fbpx

                                                                                                                    pictogramae

Irina Margareta Nistor: Fără film, viața ar fi plicticoasă

Irina Margareta Nistor

Irina Margareta Nistor

Criticul de film Irina Margareta Nistor declară, că pentru ea nu există viață fără film și spune că o pasiune adevărată nu se stinge niciodată

În interviu, aceasta dezvăluie că povestea din filmul “Declarație de dragoste” este una reală. ” ‘Declarație de dragoste’ este o poveste reală. Există un cuplu care acum locuiește în America. (…) Sunt în continuare fericiți. Nu au împlinit 60 de ani. Ea este doctoriță la Boston, el este om de afaceri, au un copil. Ei sunt de fapt povestea ‘Declarației de dragoste”. În jurul lor s-a croșetat toată povestea”, spune criticul de film.

Irina Margareta Nistor s-a aflat în aceste zile la Iași, unde a participat la cea de-a șasea ediție a “Serilor Filmului Românesc Timpul”.

Reporter: Există viață fără film pentru Irina Margareta Nistor?

Irina Margareta Nistor: Nu! Categoric nu! Asta este evident pentru că viața ar fi și plicticoasă, ar fi și o singură viață și nu mai multe… E un fel de a înșela puțin soarta. Până acum mi-a ieșit.

Reporter: Putem vorbi de o cultură a filmului? Poate filmul să educe?

Irina Margareta Nistor: Eu sunt optimistă. Mama spunea că o să mor într-o criză de optimism și de naivitate. Sigur, trebuie să-i dăm în general dreptate mamei. Da. Eu cred că da, dar cred că e o chestiune de timp, răbdare și mai ales de explicație. Adică un film văzut pur și simplu fără să fie însoțit de o prezentare, de șansa de a avea actorii care au jucat, de exemplu, cum sunt ‘Serile Filmului Românesc’, eveniment care se derulează în această perioadă la Iași, într-o perioadă complicată, pentru că în același timp începe la București Festivalul Filmului European, mai sunt câteva zile și se pleacă la Cannes, deci toată lumea e preocupată de foarte multe lucruri și cum nu ne putem clona, faptul că au reușit să ne ispitească să venim la Iași în această perioadă cu bucurie și nu ca pe o corvoadă înseamnă că la rândul lor încearcă să îi învețe pe oameni să se schimbe puțin cu fiecare vizionare în parte.

Reporter: Serile Filmului Românesc Timpul este singurul festival de film românesc din țară.

Irina Margareta Nistor: E un mare curaj. Știm foarte bine că ne face plăcere să spunem că sunt numai filme românești, dar, dacă mergem într-un mall, constatăm că lumea se va duce cu precădere la cele americane, mai puțin la cele europene și probabil și mai puțini la cele românești, excepție făcând cele care iau premii. Atunci, de cele mai multe ori, curiozitatea îi împinge să meargă să vadă filmele respective, dar rareori se întâmplă să vezi un entuziasm cum e în sălile astea. Dacă am putea recrea entuziasmul din sălile festivalului de la Iași în sălile de zi cu zi din cinematografe, cred că acesta ar putea fi cel mai mare premiu cu putință pentru cei care l-au gândit. În România foarte multe lucruri încep, dar nu există o continuare, nu avem în sânge povestea cu “serialul”, să fie episoade care să nu se mai termine, să fie, așa, o Șeherezadiadă.

Reporter: Amintiți de cinematograful de mall. În același timp sălile cinematografelor de stat sunt goale, aproape abandonate. Se poate revigora acest sistem?

Irina Margareta Nistor: În primul rând s-ar putea crea o modă și atunci e ideea că toată lumea vrea să vadă cum este. În egală măsură am văzut că și în Europa și peste ocean mai nou există restaurante cu biblioteci în același timp. Până aștepți să ți se ia comanda poți să citești o carte. Nu sunt pe rafturi doar cotoare de cărți, ca pe vremuri, sau sunt cumpărate rafturi la metru. Pur și simplu sunt cărți, cărți adevărate. Cred că atâta vreme cât au reușit cu cartea, în egală măsură ar putea să reușească și cu cinematograful, pentru că un cinematograf de modă veche, un cinematograf vintage este mult mai afectuos. Cred că, dacă vorbim de filmul “Declarație de dragoste”, cele mai frumoase declarații de dragoste s-au făcut într-un cinematograf în care știi că au fost foarte multe generații înaintea ta și poate că proprii tăi părinți s-au cunoscut acolo, sau poate bunicii tăi s-au cunoscut acolo. E altceva decât pur și simplu o ieșire la care cinematograful e doar, așa, un accesoriu.

Reporter: Credeți în predestinare?

Irina Margareta Nistor: Categoric. Cum aș putea să nu cred? Cred în tot ce poate fi analizat, psihanalizat, că nu degeaba Serile Filmului Românesc Timpul au început de ziua lui Freud.

Reporter:Dacă nu ar fi fost această pasiune pentru film, pentru lumea filmului, cum am fi vorbit astăzi de Irina Margareta Nistor? Cine ar fi fost ea?

Irina Margareta Nistor: Probabil că aș fi consultat. Dacă aș fi fost puțin mai deșteaptă probabil că m-aș fi făcut medic, dar așa am rămas doar doctor de filme care dă, așa, din când în când, câte o consultație. Asta e tot ce pot să fac, dar nu pot să fiu chiar chirurg.

Reporter: Sunt momente, oameni, situații care ne marchează viața. Au existat astfel de oameni?

Irina Margareta Nistor: Am avut foarte mare noroc în direcția asta. Mai întâi de toate au fost părinții și bunicii mei. Am stat împreună de la început și atunci a fost un amestec de generații. Uneori mă amuzam de povestea cu adolescența. Nu știu dacă am simțit-o în mod special, pentru că întotdeauna îmi doream să fiu cu adulții. Cred că de la trei ani voiam să fiu cu adulții. Mă deranja teribil atunci când mergeam în vizită și se punea masă separată pentru copii. Nu, eu voiam cu adulții. După intrarea la facultate a fost Dumitru Ion Suchianu, care de altfel este din Iași, după care a venit Tudor Vornicu, care este la rândul său din Moldova, după care a venit Iosif Sava, cam odată a venit și Tudor Caranfil, care e tot din Moldova. Deci, totul s-a învârtit în zona asta. Au fost niște întâlniri absolut esențiale și de la care am învățat că o pasiune adevărată nu se stinge niciodată.

Reporter:O altă personalitate a fost George Șovu, autorul scenariilor celebrelor filme ”Liceenii”, ”Declarație de dragoste”…

Irina Margareta Nistor: Da. A fost chiar directorul școlii unde am învățat. Chiar asta m-a amuzat. Uite așa ne întoarcem la adolescență… Toate poveștile, inclusiv “Declarație de dragoste”, sunt de fapt poveștile de la liceul unde am fost noi elevi. “Declarație de dragoste” este o poveste reală. Există un cuplu care acum locuiește în America și care a revenit acum câțiva ani în România și a încercat să facă o poză în fața liceului. Bineînțeles, cei de la liceu habar nu aveau cu cine sunt, că așa se întâmplă la noi…

Reporter:: Ce fac acum cei doi îndrăgostiți?

Irina Margareta Nistor: Sunt în continuare fericiți. Nu au împlinit 60 de ani. Ea este doctoriță la Boston, el este om de afaceri, au un copil. Ei sunt de fapt povestea “Declarației de dragoste”. În jurul lor s-a croșetat toată povestea. Chiar mama fetei era profesoară de Română în școală. Am regăsit-o la un moment dat în Canada, unde venise la un festival de film românesc.

Reporter: Ați tradus nu doar filme, ci și cărți.

Irina Margareta Nistor: Și piese de teatru, care îmi sunt în egală măsură dragi. Poate că e traducerea cea mai vie dintre ele, în primul rând pentru că trebuie să știi să organizezi cuvintele în așa fel încât să nu blochezi actorul, să nu-l faci să fie cu prune-n gură, să ordonezi altfel vocalele, consoanele. E poate partea cea mai interesantă, așa cum, în egală măsură, pentru subtitrare, pentru că întotdeauna mi-a fost mai dragă subtitrarea decât dublajul care a fost un rău necesar, dar care mi-a adus foarte multă fericire că am putut să schimb ceva și oamenii conotează cu un lucru frumos dintr-o perioadă destul de sumbră, tot așa în subtitrare trebuia să fii foarte precis, foarte concis.

Reporter:Ați dorit vreodată să faceți ceva și nu ați reușit?

Irina Margareta Nistor: Da. Un copil. Mi-a explicat odată cineva că fără să vreau am făcut foarte mulți copii, pentru că, mă rog, pe de-o parte s-au apucat să învețe engleză sau să facă cinema pentru că s-au atașat de filme. Nu știu dacă neapărat e vorba de niște copii, dar mă simt așa, mai mătușă pentru o bună parte dintre ei. La un moment dat, cineva îmi spunea să nu am regrete pentru că mulți dintre copii s-au născut datorită mie, pentru că pereții din blocuri erau foarte subțiri și dacă exista deja un copil, pentru ca să se facă coproducția celui de-al doilea, era pus la video cu căștile pe urechi foarte tare cu vocea mea.

Reporter:Sunt multe filme pe internet și totodată multe variante de subtitrări. Cum sunt acestea?

Irina Margareta Nistor: Ca să vă spun drept, de multe ori până și calitatea celor care sunt pe marile ecrane nu e întotdeauna cea mai fericită pe lumea asta. În mod bizar, unul dintre puținele lucruri bune până în ’89, de exemplu, la subtitrările din televiziune, excluzând partea de cenzură, pentru că nu puteai să spui ‘Dumnezeule’, ‘Moș Crăciun’, nu puteai să spui ‘Biserică’ — pentru frazare și pentru tot ce înseamnă traducere nu aveai text pentru că se făcea cel mai adesea numai după auzit, ceea ce e o experiență extrem de complicată. Tu făceai traducerea, exista un redactor care recitea după tine pentru ca fraza să fie frumoasă, după care exista și un stilist. Nu era ca acum când tu zadarnic îi spui că nu mănâncă nimeni asparagus, ci mănâncă sparanghel, că el va spune tot asparagus de câte ori ar traduce și nu i se va părea că e penibil.

Reporter: Care este problema tinerilor de azi?

Irina Margareta Nistor: Nu știu dacă neapărat au o problemă și nu cred că pot fi puși așa, la un loc. Cred că o oarecare grabă în toate, dar probabil că tot de la filme li se trage. Am fost învățați că se poate pe repede înainte, ei chiar au început să o aplice în viață.

e-Cultura.info/Autor: Daniela Malache

Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.

Urmăreşte: e-cultura.info pe FACEBOOK și e-cultura.info pe TWITTER

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                     

                                                                                                                                                                                         Acasă    Carte   Arte vizuale   Teatru și Film   Muzică-Dans   Etnografie   Istorie   Spiritualitate   Articole Externe   Știință   Festival                                                                      Actualitate culturală   Interviu   Documentar   Știri estivale   Proiecte Culturale   Timișoara 2021   Emisiuni
                                                                                                                                                                   
                                                                     Despre   Cod de conduită   Termeni și condiții   Politică de cookies   Arhivă   Hartă site   Press kit   Susține e-cultura.info   Contact

© 2014 - 2019 e-Cultura.info.

Site premiat în cadrul Festivalului Simfest