolls.

The oldest botanical garden can be found in Blaj behind the cathedral, created near the secondary school in 1881 through the effort of natural history teacher Alexandru Uilacan. It has a historical and documentary importance as Alexandru Borza himself was its curator during a certain period. There are more than 500 species of plants in the garden, coming from all continents, from agave and aloe to gingko biloba and the tulip tree.

Among the natural monuments in Blaj there is also an oak tree over 600 years old in a natural anthropic complex in Avram Iancu Park, known as Avram Iancu’s Oak Tree. Under the tree, general Caraffa discussed terms with the last prince of Transylvania, Mihai Apafi the 2nd regarding the transfer of Transylvania under the reign of the King at Vienna in 1687. The tree bears the name of Avram Iancu because it is said that he used to rest under its shade in the last years of his life when he went to his friend, metropolitan priest Alexandru Sterca Sulutiu.

Composer Iacob Muresianu, music teacher in Blaj between 1886 and 1917, lived in one of the houses on the town avenue, a house on which Anton Zeiller painted four muses, representing music, dance, poetry and literature.

In the roundabout at the end of the avenue, “Lupa Capitolina (Capitoline Wolf)” statue was erected, a copy of the famous statue of the she-wolf with Romulus and Remus.

Once you walk past the Liars Bridge to Blaj Steep Hill, you reach one of the most impressive buildings in the town, hosting Inochentie Micu Klein College and which was initially a normal school bearing the name of The Institute of Gratitude, reminding of the contribution brought by the students and dwellers of Blaj and neighbouring areas to the construction of the building.

Behind the college there is the Bishops’ (Archiereus) Chapel, erected between 1925 and 1937 under metropolitan priest Vasile Suciu, where many Greek-Catholic bishops and metropolitan priests are buried.

Any tourist visiting Blaj should stop at the History Museum “Augustin Bunea.” The museum includes more than 1,500 items for display, among which a lot of items from the Neolithic and the Dacian period, such as an altar devoted to Jupiter Optimus Maximus. Among the most valuable pieces of the museum there is a wooden press belonging to the printing house of Petru Pavel Aron.

 The museum patrimony hosts the oldest book printed in Blaj in 1753, called “Amazing” as well as many school textbooks more than two centuries old, school certificates in original and a collection of wooden icons dating from the 18th century.

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Citrește și

*/                                                                            
                                                                                                                                                                                         Acasă    Teatre    Muzee    Personalități culturale   Carte   Actualitate culturală   Arte vizuale   Teatru și Film   Muzică-Dans   Știință   Festival                                                                      Articole Externe   Interviu   Documentar    Spiritualitate   Știri estivale   Declarația Zilei   Etnografie   Istorie   Timișoara 2021   Multimedia    
                                                                     Proiecte Culturale                                                                                                                                                                                             
                                                                     Despre   Cod de conduită   Termeni și condiții   Protecția datelor   Politică de cookies   Arhivă   Hartă site   Press kit   Contact

© 2014 - 2019 e-Cultura.info.

                                          
                                                                     
                                                                                                         

                                                                                                                                                                                                                    
Versiunea: mobil  |  computer