Nicolae Tonitza

Nicolae Tonitza

Nicolae Tonitza

Nicolae Tonitza

Pictor și grafician român, interpret al “tristețelor luxuriant colorate” și al unor sincere simțăminte de revoltă mocnită și îndelung resemnată,  născut în. 13 aprilie 1886 la Bârlad

Este primul dintre cinci copii ai Anastasiei și ai lui Neculai Toniță. Frecventează școala primară de băieți nr.2 și urmează Gimnaziul real “Manolache K. Epureanu” din Bârlad. În 1902 părăsește Bârladul pentru a se înscrie la Școala națională de Belle-Arte din Iași, avându-i printre profesori pe Gheorghe Popovici și Emanoil Bardasare (dar nu va putea să își ia diploma de absolvire deoarece participă în ultimul an la o grevă a studenților). iar printre colegi pe Ștefan Dimitrescu și Leon Viorescu cu care va lega o lungă prietenie.

În 1903 cunoaște Italia, în cadrul unei excursii a studenților de la Arheologie din București, condusă de profesorul Grigore Tocilescu. Vacanța următoare rămâne în țară, unde, împreună cu alți colegi, zugrăvește biserica din satul Grozești.

În 1908 pleacă în Germania, la Munchen, unde este admis la Königlich Bayerischen Akademie der Bildenden Künste(Academia Regală Bavareză de Arte Frumoase, actualmente Academia de Arte Frumoase Munchen) în clasa profesorului Hugo von Habermann. Expune la Kunstverein, trimite caricaturi la revista Furnica și articolul “Importanța criticii de artă” la revista Arta română din Iași, care reprezintă debutul său în publicistică. Părăsește Germania, fără să-și fi terminat studiile, și călătorește în vara anului 1909 în Italiaa și în toamnă în Franșa, unde rămâne pentru doi ani laParis.

La Paris frecventează atelierul lui Piere Laprade și face studii după pictori celebri. Influența preocupărilor din epocă nu întârzie să-și pună amprenta în opera tânărului artist, pe care calitățile de colorist și prospețimea senzațiilor îl fac să găsească repede drumul spre originalitate.

Problemele impresionismului, cuceririle și, nu mai puțin, modul decorativ de a gândi, compoziția și fastul stilului belle époque îi vor determina hotărâtor opțiunile estetice. Pictează peisaje, portrete și compoziții, pe care le expune în atelierul său din Montparnase. Echilibrul, hedonismul - acea bucurie nereținută în fața fermecătoarelor aparențe ale realității – senzualitatea temperată, se traduc deja în aceste opere de început, pline de strălucirea luminii, exaltarea tonurilor și sudura perfectă dintre formă și culoare.

CITEȘTE ȘI  Constantin Brâncuşi

În 19011 se reîntoarce în țară, mai întâi la Bârlad și mai târziu la Iași (unde predă un timp ca suplinitor la desen la Liceul militar). Participă la expoziția “Tinerimii artistice“. În  19012 termină cursurile Școlii naționale de Belle-Arte și obține prin concurs certificatul de “pictor bisericesc”. Va zugrăvi bisericile din Scoțieni, Siliște, Poeni, Văleni și altele. Se căsătorește în 1903 cu Ecaterina Climescu și va avea doi copii, Catrina și Petru.

Din cauze economice renunță la pictură câțiva ani și lucrează ca redactor la ziarul Iașul.n 19016 expune la București 94 de picturi și desene, împreună cu Ștefan Dimitrescu. Mobilizat și trimis pe front, cade prizonier în luptele de la Turturica, de unde va fi trimis în lagărul de prizonieri din Kirjali, Bulgaria. După război se stabilește la București, unde – alături de participările la expoziții și ilustrări de cărți – colaborează la publicații de orientare socialistă cu desene și cronici artistice. În perioada 1921-1924 locuiește la Vălenii de Munte. Devine redactor la revista Artele Frumoase. În 1922 călătorește în Transilvania, unde îl cunoaște pe pictorul sătmărean Aurel Popp, cu care se va împrieteni și va purta o vastă corespondență. În 1924 expune la Bienala din Veneția iar un an mai târziu se retrage din asociația “Arta Română” și – împreună cu Francisc Sirato, Oscar Han și Ștefan Demetrescu- întemeiază “Grupul celor patru”.

În anii următori, până în 1934, au loc repetate expoziții ale “Grupului celor patru”. Tonitza, între timp considerat “cel mai de seamă” pictor român în viață, expune și în străinătate: Bracelona (1929), Amsterdam (1930, Bruxelles (1935). În 1933 ocupă catedra de pictură la Academia de Belle-Arte din Iași, rămasă vacantă în urma decesului lui Ștefan Demetrescu iar în 1937 devine rector al Academiei. În anii 1933 și 1934 pictează împreună cu Francisc Șirato în Dobrogea, realizând o serie de tablouri și desene cu peisaje din Balcic.

În 1929 se îmbolnăvește grav și la 26 Februarie 1940 se stinge din viață. În semn de omagiu îi sunt expuse lucrări la “Salonul Oficial” și la expoziția din cadrul “Lunii Bucureștilor”.

e-Cultura.info

Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like. Urmăreşte: www.e-cultura.info pe FACEBOOK

Tweet about this on TwitterShare on FacebookShare on Google+Share on LinkedInEmail this to someonePrint this page

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

Citrește și

RĂMÂI CONECTAT

DESPRE NOI

CATEGORII

AGENȚII DE PRESĂ PARTENERE
                                                                                                                                        

                  Conținutul website-ului este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale.
         Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                                                     
 e-cultura.info © 2013 - 2018                                                                                                                           Variantă Desktop                         Variantă Mobil                                                 
                                                                                                                                               
Du-mă sus