fbpx

Categorie: SPIRITUALITATE

Te rugam să apreciezi sau să distribui

 
                                                                                                                                                                 

 


Ascultă în soundcloud Praznicul Sfințiilor Apostoli Petru și Pavel, doi stâlpi ai bisericii ortodoxe

Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Biserica Ortodoxă Română prăznuiește la 29 iunie, pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, doi stâlpi ai bisericii ortodoxe.

Cei doi sfinți au fost martirizați la Roma în timpul persecuției împăratului Nero din anul 67. Pomenirea lor comună are la bază mai multe evenimente: martiriul lor din aceeași zi, care a determinat credincioșii să instituie o sărbătoare în cinstea muceniciei lor încă din secolul al II-lea.

Sfântul Apostol Petru era originar din Betsaida (în Galileea Palestinei). Era fiul lui Iona și fratele mai mare al Sfântului Apostolul Andrei, cel întâi-chemat. Numele său din părinți era Simon.

AUDIO

Căsătorindu-se cu fiica lui Aristobol (fratele Sfântului Apostol Barnaba) s-a mutat în Capernaum, un oraș așezat pe malul lacului Ghenizaret care era bogat în pește și de aici a deprins și meseria de pescar. Numele de Petru l-a primit de la Însuși Domnul Iisus Hristos, care s-a uitat la el și i-a spus “Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chefa (ce se tâlcuiește: Petru)” (Ioan 1, 42). Petru i-a făgăduit Mântuitorului Iisus Hristos că Îl va iubi întotdeauna, dar în timpul patimilor Lui, s-a lepădat de trei ori, nerecunoscând în fața gărzilor că îl cunoaște pe Domnul Iisus Hristos.

Imediat s-a căit de fapta sa și a început să plângă amar. Iisus a prezis dinainte că Petru se va lepăda de El de trei ori în Joia mare. Greșeala i-a fost iertată, căci după Învierea Sa, Mântuitorul s-a arătat Apostolilor și l-a întrebat pe Petru de trei ori dacă îl iubește. Cel ce a zis în Joia Mare de trei ori că nu-L cunoaște, acum spune de trei ori: “Doamne, Tu știi toate. Tu știi că Te iubesc”, iar Iisus i-a zis: “Paște oile Mele” (Ioan 21, 17), reașezându-l în misiunea de apostol.

După Înălțarea Mântuitorului la cer și Pogorârea Sfântului Duh, plin de curaj și de Duh Sfânt, Sfântul Apostol Petru a propovăduit pe Hristos în Țara Sfântă, în orașele din Asia Mică și a ajuns până la Roma împăraților păgâni (în jurul anului 57 d. Hr.). În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate de către împăratul Nero, după incendierea Romei în anul 64 d. Hr., a fost arestat împreună cu Apostolul Pavel.

Sfântul Petru a fost condamnat la moarte și executat prin răstignire pe cruce cu capul în jos (la cererea lui, spre a se deosebi de modul răstignirii lui Iisus Hristos), în anul 67 d. Hr., lângă fostul circ al lui Caligula din afara zidurilor de atunci ale Romei. Sfântul Apostol Pavel s-a născut între anii 1-5 d. Hr. în orașul Tars, capitala provinciei Cilicia (Asia Mică), fiind numit la naștere Saul.

Tatăl său era evreu – fariseu. Înainte de a veni în Tars locuise în Roma și obținuse dreptul de cetățenie romană. Saul a fost elev al învățatului rabin Gamaliel. După studiile îndrumate de marele rabin, Saul devine cel mai strălucit discipol al acestuia, având calități intelectuale deosebite, precum și zeul și fanatismul religios al unui fariseu. De aceea, Saul a fost un aprig urmăritor al creștinilor, fiind prezent la lapidarea Sfântului Apostol Ștefan, Întâiul-Mucenic (Fapte 7, 58).

Aflat de Apostolul Anania, în urma unei vedenii dumnezeiești, Saul își regretă faptele și este botezat de Anania. Curând după convertire, Saul își schimbă numele în Pavel, iar mai târziu a fost inclus în ceata Apostolilor. Pavel a propovăduit Evanghelia pe o zonă foarte întinsă, din Arabia până în Spania, atât la evrei, cât și la păgâni. Pavel și-a petrecut viața de creștin în suferință și lucrând pentru Hristos, înființând și organizând Biserici pretutindeni. A atins o așa stare de îmbunătățire încât spune Bisericii din Galatia: nu eu, ci Hristos trăiește în mine (Galateni 2, 20). Sfântul Pavel a fost martirizat împreună cu Sfântul Apostol Petru, în timpul împăratului Nero, prin decapitare.

e-Cultura.info

 

Ți-a plăcut articoul?

Distribuie prietenilor

Ascultă în soundcloud Sărbătoarea Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul – VIDEO

Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita în Biserica Ortodoxă pe 24 iunie. Aceasta sarbatoare este cunoscuta in popor si sub denumirea de Sanziene sau Dragaica.

Sărbătoarea din 24 iunie a naşterii Sfântului Proroc Ioan Botezătorul pune în lumină venirea pe lume a celui mai mare om născut din femeie, apostolul pocăinţei, cel mai mare sihastru şi postitor din câţi au fost vreodată.

AUDIO

Sfantul Prooroc Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, în perioada în care Irod era rege al Iudeii, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.


Troparul Nașterii Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

SURSA. Youtube / Doxologia


Potrivit Sfintei Scripturi, în acest timp era preot la Templul din Ierusalim, Sfântul Proroc Zaharia, învăţător al Legii Vechi, care a fost tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Preotul Zaharia era căsătorit cu Elisabeta, care era sora Sfintei Ana, mama Maicii Domnului.

“Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor. Şi pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să tămâieze intrând în templul Domnului. Iar toată mulţimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară şi se ruga. Şi i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi frică a căzut peste el”. (Luca 1, 6-12)

Data de 24 iunie nu a fost fixata intr-un mod intamplator ca zi a nasterii Sfantului Ioan Botezatorul. Potrivit Sfintei Scripturi, zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul a avut loc dupa ce Zaharia, tatal sau, a tamaiat in sfantul altar – loc in care numai arhiereul intra o singura data pe an, in luna a saptea, ziua a 10 a (cf. Levitic 16, 29). Aceasta luna din calendarul iudaic cuprindea o parte din septembrie si alta din octombrie. Avand in vedere cele descoperite in Sfanta Scriptura, Sfintii Parinti au randuit ca ziua zamislirii Sfantului Ioan sa fie pe 23 septembrie, iar ziua de 24 iunie ca zi de nastere.

Pe de alta parte, trebuie sa avem in vedere ca dupa solstitiul de vara din 21 iunie, ziua incepe sa scada si noaptea sa creasca. De aici putem intelege ca Sfantul Ioan Botezatorul, persoana care reprezinta Legea Veche, se naste intr-un timp cand ziua se micsoreaza, ca semn ca Legea Vechiului Testament incepe sa apuna pentru ca vine Legea Harului, Legea lui Hristos. Sa nu uitam ca Nasterea Mantuitorului este praznuita pe 25 decembrie, dupa solstitiul de iarna din 22 decembrie, cand ziua incepe sa creasca.

e-Cultura.info


Share-uiește cu prietenii.

Ascultă în soundcloud Rusaliile Pogorârea Duhului Sfânt sau Cincizecimea

Cincizecimea sau Rusaliile

Cincizecimea sau Rusaliile

Biserica Ortodoxă cinsteşte persoana Sfântului Duh în Duminica Cincizecimii a Rusaliilor şi a doua zi după ea, la sărbătoarea Sfintei Treimi (numită şi Lunea Sfântului Duh). Aceasta este sărbătoarea anuală a Pogorârii Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli. Faptele Apostolilor (2, 1-4) mărturisesc despre acest eveniment foarte important din viaţa Bisericii.  

Istoricul prăznuiriisărbătoririi Rusaliilor constituie cea mai veche sărbătoare creştini împreună cu cea a Paştilor, fiind prăznuită încă din vremea Sfinţilor Apostoli. Despre ea amintesc Sf. Apostol Pavel (1 Cor. 16, S) şi Sf. Luca (Fapte 20, 16).

AUDIO

Despre ea mai amintesc: Sf. Irineu , Tertulian, Origen, canonul 43 al Sinodului din Elvira (c. 300), canonul 20 al Sinodului I Ecumenic (care opreşte îngenuncherea în ziua Rusaliilor), Sf. Epifanie ş.a.

Până către sfârşitul secolului IV şi începutul secolului V. Cincizecimea era o dublă sărbătoare: a înălţării Domnului şi a Pogorârii Sfanţului Duh, aşa cum o descrie, de altfel, încă din prima jumătate a secolului IV, Eusebiu al Cezareii. Însă sărbătoarea aceasta a fost fixată, de pe la 400 înainte, în ziua a 40-a după Paşti, cum este sărbătorită pânâ astăzi, Cincizecimea rămânând numai ca Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh.

Ce sărbătorim la pogorârea Duhului Sfânt Rusalii este istorisită de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca în Faptele Apos­tolilor.

În ziua Cincizecimii S-a pogorât Duhul Sfânt, în chip de limbi de foc, peste Sfinţii Apostoli, în foişorul unde stăteau ei, şi s-a aşezat peste flecare dintr-înşii. Pentru cinstirea Sfântului Duh, dumnezeieştii Părinţi, care pe toate bine le-a tocmit, cu prilejul Cincizecimii, au rânduit o sărbătoare deosebită, în această zi a Rusaliilor”.  

Mântuitorul făgăduise înainte de patima Sa venirea Sfântului Duh, zicând: «De folos este ca Eu să Mă duc; că de nu Mă voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni». Şi iarăşi: «Voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor va trimite vouă: Duhul adevărului, Care din Tatăl purcede». Iar după patimă, înainte de înălţarea la cer, iarăşi a zis: «Iar voi să rămâneţi în Ierusalim, până când vă veţi îmbrăca cu putere de sus». Deci, făgăduindu-le pe Mângâietorul, acum L-a trimis lor pe Acesta.


Troparul Pogorârii Sfântului Duh, Rusaliile, sau Cincizecimea


Pe când Ucenicii se găseau în foişor, în ziua Cincizecimii, cam pe la ceasul al treilea din zi, s-a făcut pe neaşteptate tunet din cer, în aşa fel, încât a străbătut mulţimea adunată la Ierusalim, din toată lumea; şi Duhul Sfânt S-a văzut în chip de limbi de foc, pogorând nu numai peste cei doisprezece Apostoli, ci şi peste cei şaptezeci de ucenici; şi aceştia au început să grăiască în limbi străine, fiecare din Apostoli grăind limbile tuturor neamurilor.

Astfel, nu numai cel de alt neam auzea pe Apostol grăind în limba sa proprie, ci şi Apostolul înţelegea şi grăia limba fiecărui neam.

Din pricina aceasta mulţimea socotea că sunt beţi, că neînţelegând cum fiecare Apostol poate grăi tuturor în limba fiecăruia, îl socotea pe acela beat. Alţii, însă, se mirau zicând: Ce înseamnă aceasta? Mulţimea, adunată la Ierusalim pentru praznic, era din toate părţile pământului: părţi, mezi şi elimiţi, care fuseseră robiţi puţin mai înainte, de Antioh.

Deci, Duhul Sfânt a venit după ce au trecut zece zile de la înălţare, iar nu îndată după înălţare, spre a face pe Ucenici să-L aştepte cu şi mai multă înflăcărare. Tradiţia zice că în fiecare zi venea să se închine acelui Trup îndumnezeit al lui Hristos câte una din cetele îngerilor.

Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de limbi de foc, ca să arate că este în legătură cu Cuvântul cel viu; sau pentru că Apostolii trebuiau să înveţe mulţimile şi să le aducă la Hristos şi prin mijlocirea Cuvântului.

S-a pogorât apoi, în chip de foc, ca să arate pe de o parte, că Dumnezeu este foc mistuitor, iar pe de alta, pentru nevoia de curăţire; şi S-a împărţit în limbi, pentru haruri. Şi precum odinioară a amestecat pe cei ce ştiau numai o limbă şi i-a împărţit în mai multe limbi tot aşa şi acum, celor ce cunoşteau numai o limbă, le-a dat să cunoască multe limbi, ca să adune pe cei ce erau de diferite limbi, risipiţi în toate laturile lumii.

e-Cultura.info

 

Ți-a plăcut articoul?

Distribuie prietenilor

Patriarhia a oferit ajutoare în valoare totală de peste 4,3 milioane euro

Patriarhia Română

Patriarhia Română

Patriarhia Română a oferit ajutoare în valoare totală de peste 4,3 milioane euro persoanelor vulnerabile şi instituţiilor medicale afectate de pandemia COVID-19, potrivit unui raport al activităţilor de sprijin oferite în timpul stării de urgenţă dat publicităţii de Sectorul Social-Filantropic al Administraţiei Patriarhale.

Ajutoarele, în valoare totală de 20.896.872 lei, au constat în: hrană caldă, pachete alimentare, apă îmbuteliată, cumpărături de strictă necesitate, plata facturilor, servicii de cazare pentru carantină, transport la servicii medicale, donaţii în produse igienico-sanitare şi aparatură medicală, dispozitive electronice pentru educaţie de la distanţă destinate elevilor.

Numărul total de beneficiari din ţară a fost de 180.667, din care: 38.141 de persoane plasate în izolare, 3.945 de persoane plasate în carantină, 78.841 de vârstnici singuri şi fără sprijin, 59.740 de persoane vulnerabile social.

Eparhiile au donat instituţiilor medicale echipament de protecţie (măşti, viziere, ochelari, combinezoane, mănuşi, botoşi), dezinfectanţi şi aparatură medicală.

În timpul stării de urgenţă, centrele sociale ale parohiilor şi organizaţiilor bisericeşti şi-au adaptat activitatea la condiţiile impuse de pandemie.

Totodată, cantinele sociale au livrat hrană caldă la domiciliu, nu la sediile lor, şi au suplimentat numărul de porţii pentru a distribui şi personalului medical care a tratat pacienţi cu COVID-19.

Serviciile de consiliere şi cele medicale şi-au mutat activitatea online, iar centrele de zi pentru copii şi vârstnici şi-au suspendat temporar activitatea la sediu în perioada stării de urgenţă.

Sectorul Social-Filantropic al Administraţiei Patriarhale a încheiat opt contracte de sponsorizare pentru a distribui periodic alimente persoanelor vulnerabile, serviciilor sociale şi unităţilor medicale din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor.

De asemenea, platforma ajutacubucurie.ro a înregistrat în total 595 de oferte de voluntariat, 125 de cereri de ajutor din 20 de eparhii şi 608 de donaţii în lei şi valută în valoare totală de peste 221.000 lei.

Potrivit sursei citate, unele eparhii, prin coordonatori desemnaţi şi voluntarii proprii, mulţi dintre ei preoţi, au lucrat în parteneriat cu instituţii ale statului, contribuind la rezolvarea cazurilor semnalate de Inspectorate Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă, Direcţii Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Consilii judeţene şi Prefecturi.

e-Cultura.info / Autor: Daniel Popescu.

 

Ți-a plăcut articoul?

Distribuie prietenilor

Ascultă în soundcloud Biserica Ortodoxă prăznuieşte sărbătoarea Înălţarea Domnului – VIDEO

Biserica Ortodoxă prăznuieşte Înălţarea Domnului

Biserica Ortodoxă prăznuieşte Înălţarea Domnului

Înălțarea Domnului este prăznuită la 40 de zile după Înviere, în Joia din săptămâna a VI-a, după Paști, marele praznic împărătesc care este înălţarea la cer a Dom­nului.

Sărbătoare mai este cunoscuta in popor si sub denumirea de Ispas.

Este una dintre cele mai vechi sărbă­tori creştine menţionate de Constituţiile Apos­tolice (sec. II). Sărbătoarea a căpătat o mare solemnitate mai ales din sec. IV, când Sf. Împărăteasă Elena, mama

AUDIO

împăratului Constantin cel Mare, a ridicat o vestită biserica (Eleona), pe muntele Eleonului sau al Măslinilor. în Ierusalim, de unde Mântuitorul S-a înălţat la cer. Creştinii se salută în această zi cu formula: „Hristos S-a înălţat”; este Ziua Eroilor (se face pomenirea ostaşilor morţi pe front).


SURSA. Youtube – Troparul Înălţării Domnului


Începând din secolul al IV-lea, Înălţarea este celebrată atât în Răsărit, cât şi în Apus la 40 de zile după Paşte, întotdeauna într-o zi de joi. Înainte de fixarea acestei zile, evenimentul era prăznuit de Rusalii.

De sărbătoarea Înălţării Domnului este şi Ziua Eroilor, în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, la troiţele şi monumentele închinate acestora fiind făcute praznice de pomenire.

Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca.

Din 2003, ziua Înălţării Domnului a fost stabilită prin lege şi sărbătoare naţională a poporului român.

e-Cultura.info


Dacă ţi-a plăcut articolul dă un like, share-uiește cu prietenii.

Papa Francisc a numit un nou episcop al Arhidiecezei de Alba Iulia

Monseniorul Laszlo Kerekes

Monseniorul Laszlo Kerekes

Monseniorul Laszlo Kerekes a fost numit, de Papa Francisc, drept Episcop auxiliar al Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, anunţă Conferinţa Episcopilor din România (CER).

Potrivit unui comunicat al CER, Monseniorul Laszlo Kerekes este al 27-lea Episcop auxiliar care slujeşte în milenara Arhidieceză de Alba Iulia.

Data şi locul consacrării sale episcopale vor fi stabilite ulterior.

“Această numire vine după ce în decembrie anul trecut Papa Francisc a acceptat renunţarea la oficiu a Înaltpreasfinţitului Gyorgy Jakubinyi, la acea vreme Arhiepiscop al Arhidiecezei de Alba Iulia şi a Preasfinţitului József Tamás, Episcop auxiliar al aceleiaşi Arhidieceze, şi l-a numit Arhiepiscop de Alba Iulia pe Monseniorul Gergely Kovacs, consacrat şi înscăunat pe 22 februarie în Catedrala ‘Sf. Mihail’ din Alba Iulia”, precizează sursa citată.

Monseniorul Laszlo Kerekes s-a născut la 23 iulie 1968 în Gheliţa (Covasna), Arhidieceza de Alba Iulia.

A studiat la Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia până în 1990 şi la Academia Teologică de la Budapesta până în 1992.

A fost hirotonit preot pentru Arhidieceza de Alba Iulia pe 16 mai 1993, de către Monseniorul Gyorgy Jakubinyi, pe atunci Episcop auxiliar.

Ulterior a continuat studiile în Canada, la Ottawa, unde a obţinut licenţa în Drept canonic, în 1994, şi doctoratul în 2004.

A fost profesor la Seminarul Mare de la Alba Iulia şi paroh în Târgu Secuiesc, fiind membru al Consiliului Prezbiteral şi al Tribunalului Ecleziastic al Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia.

Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia are, conform Anuarului Pontifical din 2019, o suprafaţă de 58.234 km pătraţi şi 335.500 de credincioşi, dintr-o populaţie totală de 3.590.500 de locuitori. Este organizată în 253 de parohii şi are 299 de preoţi diecezani şi 44 de seminarişti în propriul seminar, 132 de persoane consacrate (51 călugări şi 81 de călugăriţe).

După numirea noului Episcop auxiliar al Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, numărul episcopilor romano-catolici din România ajunge la 13, dintre care cinci sunt emeriţi. Numărul total al episcopilor catolici – romano-catolici şi greco-catolici se ridică la 22.

Trei dintre episcopi, recent numiţi de Papa Francisc, Monseniorii Laszlo Kerekes, Călin Ioan Bot şi Cristian Dumitru Crişan, vor primi consacrarea imediat după ce condiţiile sanitare impuse de starea de pandemie vor permite celebrarea ceremoniei religioase, se mai arată în comunicat, semnat de secretarul general al CER, preotul Francisc Ungureanu.

e-Cultura.info / Autor: Daniel Popescu.

 

Ți-a plăcut articoul?

Distribuie prietenilor

Biserica ortodoxă prăznuiește pe Sfinții împărați Constantin și Elena – VIDEO

Sfinții împărați Constantin și Elena

Sfinții împărați Constantin și Elena

Biserica ortodoxă prazniește azi, pe Sfinţii Împăraţi întocmai cu apostolii Constantin şi mama sa, Elena datorită cărora creştinismul a devenit religie permisă, jertfele sângeroase au fost interzise şi duminica a fost stabilită zi de odihnă în Imperiul Roman, perioada în care au domnit fiind cunoscută ca “Epoca de Aur”.

Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (27 februarie 272 – 22 mai 337), cunoscut ca Sfântul Constantin cel Mare, a fost împărat roman, proclamat Augustus de către trupele sale în data de 25 iulie 306.

AUDIO

Istoricii bisericeşti Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu afirmă că înaintea luptei de la Pons Milvius (Podul Vulturului), din 28 octombrie 312, contra lui Maxenţiu, Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripţia “prin acest semn vei învinge”. Noaptea, în vis, i s-a arătat Mântuitorul, cerându-i să pună pe steagurile armatei sale crucea creştină, ca semn protector în lupte. Constantin a câştigat bătălia, iar dovadă a credinţei sale în ajutorul divin este inscripţia de pe Arcul lui Constantin din Roma, păstrată până astăzi, prin care el mărturiseşte că a câştigat lupta “prin inspiraţie divină”.

Troparul Sfințiilor Împărați Constantin și Elena


În ianuarie 313, împăratul Constantin cel Mare emite Edictul de la Milan, prin care creştinismul devine “religie permisă”, alături de altele din imperiu. El ia totodată măsuri în favoarea Bisericii creştine, înlătură din legile penale pedepsele contrare creştinismului, îmbunătăţeşte tratamentul în închisori, uşurează eliberarea sclavilor acordând episcopilor şi preoţilor dreptul de a-i declara liberi în biserici. Protejează prin lege pe săraci, orfani şi văduve, modifică legislaţia privind căsătoria, îngreunează divorţul şi pedepseşte adulterul.

De asemenea, el a atribuit Bisericii ortodoxe creştine casele imperiale de judecată (basilikos oikia), care vor purta în continuare numele de bazilici. Încă din anul 317, a început să bată monedă cu monograme creştine.

Împăratul Constantin cel Mare a declarat, în 321, duminica, sărbătoarea săptămânală a creştinilor, drept zi de odihnă în imperiu, zi în care şi soldaţii asistau la slujbă.

Împăratul şi familia sa au sprijinit repararea bisericilor, dar au ajutat şi la construirea altora mai mari şi mai frumoase la Ierusalim, Roma, Antiohia, Nicomidia, Tyr etc. Totodată, împăratul Constantin cel Mare a construit o nouă capitală – inaugurată la 11 mai 330 -, transformând oraşul Bizantium în oraşul Constantinopol, care timp de o mie de ani va fi capitala creştină a Imperiului Roman. Aici a construit numeroase lăcaşuri de cult printre care Biserica Sfinţiilor Apostoli.

Din dorinţa de a ajuta Biserica, a convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, împotriva ereziei lui Arie. Sub influenţa Sfântului Atanasie cel Mare, Sinodul a proclamat învăţătura ortodoxă despre dumnezeirea Fiului care este “Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut” (Simbolul credinţei sau Crezul).

Sfântul Constantin cel Mare a murit în Duminica Rusaliilor, la 22 mai 337, şi a fost înmormântat în Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa.

Sfânta Împărăteasă Elena

Originară, probabil, din Drepanum (numit după aceea Helenopolis), din Golful Nicomidia, se presupune că era fiica unui hangiu. O legendă ulterioară, menţionată de Geoffrey of Monmouth, spune că era fiica regelui Coel, care a căsătorit-o cu Constantius Chlorus I pentru a evita războaiele dintre britanici şi Roma. Constantius Chlorus a divorţat de ea, în jurul anului 292, pentru a se căsători cu fiica vitregă a lui Maximian, Teodora. Constantin, fiul Elenei, a devenit apoi împărat al Imperiului Roman şi, ca urmare a ascensiunii acestuia, ea a devenit o prezenţă importantă la curtea imperială.

Potrivit istoricului Eusebiu, Sfânta Elena a primit botezul în anul 313. Sfânta împărăteasă a fost o creştină foarte evlavioasă sprijinind ridicarea a numeroase lăcaşuri de cult, printre care Biserica Învierii Domnului zidită lângă Sfântul Mormânt, biserica din Ghetsimani, precum şi alte 18 lăcaşuri de cult. De asemenea, Sfânta Elena a mers la Ierusalim, unde a găsit crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. Sfânta Cruce a fost mai apoi înălţată solemn în văzul poporului creştin de episcopul cetăţii Ierusalimului, Macarie I, la 14 septembrie 326. Sfânta Împărăteasă a murit la Roma, în anul 327.

e-Cultura.info

 

Ți-a plăcut articoul?

Distribuie prietenilor

Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților a încetat din viață

Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților

Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților

Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților a încetat din viață la Institutul „Matei Balș” din Capitală, în urma unui al doilea atac de cord.

Din cauza infectării cu noul coronavirus, ierarhul fusese transportat de la Suceava la București cu un elicopter SMURD pe data de 20 aprilie. În urma complicațiilor pulmonare apărute, părintele arhiepiscop în vârstă de 90 de ani fost intubat.

Înaltpreasfințitul Părinte Pimen s-a născut în 25 august 1929, în localitatea Greabănu, jud. Buzău, la botez primind numele Vasile.

A fost de la frate de mănăstire și monah la profesor, pedagog, apoi stareț, paroh, muzeograf, dar și reprezentant al Patriarhiei Române la Ierusalim, exarh, Episcop vicar, apoi Arhiepiscop.

După cursurile medii urmate la Liceul din Râmnicu Sărat, între 1948 şi 1951 a studiat la Semi­narul monahal de la mănăstirea Neamţ, fiind în acea perioadă frate de mănăstire. În data de 10 martie 1951 a fost tuns în monahism, pri­mind numele Pimen, iar la 29 iunie acelaşi an a fost hirotonit ierodiacon.

În anul şco­lar 1951-1952, a fost numit profesor pen­tru ciclul al ll-lea în cadrul Şcolilor mănăs­tireşti de la Neamţ şi Secu, apoi, pedagog la Seminarul Teologic de la mănăstirea Neamţ (1952-1953); între 1953 şi 1957 a urmat Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, unde a obţinut licenţa cu lucra­rea: „Personalitatea Fericitului Augustin oglindită în confesiunile sale”.

A fost hirotonit ieromonah în anul 1957. În perioada 10 octombrie 1976 – 1 ianuarie 1977 a urmat cursurile de limba germană la Universita­tea din Köln. Bun slujitor şi gospodar, a fost numit iconom şi apoi stareţ al mănăstirii Putna (1957-1961).

Apoi, a împlinit diferite ascultări: preot duhovnic la mănăstirea Văratec (1961-1962), preot la mănăstirea Durău (1962-1964), muzeograf la mănăs­tirea Putna (1964-1974); între timp a fost hirotesit protosinghel (1966) şi arhiman­drit (1975); între 1974 şi 1978 a fost stareţ la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.

De la 1 februarie 1978 a slujit la Reprezentanţa Patriarhiei Române din Ierusalim. Între anii 1979 şi 1982 a fost exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor.

La recomandarea Arhiepiscopului şi Mitropo­litului Moldovei, Teoctist Arăpaşu, pe 10 ianuarie 1982 a fost ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, cu titlul de Sucevea­nul şi hirotonit în 24 iunie 1982.

În urma reînfiinţării Arhiepiscopiei Sucevei, în 24 ianuarie 1991 a fost ales Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor şi întronizat la Suceava în data de 3 martie 1991.

Pe lângă fructuoasa activitate misionară, pastorală şi administrativă a publicat diverse studii, îndeosebi cu privire la iconogra­fia bisericească, dar şi articole, cronici, recenzii în revistele „Mitropolia Moldovei şi Sucevei” sau „Candela” (de la Suceava).

Arhiepiscopul Pimen va fi înmormântat la Mănăstirea Sihăstria Putnei, a anunţat purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Constantin Sturzu.

e-Cultura.info / Autor. Sorin Ioniţe.

 

Ți-a plăcut articoul?

Distribuie prietenilor

Ascultă în soundcloud Praznicul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruință

 Sfântului Mare Mucenic Gheorghe

Sfântului Mare Mucenic Gheorghe

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, este prăznuit în Biserica Ortodoxă, la 23 aprilie, ca unul dintre cei mai mari sfinți martiri.

Sfântul mucenic s-a născut în Capadocia, într-o familie creştină, şi a trăit în timpul domniei împăratului Diocleţian (284-305).

S-a înrolat în armata romană şi, parcurgând ierarhia militară, Sf. Gheorghe s-a făcut remarcat prin faptele de arme.

AUDIO

În ciuda decretului împotriva creştinilor, emis de Diocleţian în 303, Sf. Gheorghe a ales să-şi mărturisească public credinţa creştină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemniţat şi supus torturii pentru a-şi renega credinţa. Loviri cu suliţa, lespezile de piatră aşezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălţămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou şi toate celelalte torturi nu au reuşit să-l facă să renunţe la credinţa sa.

Martorii suferinţelor Sfântului Gheorghe, uimiţi de puterea sa de a rezista la durere, au renunţat la credinţa în zeităţi păgâne, îmbrăţişând creştinismul. O dovadă a sfinţeniei sale o reprezintă o minune săvârşită de Sf. Gheorghe în timpul întemniţării sale. Atingând trupul unui deţinut mort din celula sa, acesta a înviat, convingând-o astfel chiar pe împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, să se creştineze. Întrucât Sf. Gheorghe a respins oferta împăratului de a-i acorda înalte onoruri în schimbul renunţării la creştinism, Diocleţian a ordonat omorârea prin decapitarea Sfântului Gheorghe.


Troparul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe


Patron al unui număr de ţări, regiuni şi oraşe, Sfântul Gheorghe este de asemenea Ocrotitorul Moldovei, chipul Sfântului fiind reprezentat pe steagul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare.

În conştiinţa populară românească, Sf. Gheorghe este unul dintre cei mai prezenţi sfinţi, numeroase biserici purtând hramul său. Există numeroase oraşe în România care poartă numele Sfântului Gheorghe şi chiar unul dintre cele trei braţe ale Dunării este denumit astfel. Sf. Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Armatei Române (a cărei zi, 23 aprilie, coincide cu sărbătorirea sfântului).

Este totodată patronul Angliei, al Georgiei şi al Moscovei. În Lituania, Sf. Gheorghe este venerat ca protector al animalelor, iar în unele regiuni ale Spaniei ziua sfântului se serbează cu mese bogate şi cu daruri. De Sărbătoarea Sfântului Gheorghe, peste un milion de români îşi sărbătoresc onomastica.

În țara noastră, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe are un adevărat cult. Numeroase biserici au fost înălțate în cinstea Sfântului Gheorghe, având hramul în ziua sa de pomenire, de asemenea, mulți creștini îi poartă numele.

e-Cultura.info

 

Ți-a plăcut articoul?

Distribuie.

Ascultă în soundcloud Săptămâna Luminată, prima săptămână după Sfintele Paști

Săptămâna Luminată

Săptămâna Luminată

Săptămâna Luminată este prima săptămână care urmează după praznicul Sfintelor Paști și se termină în duminica următoare numită Duminica Tomii (a Sfântului Apostol Toma).

Pentru creștinii ortodocși, Săptămâna Luminată este începutul unei perioade de sărbătoare, care se termină după cincizeci de zile de la Paști la Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile).

Săptămâna luminată stă sub semnul luminii și prima slujbă din această săptămâna începe prin cuvintele ”Veniți de luați lumină”. Hristos iese din mormânt învăluit în lumina cea sfântă a dumnezeirii Sale.

AUDIO

În primele secole ale creștinismului, în timpul Săptămânii Luminate, catehumenii (cei care se pregăteau să primească taina Botezului), care erau botezați în noaptea de Paști, purtau haine albe, simbol al bucuriei Învierii. În această săptămână, ei veneau în fiecare zi la Biserică, participând la Sfânta Liturghie și împărtășindu-se cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos.

În această perioadă, slujbele Biserici sunt deosebite de cele din restul anului. Toate cântările și citirile din aceasta perioadă a Săptămânii Luminate fac referire directă la Învierea din morți a Mântuitorului.

Chiar și slujba înmormântării celor care au adormit în timpul acestei săptămâni, indiferent pentru cine ar fi săvârșită (preot, călugăr sau credincios), este înlocuită de slujba Învierii. Se cântă la mort “Hristos a Înviat !”.

O altă particularitate liturgică a acestei săptămâni o reprezintă zilele de miercuri și vineri, care sunt însemnate în calendar cu “harți”. În aceste zile, în care în mod obișnuit este post se dezleagă la toate mâncărurile de dulce, pentru bucuria Sfintei Învieri.

Din Duminica Învierii Domnului, în Biserica Ortodoxă începe o nouă perioadă liturgică a anului bisericesc, numită perioada Penticostarului. Numele acestei perioade — una dintre cele trei mari diviziuni ale anului liturgic (alături de perioada Octoihului și de cea a Triodului) — vine de la cartea Penticostar, care se folosește în mod deosebit în cultul ortodox în perioada dintre Paște și Rusalii (50 de zile).

Aceasta perioadă se distinge prin luminozitate, prin frumusețe și prin bucurie a întregii creații, ceea ce se exprimă prin rânduieli cultice cu totul specifice ce se săvârșesc în Biserică. Totul pare învăluit în alb, totul este lumină, totul exprimă bucuria de a fi împreună cu Hristos în Biserica Sa.

e-Cultura.info/ Autor:  Mariana Zbora-Ciurel


Share-uiește cu prietenii.

Ascultă în soundcloud Patriarhul Daniel a vorbit despre Hristos ca Vindecător și Eliberator

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

Patriarhul Daniel s-a adresat de Învierea Domnului iubiților credincioși și credincioase absenți în mod excepțional din curtea Catedralei Patriarhale dar în împreună-rugăciune din casele lor prin intermediul posturilor de radio, de televiziune și prin internet.

Preafericirea Sa a amintit întâi că primele cuvinte ale Domnului nostru Iisus Hristos după Înviere au fost „Nu vă temeți!”, „Bucurați-vă!” și „Pace vouă!”.

AUDIO

După aceasta, Patriarhul a vorbit despre Iisus Hristos ca Mântuitor, Vindecător și Eliberator în momente în care „oamenii din întreaga lume se află într-o stare de teamă, de tulburare și de neliniște”.

„Iisus Hristos Cel răstignit și înviat este Mântuitorul lumii, adică Vindecătorul și Eliberatorul oamenilor de păcatul neascultării protopărinților Adam și Eva, Eliberator sau Vindecător de boală și de moarte”, a spus Patriarhul, adăugând că moartea este înțeleasă „mai întâi ca separare a sufletului de trup, dar și ca o îndepărtare a omului de Dumnezeu”.

În condițiile actuale, „Hristos Cel înviat din morți se întâlnește tainic cu noi, pe drumul vieții noastre sau în casele noastre și mai ales în casa sufletului nostru și ne spune ‹Nu vă temeți!›, ‹Bucurați-vă!›, ‹Pace vouă!›”.

Învierea lui Hristos astăzi este pentru noi, ca întotdeauna, izvor de lumină și pace, izvor de bucurie, dar și izvor de putere spirituală pentru a lupta cu greutățile vieții, inclusiv pentru a lupta cu boala, cu teama de moarte, cu suferința, cu tot ceea ce în aceste zile ne împresoară, neliniștește, ne pune pe gânduri, ne crează o stare de incertitudine pentru prezentul și viitorul nostru”

, a declarat Patriarhul României în predica sa.

Părintele Patriarh a precizat că însuși numele de „Iisus”, în ebraică „Ieșua” înseamnă „Dumnezeu mântuiește” sau „Dumnezeu este mântuitor”.

e-Cultura.info


Share-uiește cu prietenii.




  
  • CATEGORII

  •   
                                                                                  Carte   Arte vizuale   Cronică de teatru   Teateru-Film   Muzică-Dans   Etnografie   Târguri și expiziții   Istorie   Cetăți și castele                                                                                   Spiritualitate   Articole Externe   Știință   Interviu   Documentar    Personalități culturale   Actualitate culturală   Emisiuni   Live

     
        
  • DESPRE

  •   
                                                                                 Despre   Termeni și condiții   Cod de conduită   Politică de cookkie   Kit de presă   Hartă site   Portofoliu   Susține site-ul   Contact

     
     
  •  

     

    © 2020 e-Cultura.info. Toate drepturile rezervate.

    Site premiat în cadrul festivalului Simfest



    Conținutul acestului site se supune legii dreptului de autor. Este interzisă republicare, redistribuirea, publicarea în eter sau pe alte site-uri fără un acord prealabil.