fbpx

                                                                                                                    pictogramae

George Ivașcu: Bucureștiul înseamnă viața mea; să ne dea Dumnezeu încă 555 de ani

Foto: (c) Vlad STAVRICĂ

Foto: (c) Vlad STAVRICĂ

Bucureștiul este un loc care adună foarte multe energii, care poate obosi pe cineva neobișnuit cu un oraș mare, dar care, dacă este lăsat în urmă în concedii, lipsește oricărui bucureștean, afirmă actorul George Ivașcu, directorul Teatrului Metropolis, în cadrul proiectului ”ORAȘUL MEU, BUCUREȘTI”.

El recunoaște că nu s-a gândit niciodată să plece din București, pentru că aici se află familia sa. ”Nu m-am gândit niciodată să plec din București datorită familiei mele. Mi-ar fi foarte dor”, spune actorul.

Reporter: Sunteți născut în București. Ce înseamnă pentru dumneavoastră orașul București?

George Ivașcu: Pentru mine, Bucureștiul pot să spun că este locul natal, ceea ce te leagă foarte mult de amintirile din copilărie, în primul rând. Aici este casa bunicilor, e casa poveștilor, locul în care am învățat să spun “Înger, îngerașul meu!”, învățându-mă bunica, este locul în care m-am îndrăgostit prima oară, este locul în care am făcut facultatea. De fapt, Bucureștiul înseamnă viața mea.

Reporter: Cum era orașul în vremea copilăriei dumneavoastră?

George Ivașcu: Era un oraș, zic eu, mult mai frumos, din perspectiva copilului, mie plăcându-mi Bucureștiul vechi. În copilărie țin minte că mă plimbam pe străzile cu case vechi, îmi plăcea să-mi imaginez cum era pe vremuri, cu birje, cu toată atmosfera de mic Paris, cum i se spunea. Pe vremea copilăriei era foarte frumos. (…) Locuiam într-un cartier, Militari, printre blocuri. Era foarte frumos că ne întâlneam, aveam maidanul nostru unde jucam fotbal și țin minte că era competiția între blocul 56, în care locuiam eu, cu blocul 58, cu 61, și era o comunitate, de fapt. Minunat! Dacă simt că lipsește ceva Bucureștiului la ora aceasta este exact acest spirit de comunitate, faptul că ne cunoșteam vecinii din blocul ăla cu celălalt, eram toți împreună și, neavând alte distracții, faptul că aveam multe lucruri în comun — jucam hoții și vardiștii — erau minunate relații dintre noi, relațiile interumane. Asta aș putea spune că mi-a fost copilăria. Dar, repet, pentru mine copilăria, întotdeauna când mă întrebați, este casa bunicii.

Reporter: Ce vă place acum la București? Ce vă place cel mai mult la București?

George Ivașcu: Sunt destul de multe lucruri care îmi plac acum la București. Faptul că Bucureștiul, prin natura lui, adună foarte multe energii, uneori, din păcate, și negative, dar, cel mai adesea, iată cât de repede se construiește, se întâmplă lucruri aici. Este o viteză… de aceea majoritatea celor care vin în București spun: “Domne, mă obosește!”. Dar orice capitală, fiind foarte aglomerată, fiind foarte multă viață, deosebit de multe culturi adunate, să zicem, într-un singur loc, evident că poate obosi pe cineva care își dorește să aibă tihnă. Dar recunosc că fiind un om căruia îi place aglomerația…

George Ivaşcu

George Ivaşcu

Reporter: Ca orice bucureștean…

George Ivașcu: Ca orice bucureștean, da, sigur că spun ‘De abia aștept să merg în concediu, să mă liniștesc, să una, să alta!’. Dar, după o săptămână-două, îmi e atât de dor de București … Probabil că asta îmi place cel mai mult (…) faptul că am posibilitatea să cunosc oameni mulți, tot timpul. Fiind o natură comunicativă probabil că asta mi-ar lipsi dacă aș sta numai în acele două-trei cunoștințe și faptul că aici se petrec lucrurile puțin în avans în sensul că, chiar dacă poate fi un defect că bucureșteanul este grăbit, să zic așa, că poate fi un defect, într-un fel poate că și eu sunt o natură mai temperamentală și de asta, probabil, îmi place graba asta.

Reporter: V-ați gândit vreodată să vă mutați din București?

George Ivașcu: Nu. Nu m-am gândit niciodată să plec din București datorită familiei mele. Mi-ar fi foarte dor.

Reporter: Profesia v-a purtat prin multe orașe ale lumii. Este vreunul care v-a rămas la suflet?

George Ivașcu: Da. Sunt multe, dar pe primul plan aș pune Londra. Este orașul în care, dacă nu m-aș fi născut în București, mi-ar fi plăcut să trăiesc. De ce spun asta? Pentru că mie îmi place foarte tare cum au îmbinat, cu câtă creativitate, tradiția cu modernitatea. Ați văzut la ei taxiurile sunt noi, sunt moderne, dar arată ca atunci, își păstrează o poezie și, mai ales ceva foarte important, identitatea. Iar viața culturală, știm foarte bine că în West End sunt peste optzeci și ceva de teatre, sunt muzee și pun foarte mare preț pe cultura lor. E un oraș în care turismul este unul cultural, în primul rând. Nu poți să zici mă duc la Londra să mănânc bine. Mănânci oricum bine. Spui: mă duc la Londra să vizitez, mă duc să văd aia, să văd un spectacol (…). Sigur, Parisul are poezia lui, toate capitalele, Roma — absolut senzațională, dar eu revin la Londra spunând că îmbină foarte bine tradiția cu modernitatea și este foarte bine armonizată. Asta mi-aș dori și pentru București.

Reporter: Credeți că străinii iubesc Bucureștiul? De ce ar trebui ei să-l iubească?

George Ivașcu: Ei iubesc Bucureștiul pentru că, cu toate bunele și relele noastre, suntem niște oameni foarte comunicativi și atunci cred că doza asta care uneori ne lipsește din educație, apropo de cum este cu exercițiul ăsta al libertăților care să nu pice în libertinism, dacă el ar fi bine gestionat, tocmai asta probabil place la noi. Suntem niște oameni destul de fermecători tocmai pentru că am adunat multe din culturile noastre și suntem o intersecție foarte frumoasă culturală și indiferent de unde vine străinul respectiv, undeva, ceva, identifică și din el. Pentru că așa a fost soarta, zic eu, minunată a acestei națiuni de a acumula din mai multe. Poate asta ne și face mai altfel un pic, dar ăsta este farmecul nostru și ar trebui să-l conștientizăm și să spunem: “Da, am avut poate șansa neșansei de a fi la intersecția multor culturi”, dar tocmai înmagazinând foarte mult iată (…) oricine vine găsește ceva din spiritul lui într-unul sau într-un alt loc. Adică nu este obligatoriu să meargă într-un loc și acolo să găsească tot. Dar cred că acesta este și farmecul Bucureștiului, farmecul uneori obositor al Bucureștiului.

George Ivaşcu

George Ivaşcu

Reporter: Ce v-ar plăcea să se schimbe în București în următorii ani?

George Ivașcu: Mi-ar plăcea să putem spune că suntem un pic mai educați și un pic mai atenți unii la ceilalți. Uneori, din cauza distanțelor lungi, a aglomerațiilor, suntem prea supărați unii pe ceilalți.Mi-ar plăcea să fim mai animați, în sensul pozitiv, să ne și bucurăm, să văd pe stradă, spre exemplu, ca la Barcelona, artiști care cântă, care fac jonglerii, care improvizează, adică mi-ar plăcea să fie mult mai vesel. Mai vesel pentru că știu că avem probleme, le știu, nu aș vrea să par desprins … dar mi-ar plăcea să văd mai multă artă, să văd mai multe teatre, să văd mai multe muzee renovate, să văd mai multe lucruri care să definească o identitate atât de frumoasă și, repet, specială și specifică, care să zică: “Da, sunt mândru că sunt bucureștean pentru că am muzeul acela, am aia, hai să vizitezi, hai să vezi și spectacolul ăla!”. Adică să fie mai artistic, mai boem.

Reporter: Pentru că ați adus aminte despre artă, conduceți un teatru de proiect, unul dintre cele mai mari din București. Bucureștenii vin la teatru, apreciază teatrul de proiect?

George Ivașcu: Teatrul de proiect nu este diferit de teatrul de repertoriu. După cum observați, și rugămintea mea este să accesați cu încredere site-ul nostru, o să vedeți că aici joacă de la maestrul Radu Beligan până la tinerii absolvenți. Am un portofoliu de 21 de spectacole. Teatrul de proiect are o singură deosebire față de teatrul de repertoriu, faptul că fiecare spectacol are propria lui distribuție. De regulă, teatrul de repertoriu, ca să înțeleagă lumea, înseamnă un teatru care are o trupă fixă, 20-30 de actori angajați pe care îi tot vezi în diferite spectacole. Teatrul de proiect este exact ca la film, fiecare spectacol are propria lui distribuție. Deci veți vedea tot timpul alți actori, dovadă că în aceste spectacole anul trecut am avut aproximativ 192 de contracte cu actori care joacă pe scena Teatrului Metropolis, repet de la maestrul Beligan până la cel care a absolvit anul trecut sau chiar studenți care joacă diverse roluri în spectacole alături de marii actori.

Ce mai este iarăși important? Când cei șapte ani, pentru că acum pe 1 noiembrie vom împlini șapte ani de când s-a înființat Teatrul Metropolis, sloganul teatrului nostru este “Un teatru deschis cu casa închisă”, suntem teatrul care am ajuns să jucăm și de două-trei ori pe zi, ca la cinematograf, jucăm de lunea până duminica, inclusiv, și, pentru că singurele reclamații sunt că nu se găsesc bilete și că se epuizează foarte repede, avem și numărul scurt, (…) care poate fi accesat și de pe orice rețea mobilă — *7707. De ce am ales acest număr, ca la taximetru, este: 7 — pentru că sunt șapte arte, 7 ani de când ne-am înființat și se reține foarte ușor. De asta vă spun că da, este un teatru deosebit de căutat, care și-a câștigat o notorietate față de teatrele de tradiție pe care oamenii le știau și alături de care am copilărit cu toții.

George Ivaşcu

George Ivaşcu

Reporter: În București care este locul dumneavoastră preferat?

George Ivașcu: Teatrul Metropolis, fiindcă pot să vă spun, cu modestie, că din toate rolurile pe care le-am făcut cel mai frumos în teatrul românesc este că am construit un teatru și acesta va rămâne indiferent — și iarăși spun cu modestie că eu nu sunt un director de instituție, eu sunt un actor care are grijă de un teatru. Atunci eu sunt convins că, efemer, am grijă de acest teatru pentru că el va rămâne chiar dacă eu nu voi mai fi director sau nu voi mai fi pe această planetă.

Reporter: Bucureștii de altădată sau Bucureștiul de azi?

George Ivașcu: Bucureștiul de altădată. (…) Știți de ce? Pentru că Bucureștiul de altădată avea Capșa, se plimbau oamenii în birjă, se îmbrăcau frumos când veneau la teatru. Știți ce era, în primul rând? Se respectau pe sine oamenii, era un respect față de sine, și atunci eu mi-aș dori, pentru că Bucureștiul are potențialul acesta, Bucureștiul este plin de oameni deosebit de deștepți, deosebit de cultivați, deosebit de informați, prin comparație cu alte locuri, și atunci este păcat să nu pui primul lucru respectul față de sine și apoi de semenul tău. Să spui: ‘Eu sunt bucureștean!’, ‘A, și eu!’, și atunci mă bucur. Cum fac cei care se întâlnesc ‘Eu sunt din Timișoara!’, ‘Păi și eu sunt timișorean!’ și au o mândrie a faptului că fac parte din acea comunitate. Asta ne lipsește nouă și cred că asta ne trebuie, cred că asta avea farmec odinioară în Bucureștiul de altădată. Nu mă refer la clădiri, pentru că au apărut și în epoca modernă clădiri foarte frumoase, au apărut lucruri noi care sunt necesare într-o nouă tehnologizare și modernizare. Este firesc să fie așa, dar cred că trebuie readus în prim plan acest spirit al respectului față de sine, față de semen și față de identitatea locului în care trăiești, chiar și flotant.

Reporter: Care este cea mai dragă amintire legată de București?

George Ivașcu: Sunt foarte multe pentru că eu, cum am zis, totuși am petrecut 46 de ani în acest București neavând rude în altă parte decât aici și oricând mă duceam la o mătușă, la un unchi, era doar dintr-un cartier în altul. Eu sunt bucureștean get-beget. Din păcate, n-am avut rude în altă parte și zic ‘din păcate’ fiindcă mi-ar fi plăcut ca în copilărie să mă duc și eu la țară. Îmi e frică și de o găină … îmi e frică fiindcă dacă n-am văzut găini din copilărie, n-am văzut capre, mă sperii. Asta e! Cea mai plăcută (n.r. — amintire) … nu știu. Mi s-a întâmplat chiar vara trecută, m-a apucat nostalgia, din păcate, plecând ai mei bunici, cum e și firesc, casa s-a vândut și m-a apucat nostalgia copilăriei, drept care m-am dus și am stat, am fumat o țigară, în fața blocului în care au locuit bunicii, unde mi-am petrecut toată copilăria. Mă uitam acolo și mă gândeam: “Cine o locui acum? Cum o fi?”, și să vedeți cum e. Am fost invitat la Liceul Lazăr (n.r. Liceul “Gheorghe Lazăr”) să le vorbesc copiilor despre treptele succesului. Foarte frumos, am fost bine primit, liceu absolut senzațional, de marcă, Liceul Lazăr. Și după aceea au venit câțiva elevi să ceară autografe. La un moment dat a venit o fată care a spus: “Știți, eu locuiesc în camera în care ați copilărit dumneavoastră, numai că acum e mov!”. M-a bucurat foarte tare, i-am dat autograful, m-a emoționat foarte tare. Din păcate, i-am uitat numele, poate că citind articolul o să zică: “Să nu mă mai uitați, așa mă cheamă!”, și acum pot să vă spun, pentru că mai am puțin și sar pârleazul la 50 de ani, cel mai drag loc îmi este cartierul Militari, locul în care am copilărit, prietenii, bunicii, tot ceea ce nu mai am, din păcate.

Reporter: Dacă ar fi transmiteți ceva orașului de ziua lui, care ar fi urarea care credeți că i s-ar potrivi cel mai bine?

George Ivașcu: Să ne dea Dumnezeu încă 555 de ani!

e-Cultura.info/autor: Petronius Craiu, editor: Georgiana Tănăsescu

Proiect editorial iniţiat de Agerpres

Photographies by Vlad STAVRICA

Photographies by Vlad STAVRICA

Bucharest is a place that gathers many energies, it can be exhausting for someone not used to living in a big city, but longed-for while on vacation, actor George Ivascu, director of the Metropolis Theatre, said in an interview with AGERPRES, given as part of the “MY CITY BUCHAREST” project.

He admits that he never thought of moving to another city, because his family is here. “I never thought about leaving Bucharest because of my family. I would miss them dearly,” George Ivascu says.

Reporter:You were born in Bucharest. What does Bucharest mean to you?

George Ivascu: My birthplace, childhood memories first of all. Here is the house of my grandparents, the house of stories, the place where my grandmother taught me “My Little Angel” prayer, the place where I fell in love for the first time, the place where I graduated. In a few words, Bucharest is my life.

Reporter: How was Bucharest in the time of your childhood?

George Ivascu: Much more beautiful, through the eyes of a child, as I am fond of the old Bucharest. As a child, I remember that I used to stroll along the streets with old houses, I loved picturing life in the old days, the carriages, the atmosphere of the Little Paris, how Bucharest used to be called. Bucharest was a lovely city back in the times of my childhood. … I lived in the Militari neighbourhood. We had our own vacant land where we met to play football and I remember that there was a fierce competition between the apartment block number 56, my residence and block number 58, and number 61, we were a community. It was great! If something is missing in today’s Bucharest, I believe it’s precisely this spirit of community, the fact that we knew our neighbours, we spent a lot of time together and having no other amusement, we had many things in common, we played cops and robbers, our relations, the inter-human relations were wonderful. These are the words I would use to describe my childhood. But again, whenever you ask me about my childhood, I would say my grandmother’s house.

Reporter: What do you like most about this city?

George Ivascu: There are lots of things I love about today’s Bucharest. The fact that Bucharest, by its nature, gathers many energies, sometimes, unfortunately, negative, but often a myriad of things happen here, the fast-paced construction projects for instance. Speed rules everything around us … for this reason, most of the people who come to Bucharest say “God, it’s so exhausting!”. But any capital, being very crowded, very much alive, hosting a large array of cultures, in one place, obviously it may bother someone who prefers quietness. But I have to admit I am kind of addicted to urban crowding…

George Ivaşcu

George Ivaşcu

Reporter: Like any other Bucharester…

George Ivascu: Like any other Bucharester, but at the same time I look forward to going on vacation, relaxing and enjoying my spare time. But, after a week or two, I miss Bucharest so much … Probably this is what I like most, the fact that I have the opportunity to meet a lot of people, all the time. Being a communicative person by my very nature, I would find very hard to meet only with two or three acquaintances. I also like our fast-paced lifestyle, although it could be considered a flaw, the fact that the Bucharest resident is always in a hurry, but I myself am a bit temperamental, and that’s why I find this hurry appealing.

Reporter: Have you ever considered moving out of Bucharest?

George Ivascu: No. I never thought about moving to another city, because my family lives here. I would miss them dearly.

Reporter: Your profession has carried you to many cities worldwide. Is there a city that won a place in your heart?

George Ivascu: Yes, many, but my top choice would be London. I would have liked to live in this city, if I had not been born in Bucharest. Why do I say this? Because I find very appealing how they mixed tradition with modernity, in such a creative way. You’ve seen their taxis, they are new, modern, but they look like in the old days, they preserve a poetry and most important, their identity. And when it comes to the cultural life, we know very well that there are more than 80 theatres in the West End [area of Central London], museums, they value their culture highly. Cultural tourism is the most important in London. One cannot visit London for good food. Good food is not a problem. But one goes to London to visit various attractions, see a show, all sorts of other activities, and for this reason, I say London. Of course, Paris has its charm and all the other capitals, Rome is absolutely stunning, but London combines tradition with modernity harmoniously. This I’d like to see in Bucharest as well.

Reporter: Do you think foreigners love Bucharest? Why, do you think, would foreigners be attracted to Bucharest?

George Ivascu: They love Bucharest because, despite our flows, we are very talkative and I believe that is precisely what they love about us. We are pretty charming as people precisely because we have inherited a lot from various cultures and we are a very beautiful cultural mixture, and regardless of the foreigner’s nationality, there is something connecting our cultures. Because this was the wonderful faith of this nation, to accumulate from other cultures. Perhaps this makes us a little bit different from others, but this is also our charm and we should become conscious of it and admit the fact we had the good luck and the bad luck to be located at the junction of various cultures, but precisely because we stored many things, … any visitor finds something of his/her spirit somewhere around here. But I believe this is the charm of Bucharest, the sometimes tedious charm of Bucharest.

George Ivaşcu

George Ivaşcu

Reporter: What would you like to see change in Bucharest in the coming years?

George Ivascu: I’d like to be able to say we are a bit more educated and nice to each other. Sometimes, due to long distances, crowding, we are too upset with people around us. I’d like to become more lively, in the positive way, have a joyful living, see on the streets for instance as in Barcelona artists singing, juggling, improvising, I’d like to see a much cheerful atmosphere. More cheerful because I know we have problems, I’m aware of them, I would not like to seem detached … but I’d like to see more art, more theatres, more revamped museums, more things defining such a beautiful identity and I repeat, special and typical. I’d like a more artistic and bohemian city.

Reporter: Because you spoke about arts, you are the director of a project theatre, one of the biggest in Bucharest. Do the Bucharest residents go to the theatre, they appreciate this type of theatre?

George Ivascu: The project theatre is not different from the repertory theatre. As you can see, and I would kindly ask you to access our website, our actors include master Radu Beligan, as well as fresh graduates. I have a portfolio of 21 plays. There is a single difference between the two types of theatre, the fact that in the project theatre, each show has its own cast. Usually, the repertory theatre means a theatre with a fixed team, 20-30 actors you see all the time in various plays. The project theatre can be compared to a movie, each show has its own cast. So, you’ll see all the time other actors, last year we signed 192 contracts with actors performing on the stage of the Metropolis Theatre, I repeat from master Beligan to fresh graduates or even students playing various parts alongside great actors.

The Metropolis Theatre will celebrate its 7th anniversary on November 1, our slogan is a theatre opened with sold out theatre shows, our plays are performed even two or three times a day like at the cinema, we perform from Monday till Sunday included, and because the only complaints regard the lack of available tickets, as they are sold at breakneck pace, we set up the short number *7707 that can be called from any mobile network. We chose this number because there are seven arts, we celebrate our 7th anniversary and it’s easy to retain. Yes, it’s a very popular theatre among the Bucharest inhabitants, it has become even more popular than the traditional theatres we grew up with.

George Ivaşcu

George Ivaşcu

 Reporter: What is your favorite place in Bucharest?

George Ivascu: The Metropolis Theatre, because I can tell you in all modesty that of all the roles I have performed, my most beautiful achievement in the Romanian theatre is the fact that I set up a theatre and it will survive no matter what, and I also tell you in all modesty that I’m not a director of an institution, but an actor who takes care of a theatre. I am positive that although I will take care of this theatre for a short time, it will still be functional when I am no longer its director or I am no longer on this planet.

Reporter: Between the Bucharest in its old days and the Bucharest nowadays, what would you choose?

George Ivascu: Bucharest in its old days. … You know why? Because there was Capsa, people used to take a stroll in a carriage, they dressed sharp for the theater. But the most important thing was people’s respect for themselves, I’d wish people nowadays developed a higher respect for themselves, because Bucharest has this potential, it’s full of people very smart, highly cultivated, informed, by comparison to other places, and then it’s a pity not to value first the respect to oneself and afterwards to the other. To say “I am a Bucharester!”, “So am I!”, I would be so happy. Take for example the case of the Timisoara residents, they are proud to be members of the same community. This is what we’re missing and I believe this is what we need, this was the charm of Bucharest in its old days. I’m not talking about buildings, because very beautiful buildings have been built in the modern times as well, new things that are necessary in the new technologised world. This is only natural, but in my opinion, this spirit and the respect to oneself, your equal, the identity of the place where you live and even to the floating resident has to be brought to the forefront.

Reporter: What would be your dearest memory of Bucharest?

George Ivascu: There is a multitude of memories, because, as I said, I spent 46 years in Bucharest, having no relatives elsewhere and whenever I visited an aunt or an uncle, I just had to go to a different neighbourhood. I am a true-born Bucharester. Unfortunately, I had no relatives elsewhere and I say unfortunately because I would have liked to spend my holidays as a child in the countryside. Even a hen scares me, because I saw no hens or goats as a child. There’s nothing to do about it. My dearest memory … I don’t know. It happened last summer, nostalgia came over me, as my grandparents passed away, it’s only natural, their house was sold and I was filled with nostalgia for my childhood days, therefore I went to smoke a cigarette in front of the apartment block where my grandparents lived, where I spent my whole childhood. I stayed there for a little while wondering who is the current owner of the flat, and a very strange thing happened next. I was invited to the Lazar High School [Gheorghe Lazar High School] to speak to students about the steps to success. It was a lovely meeting, I was well welcomed, it’s one of the best high schools. At the end of my lecture, some students came to me to ask for autographs. At one point a girl came and told me: “You know, I live in the room where you spent your childhood, only now it’s purple.” I was very happy to hear that, I gave her my autograph. Unfortunately, I forgot her name, perhaps she will read this article. Now I can reveal you, because soon I will turn 50 years old, my dearest place is the Militari neighbourhood, the place where I spent my childhood, my friends, my grandparents, everything I don’t have anymore, unfortunately.

Reporter: If you were to wish Bucharest something, what would it be?

George Ivascu: God grant us another 555 years!

e-Cultura.info/autor: Petronius Craiu, editor: Georgiana Tănăsescu

An editorial project initiated by Agerperes

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                     

                                                                                                                                                                                         Acasă    Carte   Arte vizuale   Teatru și Film   Muzică-Dans   Etnografie   Istorie   Spiritualitate   Articole Externe   Știință   Festival                                                                      Actualitate culturală   Interviu   Documentar   Știri estivale   Proiecte Culturale   Timișoara 2021   Emisiuni
                                                                                                                                                                   
                                                                     Despre   Cod de conduită   Termeni și condiții   Politică de cookies   Arhivă   Hartă site   Press kit   Susține e-cultura.info   Contact

© 2014 - 2019 e-Cultura.info.

Site premiat în cadrul Festivalului Simfest