fbpx

                                                                             pictogramae

Remus Azoiței: Mă consider un român stabilit la Londra și un englez cu suflet românesc

Violonistul Remus Azoiței

Violonistul Remus Azoiței

Violonistul român Remus Azoiței, va deschide joi o Seară Enescu la sediul Institutului Cultural din Londra, acesta afirmă, că se consideră “un român stabilit la Londra și un englez cu suflet românesc”, transmite Agerpres.

În interviu, solistul vorbește despre cariera sa profesională ca violonist concertist și profesor de vioară al Academiei Regale de Muzică din Londra, despre sentimentele pe care le încearcă pe scenă, despre modul în care se străduiește să-și servească țara, ca membru al Diaspora, din capitala Marii Britanii.

Reporter: Afirmați într-un interviu că vă puteți servi mai bine țara de la Londra. Cum se traduce, mai precis, această afirmație a dvs?

Remus Azoiței: Fiind, practic, un membru al Diaspora, eu sunt, cumva, mai aproape de societățile străine României și fiind, să zic așa, implementat în societatea britanică, o societate foarte importantă, pot propaga mai bine cultura și imaginea țării mele decât aș face-o dacă aș fi trăit în România. Lumea probabil că știe că împreună cu pianistul Eduard Stan suntem considerați campioni Enescu; am înregistrat prima integrală de pe mapamond pentru vioară și pian de George Enescu și practic am fost așa plasați în vârful lancei de a propaga valorile românești în afară.

În afară de acest aspect lucrăm foarte intens cu Societatea Enescu din Londra, al cărei director artistic am onoarea să fiu și astfel valorile românești sunt puțin mai bine propagate decât dacă aș fi fost în România.

Reporter: Ce înseamnă Enescu pentru dvs? La organizarea de către Institutul Cultural Român a acestui eveniment — Luna Enescu — ați participat și dvs?

Remus Azoiței: Da, suntem toți conectați la acest eveniment. Cu cât mai multe valuri despre Enescu în străinătate cu atât mai bine, desigur, și punem și noi umărul la a propaga o imagine bună a României în afară. Nu numai ce auzim… Orice fel de concert Enescu și orice fel de manifestare românească la Londra este de foarte bun augur.

Reporter:: Cum se vede România din capitala Marii Britanii și din lume? Pe marile scene unde evoluați, sunteți încă românul Remus Azoiței?

Remus Azoiței: Absolut. Eu mă consider un român stabilit la Londra și un englez cu suflet românesc și bineînțeles că, având o soție englezoaică și doi copii — Gabriel și Lucian, desigur că valorile românești rămân și se contopesc cu cele engleze și este un melanj frumos. Cum se vede România de aici. Vedem ce aflăm. Situația de la vot a fost o pagină foarte, foarte închisă la culoare pentru România din punctul de percepere al străinilor care nu pot înțelege cum într-un stat în secolul XXI, un stat în Uniunea Europeană, care se dorește în fruntea politică a acestui continent, să se întâmple lucruri, cum să vă spun, de secolul XIV — XV, care, efectiv, în modul cel mai nedemocratic, nu ne putem exercita votul… Treburi de genul acesta se percep și se uită aici greu și o să ia foarte multe concerte Enescu pentru a îndrepta situația…Treburi de felul acesta nu dau bine. Ăsta este adevărul. Dar noi muncim înainte și ne facem datoria față de țară.

Reporter: Cât a contat pentru violonistul Azoiței experiența catedrei? Dar înființarea Societății Enescu din Londra?

Remus Azoiței: Mă rog, eu sunt unul dintre membrii fondatori și sunt onorat să fiu profesor de vioară al Academiei Regale din Londra.

Reporter:: Și cel mai tânăr din istoria Academiei Regale de Muzică din Londra.

Remus Azoiței: Am fost. Acum nu știu dacă mai sunt. Am îmbătrânit și eu puțin, între timp. Da, din 2001 sunt profesor și, desigur, este un post de mare ținută care îndeamnă la o atitudine profesională ireproșabilă. Sunt bucuros că pot să împărtășesc din știința mea, dar și din sufletul meu românesc așa, câte puțin, fiecărui student cu care interacționez.

Reporter: Aveți o clasă internațională?

Remus Azoiței: Da, și am de-a face cu tot felul de caractere din foarte multe țări de pe mapamond, care de care mai diferite, și, cumva, felul în care eu cânt la vioară și felul în care pun problema și pasiunea care mă caracterizează în a face muzică se propagă mai departe acestor tineri. Este încă o dovadă că lumea a devenit din ce în ce mai mică practic și nu mai are frontiere: un român predă la Londra unora care sunt din Asia sau din America sau Africa.

Reporter: Cântați pe o vioară Gagliano din anul 1753, aparținând colecției Academiei Regale de Muzică din Londra. Dezvăluiți-ne cum ați primit-o. V-a purtat noroc?

Remus Azoiței: Eu sunt profesor la Academie și pur și simplu am acces la astfel de instrumente. Îmi place să cânt pe ea. Mergem înainte.

Reporter:: Ați colaborat cu artiști renumiți printre care se numără Lawrence Foster, David Geringas, Gerard Causse, Michael Sanderling, Adrian Brendel. Aveți un dirijor preferat? Cum arată portretul robot al dirijorului perfect pentru dvs?

Remus Azoiței: Dirijorul meu preferat nu cred că trăiește astăzi. Eu încă mă întorc la marii maeștri ai anilor 50-60, atât violoniști, cât și muzicieni în general, pianiști și dirijori. În zilele de azi sunt, desigur, dirijori foarte talentați, dar cei din generația trecută mă inspiră cel mai tare. Nu doresc să dau nume de dirijori contemporani ca să nu supăr pe cineva. Eu doar am spus cu cine aș fi dorit să cânt dacă ar fi fost posibil, dar nu este pentru că sunt prea tânăr.

Reporter:: Ce cotează mai mult pentru dvs: publicul sau aprecierile criticii muzicale?

Remus Azoiței: Fără discuție că publicul. Dar înainte de toate eu trebuie să știu că am cântat bine. Dacă nu sunt mulțumit de propria mea prestație, nici măcar reacția publicului, ultrapozitivă, sau orice recenzii elogioase n-or să mă facă să mă simt mai bine. Eu sunt singurul barometru a ceea ce mi s-a întâmplat pe scenă. De multe ori am senzația că am cântat excepțional și cu asta rămân, practic, dincolo de orice fel de critici sau reacții ale publicului primite. Acela este răspunsul a ceea ce s-a întâmplat pe scenă. Alteori, nu mi se pare că am făcut ceva foarte bun sau ok și elogiile sunt la superlativ, dar eu sunt tot supărat că nu văd așa. Ăsta e adevărul.

Reporter:Unde vă simțiți mai bine pe scenă: la Carnegie Hall în New York sau la Ateneul Român din București?

Remus Azoiței: La Carnegie Hall. Și vă spun de ce. Pentru că la Ateneu este mult mai greu de cântat. Lumea așteaptă întotdeauna concerte de înaltă ținută. Și asta obligă foarte mult. Prea mult. Presiunea este mare. Toți cei care vin de afară și cântă la Ateneu sau la Radio sunt sub foarte mare presiune. Nu știu dacă se percepe acest amănunt, dar acesta este adevărul.

Reporter:Aici mai este o problemă. Poate știți că mari dirijori sau interpreți vin la București și ne spun, de pildă la Festivalul Enescu, că nu avem o mare sală de concerte la standarde internaționale.

Remus Azoiței: Ar trebui să facem ceva. Poate o subscripție publică.

Reporter: Ați plecat de mai mulți ani din România, dar reveniți ori de câte ori este nevoie. Ce înseamnă adăparea de la izvoare pentru un violonist?

Remus Azoiței: Violonist sau neviolonist cred că e o chestie de recalibrare umană. Am familie în România, vorbesc limba acolo și revin cu plăcere. Am publicul meu, am prietenii mei, deci e un fel de reducere la un numitor comun, la un punct. Îmi este folositoare, mă balansează emoțional. Așa funcționez eu. Reîntoarcerea din când în când la București este necesară.

***
După absolvirea Conservatorului din București și obținerea unei burse de studii la renumita Juilliard School din New York, violonistul Remus Azoiței și-a început o frumoasă carieră internațională, fiind aplaudat în săli prestigioase cum ar fi Carnegie Hall din New York, Concertgebouw Amsterdam, Salle Cortot — Paris, Konzerthaus Berlin, St-Martin-in-the-Fields și Wigmore Hall în Londra, Teatro La Fenice — Veneția, Auditorio Nacional — Madrid sau Konzerthaus Viena.

De asemenea, artistul a apărut în festivalurile muzicale de la Tokyo, Cambridge, Londra, Berlin, Heidelberg și Santander.

Remus Azoiței a fost solist al unor ansambluri de prestigiu precum Berlin Kammer Orchestre, Orchestre Nationale de Belgique la Bruxelles sau Orchestre Philharmonique de Radio France la București etc.

În 2001, Remus Azoiței a fost numit profesor de vioară al Academiei Regale de Muzică din Londra, la acel moment fiind cel mai tânăr profesor de vioară din întreaga istorie a Academiei.

În 2007, el a pus bazele Societății Enescu din Londra, fiind unul dintre membrii fondatori, precum și directorul său artistic, poziție pe care o ocupă și în prezent. Remus Azoiței cântă la o vioară Gagliano din anul 1753, aparținând colecției Academiei Regale de Muzică din Londra.

e-Cultura.info

Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like. Urmăreşte: www.e-cultura.info pe FACEBOOK

Conținutul website-ului e- cultura.info este destinat exclusiv informării publice.

Toate informaţiile publicate pe acest site sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website.

                                                                     

                                                                                                                                                                                         Acasă    Carte   Arte vizuale   Teatru și Film   Muzică-Dans   Etnografie   Istorie   Spiritualitate   Articole Externe   Știință   Festival                                                                      Actualitate culturală   Interviu   Documentar   Știri estivale   Proiecte Culturale   Timișoara 2021   Emisiuni
                                                                                                                                                                   
                                                                     Despre   Cod de conduită   Termeni și condiții   Protecția datelor   Politică de cookies   Arhivă   Hartă site   Press kit   Contact

© 2014 - 2019 e-Cultura.info.

                                          
                                                                     
                                                                                                         

                                                                                                                                                                                                             
Versiunea: mobil  |  computer