fbpx

Categorie: SPIRITUALITATE

Te rugam să apreciezi sau să distribui

 
                                                                                                                                                                 

 


Ascultă în soundcloud Credincioşii sărbătoresc pe Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României

Sfântul Apostol Andrei

Sfântul Apostol Andrei

Biserica Ortodoxă praznuiește pe Sfântul Apostol Andrei, creştinătorul neamului românesc, numit şi “Cel dintâi chemat” întrucât a răspuns primul chemării lui Hristos la apostolat, ziua fiind totodată sărbătoare bisericească naţională.

Conform Bibliei, Andrei este fratele apostolului Petru. Originari din Betsaida, localitate situată pe malul Lacului Genezaret, ei aveau o casă în Capernaum şi erau pescari.

Evanghelia lui Ioan spune că Andrei ar fi fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezătorul. Când a văzut, a doua zi după Botezul lui Iisus în Iordan, pe dascălul său Ioan arătând către Iisus şi zicând “iată Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii”, Andrei l-a urmat pe Hristos, spunându-i fratelui său Petru: “Am găsit pe Mesia, care se tâlcuieşte Hristos”. De aici Andrei a fost numit “Cel dintâi chemat”.

AUDIO

Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă “viteaz”, “bărbătesc”.

În enumerările apostolilor, Andrei este menţionat mereu între primii patru. Tradiţia Bisericii arată că, după înălţarea lui Hristos la cer şi după Cincizecime, apostolii au tras la sorţi şi au mers în toată lumea pentru propovăduire. Atunci, lui Andrei i-au căzut sorţii să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi Sciţia (adică Dobrogea noastră) şi până în Crimeea.

Chemarea lui Andrei la apostolie este relatată de Sfântul Evanghelist Matei prin cuvintele: “Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: «Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni». Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după el”.

În Evanghelii, Sfântul Andrei mai este menţionat doar de două ori: la înmulţirea pâinilor, dincolo de Marea Galileii, când el a înştiinţat pe Mântuitorul că acolo, în mulţime, era un băiat care avea cinci pâini de orz şi doi peşti, iar a doua oară, după învierea lui Lazăr, când, împreună cu Filip, l-a înştiinţat pe Iisus că nişte elini, veniţi în Ierusalim cu prilejul sărbătoririi Paştelui iudaic, voiau să-l vadă.

Andrei a avut şi un sfârşit de mucenic, fiind răstignit la Patras, lângă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus Crucea Sfântului Andrei.

Sfântul Apostol Andrei a fost înscris în calendarul Bisericii Ortodoxe Române cu cruce roşie încă din 1995, iar în 1997 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a proclamat Ocrotitorul României. Acelaşi for de conducere al Bisericii a decis ca ziua de prăznuire a sfântului, 30 noiembrie, să fie proclamată Sărbătoare Bisericească Naţională.

Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei apare, în 30 noiembrie, în calendarele ortodox, romano-catolic, lutheran şi anglican. În Scoţia, însă, el este sărbătorit la 9 mai, data primirii unor relicve ale Sfântului Andrei.

e-Cultura.info

 

Ți-a plăcut articoul?

Distribuie.

Praznicul Intrarii Maicii Domnului în Biserică cunoscut în popor ca Vovidenia – VIDEO

get id=zeno_fr_widget-3]

Intrarea Maicii Domnului în Biserică

Intrarea Maicii Domnului în Biserică

Intrarea Maicii Domnului în Biserică este cunoscuta in popor sub denumirea de Vovidenia și este sărbătorită de credincioși pe 21 noiembrie, fiind prima mare sărbătoare din postul Crăciunului.

Parintii Maicii Domnului sunt Sfintii Ioachim si Ana. Lipsiti de copii, dar cu credinta in Dumnezeu, L-au rugat pe Dumnezeu sa le daruiasca cinstea de a fi parinti, fagaduind ca daca vor avea un copil, il vor duce la templu si il vor inchina Lui. Un inger le vesteste ca vor avea o fata pe care o vor numi Maria. Sfintii Ioachim si Ana nu au uitat de promisiunea facuta lui Dumnezeu si la trei ani de la nasterea Maicii Domnului au dus-o pe fiica lor la templu.

Aici a fost intampinata de marele preot Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul, care a dus-o in cea mai sfanta incapere din acest loc, in Sfanta Sfintelor, unde a stat pana la varsta de 15 ani. A fost condusa in acel loc sfant, pentru ca ea insasi avea sa devina “Sfanta Sfintelor” lui Dumnezeu, salas a lui Dumnezeu-Cuvantul. Din ea, Cel Necuprins, Cel Vesnic, avea sa ia trup, sa Se faca cuprins in pantecele ei.

Tradiţia Bisericii arată motivul pentru care Născătoarea de Dumnezeu a fost dusă la templul Legii vechi şi dăruită Domnului: Ana, cea pururea pomenită, soția lui Ioachim, care mai toată viaţa ei a fost stearpă, adică nu a putut naşte copii, luând îndemn din cele ce s-au petrecut cu cealaltă Ana, care era şi ea stearpă, mama Prorocului Samuel, se ruga, împreună cu bărbatul ei Ioachim, lui Dumnezeu, Stăpânul firii, să le dăruiască lor un copil, făgăduind că, dacă le va împlini cererea, îndată îl vor dărui şi închina lui Dumnezeu.


Troparul Intrării în Biserică a Maicii Domnului – Sursa. Doxologia.


În fiecare zi se ruga de dimineaţă până la ceasul al treilea, apoi până la ceasul al nouălea se ostenea cu lucrul de mână, iar de la al nouălea ceas se ruga iarăşi până târziu în noapte. Şi în fiecare seară Arhanghelul Gavriil, arătându-i-se împreună cu alţi îngeri, îi aducea hrană cerească, iar hrana primită de ea de la preoţi o dădea săracilor.

Din vreme în vreme, Sfinţii ei Părinţi, Ioachim şi Ana o cercetau, dar după şapte ani ei au trecut la cele veşnice. Preacurata a rămas la templu până la vârsta de 15 ani, când arhiereul a socotit să o căsătorească. Atunci Sfânta Fecioară a descoperit arhiereului şi preoţilor că ea, încă din leagăn, este făgăduită lui Dumnezeu şi că ea însăşi a ales o viaţă de feciorie neîntreruptă.

e-Cultura.info

 

Ți-a plăcut articoul?

Distribuie prietenilor

Ascultă în soundcloud Sărbătoarea Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil VIDEO

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil

Inițial, cultul îngerilor era asimilat credințelor păgâne și eretice, aceștia fiind cinstiți împreună cu soarele, luna și stelele, pe care le socoteau că au suflet viu. Erau, în vremea Sfinților Apostoli, eretici care se lăudau cu mândrie că urmează îngerilor prin înfrânare și prin viața lor cea curată și învățau a se da aceeași închinăciune îngerilor ca și lui Dumnezeu. De asemenea, existau alții care considerau că îngerii sunt mai presus de Hristos.

Biserica creștină a înlăturat o astfel de credință rătăcită a închinării la îngeri, instituind dreapta credință și vrednica cinstire a prăznuirii sfinților îngeri ca slujitori ai lui Dumnezeu și păzitori ai neamului omenesc. Astfel, chiar și în locurile unde astfel de erezii erau destul de puternice a început a se săvârși cu dreaptă mărire prăznuirea soborului îngeresc, zidindu-se biserici mari în numele Sfântului Arhanghel Mihail, căpetenia îngerilor.

AUDIO

Prăznuirea Soborului Sfinților Îngeri s-a ales în a opta zi a lunii noiembrie, care este a noua după luna martie — ce este întâia de la zidirea lumii — spre închipuirea numărului cetelor îngerești, în număr de nouă, pe care le-a numărat Sfântul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfântului Apostol Pavel. Ultima dintre acestea este treapta Începătoriilor, Arhanghelilor și Îngerilor, care, după cum zice și Sfântul Maxim Mărturisitorul, “aceasta este ierarhia cea mai de jos și mai aproape de noi”.


Troparul Sfințiilor Arhangheli Mihail și Gavriil


Dintre aceștia, primii se numesc Începătorii, pentru că sunt mai mari peste îngerii cei mai de jos, rânduindu-i spre împlinirea dumnezeieștilor porunci. Lor le este încredințată îndreptarea a toată lumea și păzirea împărățiilor și a domniilor, a neamurilor și a limbilor. Fiecare împărăție, neam și limbă are păzitorul și îndreptătorul ei, un înger din această ceată cerească.

Arhangheli se numesc cei mari și vestitori de bine, cei care descoperă cunoștința voii lui Dumnezeu și înțelegerile pe care le primesc ei de la cetele cele mai de sus, pentru ca să vestească îngerilor celor mai de jos și printr-înșii oamenilor.

Voievozii tuturor acestor trei cete mai de jos, după Sfântul Maxim Mărturisitorul, sunt Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, rânduiți de Dumnezeu ca niște credincioși slujitori ai Lui, care în vremea căderii satanei (Luceafărul ce a căzut din pricina mândriei) au adunat aceste trei cete și oști îngerești și Arhanghelul Mihail a strigat cu glas mare: “Să luăm aminte! Să stăm bine, să stăm cu frică’ înaintea Celui ce ne-a făcut pe noi și să nu cugetăm cele potrivnice lui Dumnezeu”.

Astfel, grăind Arhanghelul Mihail către tot soborul îngeresc, a început cel ce stătea la locul cel dintâi, în prima ceată, împreună cu toate cetele cerești, a slăvi pe Sfânta cea de o ființă și nedespărțită Treime, pe Unul Dumnezeu, cântând: Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul și pământul de mărirea Ta!

Această conglăsuire a sfinților îngeri s-a numit sobor îngeresc, adică luare aminte, o cugetare, o glăsuire, o unire, căci împreună și cu un glas slăvesc pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Sfânta Treime.

e-Cultura.info

 

Ți-a plăcut articoul?

Distribuie.

Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureștilor

Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov, Ocrotitorul Bucureștilor

Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov, Ocrotitorul Bucureștilor

Biserica Ortodoxă prăznuiește la 27 octombrie pe Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureștilor.

Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureștilor s-a născut la începutul secolului al XIII-lea, într-o familie de țărani din satul Basarabi, în sudul Dunării, aparținând în vremea aceea regatului Bulgariei.

Sfântul Dimitrie a purtat din fragedă pruncie lupte acerbe pentru a dobândi o viață virtuoasă, în post și rugăciune. Într-o zi, pe când se dusese cu animalele la păscut, a călcat pe un cuib acoperit de ierburi și a strivit puișorii care se aflau în el.

Profund mâhnit, s-a hotărât, spre pocăință, să lase desculț timp de trei ani, fie iarna, fie vara, piciorul care strivise cuibul, faptă considerată de el a fi ca o crimă. Mai târziu, s-a atașat unei comunități monastice, iar după ce a ucenicit cele ale ascultării, s-a retras în pădure, unde și-a statornicit adăpostul într-o peșteră, aproape de râul Lom, neștiut de oameni și aducând zi și noapte rugăciunile și lacrimile sale ca ofrandă lui Dumnezeu.


Troparul Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureștilor


Cunoscând dinainte ziua morții sale, s-a întins între două lespezi de piatră și și-a dat în pace sufletul lui Dumnezeu. Au trecut ani mulți și lumea uitase de existența acestui pustnic, până într-o zi când – la trei veacuri după moartea Sfântului – o inundație a făcut ca apele râului să urce până la peșteră. Curentul a ridicat lespezile de piatră și a purtat cu el, îngropat în noroi, trupul rămas nestricat.

După alți 100 de ani, Sfântul îi apăru în vis unei fetițe bolnave de duh necurat, poruncindu-i să ceară părinților ei s-o ducă la malul râului, pentru a-și afla tămăduirea. De cum s-a aflat această vestire, o mare mulțime de oameni, în frunte cu clericii din episcopie, a însoțit familia fetiței până la locul în care, mai înainte, locuitorii observaseră deja o lumină misterioasă și credeau că este o comoară. S-au pus pe săpat și, de îndată, au descoperit trupul sfântului, întreg și strălucind de harul Duhului Sfânt. Fetița s-a vindecat pe loc.

Trupul sfântului a fost transportat cu mare cinstire până în satul Basarabi, unde alte vindecări s-au petrecut. Atunci, poporul a venit din toate părțile să cinstească moaștele Sfântului. Domnitorul Țării Românești a trimis preoți și slujitori ca să constate această descoperire minunată și să-l aducă pe Sfânt la București, la biserica Curții domnești. L-au luat aceia pe Sfânt și au plecat spre București, dar când au ajuns aproape de Ruse, lângă o fântână, boii n-au mai vrut să meargă cu nici un chip.

Văzând această minune, cei trimiși s-au sfătuit și au hotărât să înjuge la car doi junci tineri neînvățați, ca să vadă încotro vrea Sfântul să meargă. Și așa s-a întors Sfântul la Basarabi în mijlocul satului și a rămas acolo. Trimișii domnitorului s-au întors la București și au povestit cele petrecute, după care domnitorul a trimis alți oameni și puse să se ridice, pe cheltuiala lui, o biserică în sat.

Făcător de minuni Așezat acolo, Sfântul a făcut, de-a lungul vremii, multe alte minuni. Spre sfârșitul Războiului ruso-turc (1774), armata rusă a ajuns în preajma satului Basarabi. Generalul Piotr Saltikov a poruncit ca moaștele Sfântului Dimitrie să fie transportate în Rusia, spre a le pune la adăpost de o eventuală profanare de către turci. Atunci când cortegiul a ajuns la București, un creștin evlavios, Hagi Dimitrie, care era prieten cu generalul, i-a cerut acestuia să lase românilor moaștele Sfântului, spre mângâiere, după toate durerile pricinuite de război. Generalul Saltikov a fost de acord. Trupul Sfântului Dimitrie, întâmpinat cu mare alai, a fost așezat în biserica cea mare a Mitropoliei de la București.

Ca ocrotitor al Bucureștiului, a păzit ca un străjer, de pe Dealul Mitropoliei, locuitorii de pe malurile Dâmboviței. În vremurile de necaz, racla cu sfintele sale moaște era scoasă în procesiune pe străzile Capitalei. Așa s-a întâmplat în timpul epidemiei de ciumă bubonică din anii 1813-1814, numită și “ciuma lui Caragea” (pe atunci era domnitor Ioan Gheorghe Caragea). Mureau zeci de oameni zilnic. La cererea domnului, s-a făcut procesiune cu moaștele Cuviosului Dimitrie. Drept răsplată pentru ajutorul invocat, epidemia a scăzut în intensitate, locuitorii Capitalei reușind să scape de cumplitul blestem.

Sfântul Cuvios Dimitrie a răspuns rugăciunilor credincioșilor și pe timp de secetă, când sub domnia lui Grigore Ghica, pe la 1827, în Muntenia, lipsa apei făcuse ravagii mari în agricultură. Legat de procesiunea de atunci a rămas și o întâmplare hazlie. Ploaia a căzut chiar din timpul pelerinajului, încât “Vodă, boierii și norodul care erau după Sfânt fură udați până la piele. Și ploaia a ținut trei zile, cu mici întreruperi”, aveau să scrie cronicile vremii. Și holera din 1831 au stârpit-o rugăciunile Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou.

La cererea generalului Pavel D. Kiseleff, președintele Divanului Țării Românești de atunci, în data de 15 septembrie, moaștele Sfântului au fost duse pe Câmpia Filaret, unde, în prezența autorităților militare ruse, a preoților și credincioșilor, mitropolitul și călugării au făcut rugăciuni pentru încetarea urgiei. “Din ziua aceea și până la începutul lunii octombrie a scăzut repede numărul morților, care până atunci atinsese 160 pe zi”, mai consemnează cronicile.

Sfantul Dimitrie Basarabov – Unul dintre reprezentantii de seama ai vietii crestine, odraslit de fratii nostri romani care traiesc in sudul Dunarii, a fost Sfantul Dimitrie zis “cel nou” sau “Basarabov”, ale carui moaste se gasesc azi in catedrala patriarhala din Bucuresti. A trait in veacul al XIII-Iea, deci in timpul “imperiului” de la Tarnovo, intemeiat de romani si de bulgari sub conducerea fratilor Petru si Asan.

e-Cultura.info

 

Ți-a plăcut articoul?

Distribuie prietenilor

Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie cel nou, izvoâtorul de mir

Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie cel nou, izvoâtorul de mir

Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie cel nou, izvoâtorul de mir

Biserica Ortodoxa a randuit in ziua de 26 octombrie prăznuirea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, izvoâtorul de mir.

Sfântul Dumitrrie slăvit sfânt făcător de minuni, s-a născut la Tesalonic din părinţi de neam bun şi credincioşi. Cerut de la Dumnezeu cu lacrimi de părinţii săi rămaşi fără de prunci, Dimitrie a fost singurul lor fiu şi de aceea a fost crescut cu mare grijă, primind învăţătură aleasă. Tatăl său era voievod în cetatea Tesalonic. Când acesta a murit, în locul său, Maximian l-a pus voievod pe fiul său, Dimitrie.

Sfântului Mare Mucenic Dimitrie cel nou, izvoâtorul de mir a fost martirizat cu lancea, în timpul prigoanei anticreștine de sub împăratului Dioclețian. Alte izvoare ne spun că Sfântul Dumitru era un nobil, ofițer, proconsul al Ahaiei. Ca urmare a faptului că l-a mărturisit pe Iisus Hristos, a fost ucis cu lancea la Tessalonic.

Marele Mucenic Dumitrie este venerat ca fiind unul dintre cei mai mari sfinți militari, atât în Biserica Ortodoxă, cât și în Biserica Catolică de rit bizantin și de rit roman.


Troparul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir.


Din viata sa, inscrisa in Sinaxare, aflam ca a fost fiul prefectului din Tesalonic. Dupa moartea tatalui sau, a fost  numit guvernator al Tesalonicului. Tinand seama de faptul ca Dimitrie nu a ascuns ca este crestin, a fost intemnitat. In vremea aceea, crestinii erau trimisi sa lupte cu gladiatorii.

Potrivit traditiei, Nestor – un tanar crestin, cere binecuvantarea de la Sfantul Dimitrie sa-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al imparatului, pentru a pune capat luptelor sangeroase. Dimitrie il va insemna cu semnul sfintei cruci pe frunte si ii va spune: “Du-te si pe Lie il vei birui, iar pe Hristos Il vei marturisi”. Prin rugaciunele Sfantului Dimitrie, Nestor reuseste sa-l strapunga cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, imparatul Maximian porunceste ca lui Nestor sa i se taie capul, iar Dimitrie sa fie strapuns cu sulitele. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sange, ci mir tamaduitor de boli.

Sfântul Dimitrie  a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, in Serbia), iar moastele sale au fost aduse in Tesalonic, pe 26 octombrie 413. Biserica  actuala in care se afla moastele Sfantului Mucenic Dimitrie a fost construita la putin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634. A fost transformata in moschee in anul 1493 si redata cultului crestin in 1912.

e-Cultura.info

 

Ți-a plăcut articoul?

Distribuie prietenilor

Programul evenimentelor la sărbătoarea Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou

Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou

Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou

Sfintele Moaşte ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, vor fi scoase duminică, la ora 7,00, din Catedrala Patriarhală şi aşezate în baldachinul de pe Colina Bucuriei, unde vor rămâne spre închinare, cu respectarea normelor sanitare, până la sfârşitul zilei de marţi, 27 octombrie.

Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor (prăznuit la 27 octombrie), organizată de Patriarhia Română şi Arhiepiscopia Bucureştilor, se va desfăşura anul acesta în condiţii de maximă precauţie, ordine şi protecţie, sub semnul respectării riguroase a normelor igienico-sanitare, impuse de starea de alertă specială în care se află acum municipiul Bucureşti.

Alături de aceste sfinte moaşte vor sta cele ale Sfântului Stelian – Ocrotitorul copiilor, ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi ale Sfântului Nectarie, informează Patriarhia Română.

* Între orele 9,00 -12,30, va fi oficiată Sfânta Liturghie la Altarul de vară din incinta Catedralei Patriarhale.

* Luni, 26 octombrie, la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, de la ora 9,30, se va săvârşi Sfânta Liturghie la Altarul de vară de lângă Catedrala Patriarhală.

* Marţi, 27 octombrie, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, începând cu ora 9,00, la Altarul de vară de lângă Catedrala Patriarhală va fi săvârşită Sfânta Liturghie arhierească de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, împreună cu cei trei episcopi vicari din Bucureşti, câţiva preoţi şi diaconi.

* Reintroducerea Sfintelor Moaşte în Catedrala Patriarhală se va face la sfârşitul zilei de 27 octombrie 2020 după închinarea ultimului credincios.

Pentru asigurarea respectării normelor sanitare cu privire la distanţarea fizică de 1,5 m, la sfintele slujbe oficiate în perioada amintită la Altarul de vară de pe Colina Bucuriei vor putea participa maximum 200 de persoane.

Credincioşii din municipiul Bucureşti care vor dori să se închine în zilele respective la Sfintele Moaşte, o vor putea face în următoarele condiţii:

– accesul la raclă se va face pe un singur rând de persoane care vor aştepta una în spatele celeilalte, păstrând distanţa de 1,5 m între ele;

– pe trotuarul cu un culoar unic de acces vor fi trasate marcaje de staţionare pentru facilitarea păstrării acestei distanţe;

– pe marginea traseului unic de acces vor fi amplasate anunţuri cu privire la păstrarea distanţei şi respectarea normelor igienico-sanitare;

– se va crea un flux unic de circulaţie a credincioşilor, cu intrare de la baza Dealului Patriarhiei şi cu ieşire separată, pe strada Patriarhiei spre strada 11 iunie;

– voluntarii prezenţi, care vor purta permanent măşti de protecţie şi mănuşi, vor oferi credincioşilor materiale de dezinfectare şi igienă.

În contextul pandemiei, de care suntem cu toţii conştienţi şi în care Biserica însăşi a desfăşurat o intensă campanie de promovare şi conştientizare a regulilor igienico-sanitare, în vederea adecvării la contextul stării de alertă din Bucureşti şi pentru organizarea în condiţii de reală siguranţă a sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din acest an”, au fost luate următoarele măsuri speciale:

– renunţarea la procesiunea “Calea Sfinţilor” la care participau foarte mulţi preoţi şi credincioşi mireni;

– reducerea numărului de clerici slujitori şi cântăreţi bisericeşti la toate slujbele sărbătorii;

– reducerea perioadei de expunere a sfintelor moaşte spre închinare la doar trei zile (25-27 octombrie);

– protejarea raclelor cu moaştele Sfinţilor cu un material care va permite o permanentă igienizare.

e-Cultura.info / Autor: Daniel Popescu.

 

Ți-a plăcut articoul?

Distribuie prietenilor

Ascultă în soundcloud Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotioarea Moldovei

Sfintei Cuvioase Parascheva

Sfânta cuvioasa Parasheva

Biserica Ortodoxă Română prăznuiește cu mare cinstire la data de 14 octombrie sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva.

Sfinte moaşte ale Sfintei Cuvioase Parascheva străjuiesc Cetatea Iaşilor de 370 ani.

Sute de credincioşi din toată ţara vin în fiecare an la 14 octombrie, la Iaşi, pentru a o cinsti pe Ocrotitoarea Moldovei.

Moaştele Cuvioasei Parascheva au fost aduse în Moldova de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653).

În anul 1641 sfintele moaşte ale Sfintei Cuvioase Parascheva au fost aduse de la Constantinopol cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoțite de trei mitropoliți greci (Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului și Teofan al Paleopatrei).

Ajungând la Galați, apoi la Iași, au fost întâmpinate de domnitorul Vasile Vodă Lupu, de mitropolitul Varlaam și de episcopii de Roman și Huși, de cler și credincioși.

AUDIO

În ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaște au fost așezate în minunata biserică a Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului. Cinstitele moaște au rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a sfântului lăcaș, din acest motiv fiind mutate în paraclisul mănăstirii.

În anul 1887, sfintele moaşte au fost mutate în Catedrala Mitropolitana din Iaşi, unde se află şi acum.

În ședința din 28 februarie 1950 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea unor sfinți din neamul nostru, precum și generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se găsesc în țara noastră.

Hotărârea respectivă a fost transpusă în fapte în cadrul unor mari festivități bisericești din cursul lunii octombrie 1955. În cazul Cuvioasei Parascheva, generalizarea cultului ei s-a făcut în Catedrala mitropolitană din Iași, la 14 octombrie 1955, în prezența a numeroși ierarhi români.


Troparul Sfintei Cuvioase Parascheva


Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. Prima învăţătură în limba română despre viaţa sfintei o găsim în ‘Cartea românească de învăţătură’ a Sfântului Mitropolit Varlaam al Moldovei, Iaşi, 1643.

Sfânta s-a născut în Epivata (azi Boiados), pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (mai târziu, Istanbul), pe atunci capitala Imperiului bizantin. Părinţii ei, oameni de neam bun şi credincioşi, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frică de Dumnezeu, îndemnând-o spre deprinderea faptelor bune, dar mai ales a postului, rugăciunii şi milosteniei.

Sfânta Parascheva şi-a petrecut anii copilăriei în casa părinţilor, sub ocrotirea acestora. Se spune că pe când avea zece ani, ‘fiind într-o biserică a Precistei’ a auzit citindu-se, la Sfânta Liturghie, cuvântul Evangheliei: ‘Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie’ (Marcu 8, 34). Chemarea Mântuitorului a sădit în inima ei dorul de desăvârşire, încât şi-a împărţit toate hainele săracilor. Acelaşi lucru l-a făcut şi în alte împrejurări, fără să ţină seama de mustrările părinţilor.

Moştenind o mare avere de la părinţi, împreună cu fratele ei, tânăra Parascheva a dăruit săracilor partea de moştenire ce i se cuvenea şi, ‘părăsind frumuseţea acestei lumi’, s-a retras ‘în adâncul pustiei’.

S-a oprit mai întâi la Constantinopol, unde a ascultat cuvinte de învăţătură de la călugări şi călugăriţe cu aleasă viaţă duhovnicească. Urmând sfaturile acestora, a părăsit capitala, îndreptându-se spre ţinutul Pontului.

Vreme de cinci ani a rămas la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. De aici a plecat spre Ţara Sfântă, în dorinţa de a-şi petrece restul vieţii în locurile binecuvântate de viaţa pământească a Mântuitorului Iisus Hristos şi a Sfinţilor Apostoli.

După ce a văzut Ierusalimul, s-a aşezat într-o mănăstire de călugăriţe în pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul şi s-a înălţat duhovniceşte în rugăciune, întocmai ca Sfântul Ioan Botezătorul, ca Sfânta Maria Egipteanca şi ca atâţia alţi ostenitori ai pustiei roditoare de desăvârşire

Într-o noapte, însă, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părinteşti: ‘Să laşi pustia şi la moşia ta să te întorci, că acolo ţi se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit’.

După ce a avut această vedenie, sfânta ‘fără de voie lăsă pustia şi se întoarse în lume şi la Ţarigrad (Constantinopol) veni’. A venit în biserica Precistei ce este în Vlaherne şi către icoana Maicii Domnului s-a rugat, cerând îndurare.

Din Constantinopol s-a îndreptat spre Epivata, localitatea în care văzuse lumina zilei, fără să spună cuiva cine este şi de unde vine. ‘Acolo, continuă Sfântul Mitropolit Varlaam, trudă cătră trudă şi durere cătră durere adăugă, cu post şi nedormire pe sine se înfrumuseţa…, cu lacrimi pământul uda şi se ruga: Doamne Iisuse Hristoase, caută din lăcaşul Tău cel sfânt; am lăsat toate şi după Tine am călătorit în toată viaţa mea. Şi acum, îndură-Te Doamne, spune îngerului blând să ia cu pace sufletul meu.’ Împăcată cu sine, cu oamenii şi cu Dumnezeu, şi-a dat astfel sufletul întru odihna Mirelui ceresc.

A fost îngropată ca o străină, fără ca nimeni să ştie cine era. Dar Dumnezeu, voind să o proslăvească, a descoperit în chip minunat cine era acea străină.

Se spune că un marinar a murit pe o corabie şi trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au adus la ţărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat pe nişte creştini să-l îngroape după rânduiala creştinească. Săpând deci o groapă, ‘aflară trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred şi plin de mireasmă’. Cu toate acestea, au pus alături de ea şi trupul corăbierului, cel rău mirositor.

Dar, în noaptea următoare, unuia din creştinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărăteasă, şezând pe un scaun luminat şi înconjurată de mulţime de îngeri. Unul dintre îngeri l-a luat de mână, l-a ridicat şi i-a zis: ‘Gheorghe, pentru ce n-aţi socotit trupul Sfintei Parascheva? Nu ştiţi că Dumnezeu a iubit frumuseţea ei şi a vrut să o proslăvească pe pământ?’. Iar împărăteasa pe care o văzuse în vis şi care nu era alta decât Cuvioasa Parascheva i-a poruncit să ia degrabă trupul ei şi să-l aşeze undeva, într-un loc de cinste.

Aceeaşi vedenie a avut-o şi o femeie credincioasă, cu numele Eftimia, într-acelaşi chip şi în aceeaşi noapte, şi a doua zi amândoi au spus tuturor minunata întâmplare.

Credincioşii de acolo, auzind de visul celor doi, au înţeles că este un semn dumnezeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei din mormânt şi l-au adus cu mare bucurie, ‘cu lumini şi cu tămâie’, aşezându-l în Biserica Sfinţii Apostoli din Epivata. Îndată au avut loc vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele sale moaşte.

Se spune că drept-credincioşii creştini din Epivata au zidit o biserică chiar pe locul în care au trăit părinţii ei şi unde ea însăşi văzuse lumina zilei.

Vestea despre minunile care se săvârşeau în apropierea cinstitelor moaşte s-a răspândit curând în Tracia şi în Peninsula Balcanică. Este foarte probabil că Patriarhia ecumenică ar fi procedat de timpuriu la canonizarea ei, adică la trecerea ei în rândul sfinţilor.

 e-Cultura.info

 

Ți-a plăcut articoul?

Distribuie prietenilor

O nouă serie de lucrări în colecția „Opere complete Pr. Dumitru Stăniloae”

O nouă serie de lucrări în colecția „Opere complete Pr.  Dumitru Stăniloae”

O nouă serie de lucrări în colecția „Opere complete Pr. Dumitru Stăniloae”

Colecția de „Opere complete”, dedicată scrierilor Părintelui Academician Dumitru Stăniloae, va fi îmbogățită cu o serie nouă dedicată, de data aceasta, traducerilor patristice realizate de marele nostru teolog.

Colecția „Opere complete” a ajuns la numărul XIII: vol. Teologia Ascetică și Mistică Ortodoxă.

Între autorii noilor volume cu texte patristice traduse de Părintele Stăniloae se numără următorii Sfinți Părinți: Chiril al Alexandriei, Grigorie Palama, Atanasie cel Mare, Maxim Mărturisitorul, Dionisie Areopagitul, Simeon Noul Teolog, Grigorie al Nyssei, Ioan Scărarul, Grigorie de Nazianz.

Primul volum inaugural va fi structurat în două tomuri și va conține lucrarea Sfântului Chiril al Alexandriei intitulată Închinarea și slujirea în Duh și adevăr.

În viitor se vor mai adăuga încă patru traduceri consistente din opera aceluiași Sfânt Părinte. Acestea sunt: Glafire (sau Transparențe pline de grație din Pentateuh, după cum îl subintitula chiar traducătorul); Dialoguri despre Sfânta Treime; Comentariu la Evanghelia lui Ioan și Tâlcuirea Psalmilor.

Moștenirea intelectuală rămasă de la părintele Stăniloae constă în: 90 de cărţi, 33 de traduceri, 275 de articole teologice, 22 de recenzii, 16 prefeţe, 35 de cuvântări comemorative, 475 de articole de ziar, 17 interviuri, 15 predici publicate şi 60 de convorbiri sau interviuri înregistrate la radio şi televiziune.

Este considerat unul dintre autoritățile proeminente ale teologiei europene din secolul XX și cel mai mare teolog român din acel secol.

Traducătorul Filocaliei a lucrat vreme de 45 de ani la traducerea lucrării Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii (în douăsprezece volume).

În viziunea părintelui Stăniloae, Filocalia se adresează tuturor, nu numai monahilor, fiind un manual de credință.

Filocalia redă omului un sens al proporțiilor, care devine activ dacă acest om se ancorează, tot existențial, în duhul iubirii dumnezeiești.

e-Cultura.info

 

Ți-a plăcut articoul?

Distribuie prietenilor

Perelinajul de Sfînta Parascheva, anulat datorită restricțiilor Covid 19

Perelinajul de Sfînta Parascheva

Mitropolia Iașilor

Perelinajul de Sfînta Parascheva nu va mai organiza în perioada 8-15 octombrie, aşa cum era programat iniţial, ci se va desfăşura doar de hramul sfintei, în ziua de 14 octombrie, cu Sfânta Liturghie.

În contextul pregătirilor pentru hramul Sfintei Cuvioase Parascheva din 14 octombrie şi al interdicţiei anunţate de autorităţi pentru pelerinii din afara Iaşiului de a participa la această sărbătoare, Arhiepiscopia Iaşilor a transmis un comunicat de presă prin care reaminteşte că pelerinajul la moaştele sfintei se desfăşoară de aproape 400 de ani.

Purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Iaşilor, preotul Constantin Sturzu, a anunţat, că racla cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva nu va mai fi scoasă din Catedrala Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei pentru a fi depusă pe baldachinul din curte.

“În noul context creat, racla cu sfintele moaşte nu va mai fi scoasă din Catedrala Mitropolitană pentru a fi depusă pe baldachinul din curte în data de 8 octombrie, ci atunci când numărul mare de credincioşi ar impune acest lucru. Asta înseamnă că poate fi scoasă oricând până pe 13 octombrie, dar nu mai târziu de această zi ce premerge sărbătoarea din data de 14”, a spus preotul Constantin Sturzu.

Reacţia vine după ce în şedinţa Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă s-a stabilit că participarea credincioşilor la sărbătorile religioase va fi permisă doar celor care au domiciliul în localitatea respectivă.

“Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a notificat Prefectura Judeţului Iaşi că Perelinajul de Sfînta Parascheva nu se va mai organiza în perioada 8-15 octombrie, ci se va limita la săvârşirea Sfintei Liturghii din data de 14 octombrie, ziua de prăznuire a Sfintei Cuvioase Parascheva”, a afirmat purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Iaşilor.

Slujba din 14 octombrie, când este prăznuită Sf. Cuv. Parascheva în calendarul creştin ortodox, va fi organizată pe o scenă amenajată în zona pietonalului Ştefan cel Mare.

Sfânta Cuvioasă Parascheva, numită în popor Sfânta Vineri, este considerată a fi ocrotitoarea Moldovei. Ea a trăit în prima jumătate a secolului al XI-lea şi s-a născut în Epivat (azi Boiados) în Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol.

Sfânta Cuvioasă Parascheva a fost canonizată în şedinţa din 28 februarie 1950 a Sfântului Sinod al BOR. Atunci s-a stabilit şi ca în data de 14 octombrie să fie organizat hramul acesteia.

e-Cultura.info / Autor: Daniela Malache.

 

Ți-a plăcut articoul?

Distribuie prietenilor

Biserica praznuiește sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului VIDEO

Acoperământul Maicii Domnului

Acoperământul Maicii Domnului

Acoperământul Maicii Domnului este sărbătoarea rânduită de Biserică în amintirea apariţiei Maicii Domnului în biserica din Vlaherne şi se sărbătoreşte în prima zi a lunii octombrie.

      

AUDIO

Pe 1 octombrie 911, se făcea priveghere în biserica Vlaherne, pentru salvarea cetăţii care era asediată.


Troparul la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului.

SURSA. Doxologia.

La ora patru dimineaţa, Maica Domnului s-a arătat înaintea poporului, stând în văzduh şi rugându-se cu lacrimi. Sfântul Acoperământ era ţinut în mâini deasupra capetelor credincioşilor. În jurul ei se aflau apostolii, sfinţii şi mucenicii. Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos a zis către ucenicul sau iubit, Epifanie: “O vezi, frate, pe Împărăteasa şi Doamna tuturor cum se roagă pentru întreaga lume?” Iar Epifanie a zis: “O văd, Părinte, şi mă minunez!”.

Acesta este evenimentul pe care îl prazanuieste Biserica astăzi, spre a ne aminti că prin nevoinţă şi rugăciune, putem primi şi noi, în greutăţile vieţii noastre, neîncetatul ajutor al Maicii Domnului.

Sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului mai este cunoscută în popor și sub denumirea de Pocroave, un cuvânt slavon care înseamnă acoperământ al pământului cu brumă sau zăpadă. Pe 1 octombrie, când este Acoperământul Maicii Domnului, credincioșii trebuie să țină post pentru a fi feriți de înec sau de boli și pentru a nu avea supărări.

e-Cultura.info


Share-uiește cu prietenii.

„Drumul Icoanei”, rută culturală care uneşte Alba Iulia de Mănăstirea Râmeţ

„Drumul Icoanei”, rută culturală

„Drumul Icoanei”, rută culturală

„Drumul Icoanei” este una dintre cele patru rute cultural-artistice recunoscute la începutul lunii septembrie de Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri (MEEMA).

„Drumul Icoanei”, rută culturală care uneşte oraşul Alba Iulia şi Mănăstirea Râmeţ presupune vizitarea unora dintre cele mai importante și cunoscute edificii religioase din judeţ, unele mai puțin mediatizate, dar deloc mai prejos ca rol în istoria acestor locuri, o expoziție etnografică și un muzeu dedicat icoanei și cărții, Museikon.

Un rol important în edificarea rutei l-a avut Arhiepiscopia Ortodoxă a Alba Iuliei care a oferit sprijin, în acest sens, Consiliului Judeţean Alba Iulia.

„Periplul pe Drumul Icoanei începe la Museikon, singurul muzeu de artă religioasă din România, care sintetizează și dezvăluie ce înseamnă icoana transilvăneană în istoria îndelungată a acestui loc, credința având un rol esențial, dovadă stând numărul mare de biserici, de zid și lemn precum și cele cinci centre de zugravi-iconari care au existat aici (Alba Iulia, Lancrăm, Feisa, Abrud, Laz), până azi mai păstrându-se cel de la Laz”, a declarat Dan Popescu, administratorul public județului Alba.

„Drumul icoanei” are o lungime de 35,1 km și presupune vizitarea obiectivelor începând astfel:

Museikon – Alba Iulia;

Catedrala Încoronării – Alba Iulia;

Biserica „Sfânta Treime ”, cartier Maieri II – Alba Iulia;

Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, cartier Lipoveni – Alba Iulia;

Biserica „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” – Teiuș;

Expoziția etnografică – Stremț;

Biserica „Intrarea în biserică” – Geoagiu de Sus, comuna Stremț;

Mănăstirea Râmeț – Valea Mănăstirii, comuna Râmeț.

„Cei care vor călca pe Drumul Icoanei”, vor beneficia de experiența cunoașterii rolului credinței în viața românilor din Transilvania, a felului în care această credință a contribuit la menținerea comunităților românești precum și a expresiei artistice a românilor în Transilvania, a influențelor artistice provenite din celelalte Țări române precum și a modului în care voievozi români din afara Carpaților au înțeles să se implice în viața românilor transilvăneni”, a precizat părintele Oliviu.

Prima rută cultural turistică recunoscută, a fost cea a Bisericilor de Lemn din județul Bihor.

Programul european privind rutele culturale a fost creat în 1987, având ca scop evidenţierea existenţei unui patrimoniu comun, MEEMA fiind membru al Acordului Parţial Extins privind Rutele Culturale Certificate de Consiliul Europei.

e-Cultura.info.

 

Ți-a plăcut articoul?

Distribuie prietenilor

Ascultă în soundcloud Biserica Ordodoxă praznuiește Înălţarea Sfintei Cruci VIDEO

Înălţaarea Sfintei Cruci

Înălţaarea Sfintei Cruci

Ziua Crucii este una dintre cele mai vechi sărbători creştine, închinată Crucii Domnului nostru Iisus Hristos. În calendarul ortodox praznicul se sărbătoreşte pe 14 septembrie şi este una din cele două zile de post strict (ajun) de peste an, alături de Tăierea Capului Sfîntului Ioan Botezătorul (29 august).

In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:

– Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335;

– Aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.

AUDIO

Biserica a rînduit sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a Domnului Iisus Hristos la 14 septembrie, în amintirea zilei cînd a fost redescoperită, pe Golgota, de către Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Crucea pe care a fost răstingnit Iisus. Aceştia au găsit nişte cruci şi, neştiind care este Crucea Domnului, au atins, la îndemnul îngerului, crucile de trupul unei femei moarte. Atunci cînd a fost atinsă cu Sfînta Cruce, femeia a înviat. Crucea a fost înălţată pentru a fi văzută de mulţime şi, de atunci, acest praznic a fost trecut între sărbători.


Troparul Înălțării Sfintei Cruci


Crucea este simbolul credinţei creştine.Sfinţii Părinţi ne îndeamnă să se închinăm cu semnul crucii, cinstindu-l astfel pe Mîntuitor, aducînd în sufletele noastre dragostea pentru cel care a trecut din viaţă spre moarte pe cruce, pentru izbăvirea păcatelor noastre. Pe 14 septembrie cinstim două evenimente: aflarea crucii pe care a fost răstignit Iisus şi înălţarea ei solemnă de către episcopul Macarie de Ierusalim, în anul 335, şi readucerea lemnului crucii de la perşi, în anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o în Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, în anul 630. Crucea rămîne semnul cel mai de seamă al creştinismului, iar cinstirea ei s-a răspîndit mai ales din secolul IV, încă din timpul vieţii Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Astăzi în biserici se ţin slujbe speciale, trebuie să ne rugăm şi să ţinem post, scrie Monitorul Express.

Vedenia împăratului Constantin

În Scrierile Sfinte se povesteşte cum Constantin cel Mare, întîiul împărat al creştinilor, era la Roma, unde se războia cu Maxenţiu. Inamicul era numeros şi împăratul se temea de înfrîngere. Atunci, i s-a arătat în amiaza zilei semnul Crucii cu stele pe cer şi litere romane care formau un mesaj: „In hoc signo vinces“ („Întru aceasta vei birui“). Iisus i-a apărut în vis, cerîndu-i să însemne cu crucea toate steagurile şi scuturile ostaşilor săi. Tulburat, Constantin cel Mare a însemnat cu crucea uniformele soldaţilor şi a poruncit să se facă o cruce de aur, întocmai ca cea care i se arătase, care a fost purtată în faţa oştenilor. Armata lui a biruit vrăjmaşii. Văzînd puterea Sfintei Cruci, împăratul, care ulterior s-a creştinat, a trimis-o pe mama sa să afle la Ierusalim Crucea pe care a fost răstignit Domnul.

Minunea Sfintei Cruci

Sfînta Elena a găsit la Golgota trei cruci, cu tot cu piroane, a Mîntuitorului şi ale celor doi tîlhari răstigniţi de-a dreapta şi de-a stînga lui Iisus. Sfînta Elena nu ştia care e Crucea Sfîntă, dar a aflat-o printr-o minune. O văduvă al cărei sicriu a fost atins cu Sfînta Cruce s-a sculat din moarte. Cutremurată, împărăteasa a îngenuncheat şi a sărutat sfîntul lemn. Fericitul Macarie, Patriarhul locului, a înălţat crucea deasupra amvonului, ca să poată fi văzută de mulţimea de credincioşi care se îmbulzeau, spunînd: „Doamne, miluieşte-ne cu puterea Crucii Tale“. De atunci, aceasta a fost ziua Înălţării Sfintei Cruci, numită şi Făcătoare de Viaţă. În amintirea momentului din anul 335, an de an, în fiecare biserică este aşezată Sfînta Cruce în mijlocul sfîntului lăcaş, iar creştinii o împodobesc cu flori şi se închină. Este o zi de post, o zi în care sîntem chemaţi să medităm la Jertfa Mîntuitorului, la suferinţele îndurate pentru noi, oamenii. Slujbele şi cîntările bisericeşti subliniază tocmai importanţa Crucii în viaţa creştinilor: „Mîntuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvîntează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celor potrivnici dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău“ (Troparul Înălţării Sfintei Cruci).

Simbolul mîntuirii

“Prin cruce s-a omorît moartea, s-a dezlegat păcatul strămoşesc, ni s-a dăruit Învierea şi am redevenit fiii şi moştenitorii lui Dumnezeu“ (Rom. 6,3; Gal. 3,27). Tot prin semnul crucii va fi vestită a doua venire a Domnului pe Pămînt, cînd se va arăta pe cer mai luminoasă ca un fulger şi se va însemna pe frunţile tuturor drept credincioşilor. De aceea, la toate ocaziile, însemnîndu-se cu Sfînta Cruce, oamenii arată că sînt creştini şi îşi mărturisesc credinţa în Sfînta Treime şi nădejdea că au dobîndit mîntuirea.

“Era grea ca plumbul“

Zbuciumata istorie a lemnului crucii pe care a fost răstignit Iisus începe de dinainte de crucificare. “Atunci Lachedem se duse la ruda sa cu un fierar, tăiară masa, îi făcură găuri cu fierul roşu şi înjghebară Crucea Domnului Hristos. Crucea era grea ca plumbul şi de trei ori Domnul Hristos a căzut sub greutatea ei, urcînd Golgota, unde a fost răstignit şi pe care şi-a dat duhul“. Masa fusese făcută din arborele crescut din gura lui Adam. Se mai spune că Sfînta Cruce a fost înfiptă chiar pe locul unde fusese înmormîntat Adam. După moartea şi învierea Domnului, ucenicii Lui au îngropat lemnul crucii, stropit de dumnezeiescul sînge, la poalele Golgotei

Împărţirea Crucii

Se presupune că Sfînta Cruce a fost trimisă la Constantinopol, atunci cînd pericolul musulman a crescut şi că a stat acolo pînă în preajma căderii Constantinopolului. Unii istorici cred că atunci crucea a fost desfăcută în bucăţi mai mici şi trimisă diferitelor patriarhii spre salvarea ei. Unele surse spun că părţi din lemnul sfînt s-au pierdut definitiv în 1187, cînd episcopul Bethleemului a dus-o în bătălia de la Hattin, din sfînta relicvă rămînînd doar bucăţile trimise de Sf. Elena la Constantinopol şi la Roma. Astăzi, fragmente din lemnul sfînt se află la Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, la Roma, Constantinopol, Veria şi Muntele Athos. Cea mai mare bucată este la Mănăstirea Xiropotamou, din Sf. Munte Athos. Dar chiar dacă astăzi avem doar fragmente ale Sfintei Cruci, simbolul crucii este neştirbit. Făcîndu-ne cruce, evocăm patima mîntuitoare pentru lume a lui Iisus.

Ziua Crucii nu este importantă doar ca punct de hotar, ea se bucură şi de alte semnificaţii. În tradiţia creştină, crucea este cea mai de temut armă, atît a lui Iisus Hristos, cît şi a tuturor oamenilor. Ea a fost cea care a sfinţit pămîntul şi toate lucrurile de pe el. Crucea ferestrei, sau cerceveaua, sfinţeşte acest microcosmos care este casa, îndepărtînd pericolele. Semnul crucii îi apără pe oameni de nenorociri şi primejdii şi îndepărtează teama. Tradiţia mai spune că este suficient să-ţi aduci aminte în ce zi a săptămînii a picat în acel an Ziua Crucii, că pe dată capeţi putere şi-ţi învingi teama.

Ofrande de Moşii de toamnă

Se dau de pomană, de sufletul celor morţi, vase de lut. De obicei se oferă copiilor şi se umplu cu apă proaspătă de izvor, cu lapte sau cu miere. Deasupra se aşază un colac sau un covrig. Pomana este primită doar alături de o lumînare şi un cuvînt bun. De Moşi se organizează în sate tîrguri de toamnă, în care se vînd diferite vase de lut.

Credinţe populare

Tradiţia populară consideră că, în această zi, toate gîngăniile şi şerpii intră în pămînt unde iernează pînă la Alexii (17 martie). Printre şerpii care se ascund în aluniş, unul are în guşă o piatră preţioasă, tămăduitoare de multe boli. După Ziua Crucii nimănui nu-i mai e îngăduit să ucidă şerpi. Ziua Crucii e ziua şarpelui, nu se taie lemne, ca să nu vină şerpii la case. Este ziua care marchează schimbarea anotimpurilor. Este şi ultima zi în care se culeg buruieni de leac.

Acum începe culesul viilor, se ţin slujbe speciale de binecuvîntare a rodului şi a butoaielor pentru vin. La cules, se lasă păsărilor ultimul buştean al viei considerat „strugurele lui Dumnezeu“. Cînd pe om îl apucă o spaimă, îi trece dacă îşi aduce aminte în ce zi a săptămînii a fost în anul acela Ziua Crucii. Fragii găsiţi după ce trece Ziua Crucii nu trebuie mîncaţi, fiind socotiţi ai morţilor. Perele culese de Ziua Crucii sînt bune de bubă rea. Dacă mai tună după Ziua Crucii, toamna va fi lungă. Cine lucrează de Ziua Crucii se va îmbolnăvi de boală grea. Azi nu se mănîncă nimic din ce are forma cruci, cum ar fi usturoi, nuci, prune sau peşte. Nu se lucrează pe cîmp sau în casă, pentru a nu atrage primejdiile. În schimb, cei care ţin post negru, însoţit de rugăciune din suflet, se vindecă de multe boli grele

Ziua Crucii este considerată în popor vestitoarea toamnei şi e cea mai indicată zi în zonele viticole pentru a începere culesul viilor. Nu trebuie culeşi însă şi strugurii din utlima tufă de vie, aceştia fiind consideraţi „Strugurii lui Dumnezeu”, o ofrandă.

e-Cultura.info


Share-uiește cu prietenii.




  
  • CATEGORII

  •   
                                                                                  Carte   Audiobook   Arte vizuale   Cronică de teatru   Teateru-Film   Muzică-Dans   Etnografie   Târguri și expiziții   Istorie   Cetăți și castele                                                                                   Spiritualitate   Cuvinte ale ierarhilor   Articole Externe   Știință   Interviu   Documentar    Personalități culturale   Actualitate culturală                                                                               Emisiuni   Live

     
        
  • DESPRE

  •   
                                                                                 Despre   Termeni și condiții   Cod de conduită   Politică de cookkie   Kit de presă   Hartă site   Portofoliu   Susține site-ul   Contact

     
     
  •  

     

    © 2020 e-Cultura.info. Toate drepturile rezervate.

    Site premiat în cadrul festivalului Simfest



    Conținutul acestului site se supune legii dreptului de autor. Este interzisă republicare, redistribuirea, publicarea în eter sau pe alte site-uri fără un acord prealabil.



                                                                                                                                                    

  • Centrul de preferințe pentru confidențialitate

    carte

    “Cookie”-urile au rolul de a facilita accesul si livrarea serviciilor folosite de utilizator de internet, precum personalizarea anumitor setari (limba, tara, preturi afisante in moneda nationala. “Cookie”-urile, pe baza informatiilor pe care le aduna despre utilizatori, ii ajuta pe detinatorii de site-uri sa isi eficientizeze produsul astfel incat acesta sa fie cat mai usor accesat de catre utilizatori, de asemenea cresc gradul de eficienta a publicitatii online si nu in ultimul rand pot permite aplicatiilor multimedia sau de alt tip de pe alte site-uri sa fie incluse intr-un anumit sote pentru a face navigarea mai utila.

    “Cookie”-urile au rolul de a facilita accesul si livrarea serviciilor folosite de utilizator de internet, precum personalizarea anumitor setari (limba, tara, preturi afisante in moneda nationala. “Cookie”-urile, pe baza informatiilor pe care le aduna despre utilizatori, ii ajuta pe detinatorii de site-uri sa isi eficientizeze produsul astfel incat acesta sa fie cat mai usor accesat de catre utilizatori, de asemenea cresc gradul de eficienta a publicitatii online si nu in ultimul rand pot permite aplicatiilor multimedia sau de alt tip de pe alte site-uri sa fie incluse intr-un anumit sote pentru a face navigarea mai utila.